538 matches
-
Timpul (de sub redacția lui Mihai Eminescu) consemna în anii 1877-1878 agitația din anumite așezări secuiești intracarpatice prilejuită de războiul româno-turc. Cete de secui organizate ad-hoc amenințau să pătrundă prin trecătorile din Carpați în Romania, unde urmau să atace și să pârjolească satele pentru a sabota interesele românești și pentru a-și arăta solidaritatea cu Imperiul Otoman.. Stindardul acestor secui era "Turul madár" („pasărea Turul") identificat cu șoimul pelerin ("Falco peregrinus"), pe turcește Tuğrul sau Toğrül, totodată numele unuia dintre fondatorii dinastiei
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Pârscov este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Bădila, Curcănești, Lunca Frumoasă, Oleșești, Pârjolești, Pârscov (reședința), Robești, Runcu, Târcov, Tocileni, Trestieni și Valea Purcarului. Comuna se află în zona Subcarpaților de Curbură, în valea Buzăului, pe malul stâng al râului, la confluența sa cu râul Bălăneasa, și avea în 2011 5654 de locuitori. Este
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
o alcătuire asemănătoare (doar satul Pârscov fusese despărțit vremelnic în Pârscovu de Jos și Pârscovu de Sus, ultimul fiind și reședința comunei), și avea 4256 de locuitori. În 1931, a fost temporar înființată comuna Lunca Frumoasă, fostele ei subdiviziuni, Curcănești, Pârjolești, Tocileni și Valea Purcarului, devenind sate de sine stătătoare ale acestei comune. În 1950, cele trei comune (Pârscov, Lunca Frumoasă și Târcov) au fost incluse în plasa Cărpiniștea a regiunii Buzău și apoi (după 1952) a regiunii Ploiești; în timp
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
Otecestvennaia Voina") a început prin atacul-surpriză al armatelor de panzere (tancuri) germane, care au încercuit și distrus cea mai mare parte a armatelor sovietice din vest, capturând sau ucigând sute de mii de oameni. Armata Roșie a aplicat tactica pământului pârjolit în retragerea către zona de stepă a Rusiei Europene, pentru a câștiga timp și pentru a suprasolicita liniile de aprovizionare germane. Intreprinderile industriale au fost demontate și mutate în zona Munților Urali și în Siberia, în afara razei de acțiune a
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
fi pierdut, a lucrat să aprovizioneze zone pe cale de a fi ocupate cu alimente și materiale pentru a le ajuta prin timpurile grele. La data de 19 martie 1945, Hitler a emis decretul Nero, prin care se dispune politica pământului pârjolit în Germania și teritoriile ocupate. Prin ordinul lui Adolf Hitler, prin termenii acestuia, Speer era lipsit de orice putere de a interfera cu acest decret, și Speer a mers să se confrunte cu Hitler, spunându-i că războiul a fost
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
întrebuințate și pentru strămutarea unei părți din satul Hănăseni cea care se întindea dincolo de pârâul Mihoanea. Practic satul Hănăseni este desființat atunci cu toate că în unele documente figurează până în 1860 dar cu o populație foarte redusă. În 1856 un foc năprasnic pârjolește târgul, ca răspuns la această calamitate naturală în loc să slăbească obligațiile târgoveților dimpotrivă le mărește. Aceste abuzuri ca și altele determină multitudinea jalbelor către minister dar care nu își aveau efectul. În 1860 Ministerul de Interne de pe atunci vrând să soluționeze
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
sfârșitul secolului al XVI-lea, Imperiul Japonez se zvârcolește în haos, pe când shogunatul se năruie și seniorii rivali ai războiului se luptă pentru supremație. Călugării-războinici, în citadelele lor înarmate, blochează drumul spre capitală; sunt distruse castele, sunt jefuite sate, sunt pârjolite câmpii. În mijlocul acestor distrugeri, trei oameni visează să unească națiunea. Într-o extremă se află charismaticul dar brutalul Nobunaga, a cărui ambiție necruțătoare strivește totul în calea lui. La polul opus se găsește Ieyasu, rece și calculat, înțelept la sfat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce tristețe. Atât Iio cât și Sakuma s-au dus pe lumea cealaltă. Cât aș dori să-mi fi putut vedea faptele. Apoi, Nobunaga se îndreptă în șa și-și împreună mâinile, în rugăciune. Fumul negru din Washizu și Marune pârjolea cerul ca un rug funebru. Oamenii priveau în tăcere. Nobunaga se uită un moment în zare, apoi deodată se întoarse, bătu cu palma în șa și strigă, aproape în extaz: — Suntem în data de nouăsprezece. Această zi va fi comemorarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
părăsindu-i cu un singur hohot de râs rece, Nobunaga ridică grațios capul calului și porni în galop spre linia întâi a armatei sale. Nici o pasăre nu se auzea în tăcerea munților. Vântul se oprise, iar soarele arzător părea să pârjolească tot ceea ce se găsea sub întinsul cerului. Frunzele erau fie strâns închise, fie scorojite ca tutunul uscat. — Într-acolo! În fruntea unui mic grup de oameni, un războinic urca în fugă o pantă înverzită. — Ridicați perdeaua. Într-un loc, soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Oda continua zi și noapte, de la Atsumi și Câmpia Kano în miazăzi și întinzându-se în susul afluenților râului Nagara spre Goto și Kagajimina la apus. Pe măsură ce clanul Oda avansa, focurile aprinse de luptătorii săi deveneau un val de flăcări ce pârjolea cerul. În ziua a șaptea a lunii, Oda începu să înconjoare Inabayama, principalul castel al inamicului. Nobunaga era pentru prima oară în fruntea unei armate atât de numeroase. Fieși numai din acest fapt, se putea deduce îndârjirea lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
tonul urgent din vocea aliatului său. — Ne retragem la Muntele Hiei! În același timp, începu să le urle ordine servitorilor: — Dați foc caselor țărănești de pe drum! Nu, așteptați să treacă avangarda noastră. Pe urmă, puneți foc! Puneți foc! Vântul fierbinte pârjolea fruntea lui Nobunaga. Scânteile aprinseseră coama calului și canafii de la șa. Între Yamashina și Otsu, bârnele aprinse din casele țăranilor de pe drum și flăcările ce se învolburau prin aer nu-l puteau împiedica să ajungă la destinație. El însuși devenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aveți milă cu femeile și copiii. Chiar dacă cineva e îmbrăcat în mirean, de-a stat ascuns pe munte și fuge din cauza focului, îl puteți privi și pe el ca pe o parte din această molimă. Masacrați tot ce mișcă și pârjoliți muntele până când în ruine nu va mai rămâne nici un semn de viață omenească! Nici chiar Rakasa, demonii canibali însetați de sânge din infernurile buddhiste, n-ar fi putut face una ca asta. Generali care-i auziseră ordinul erau iritați. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
devine presantă și trebuie să te retragi din Hamamatsu la Okazaki, sper că vei persevera. Dacă vremea noastră trebuie să aștepte un alt moment, mă îndoiesc că acesta va întârzia prea mult. Nobunaga îi trimisese mesajul lui Ieyasu înainte de a pârjoli Muntele Hiei, dar Ieyasu se întorsese spre vasalii săi superiori și decl;arase, chiar în fața mesagerului de la clanul Oda: — Înainte de a abandona Castelul Hamamatsu, mai bine ar fi să ne rupem arcurile și să părăsim clasa samurailor! Pentru Nobunaga, provincia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
bumăciți, așteptând, în șuierul vântului de munte. Forțele conjugate ale clanurilor Oda și Tokugawa intrară în Kai ca niște valuri de furtună. Condusă de Anayama, armata lui Ieyasu merse de la Minobu la Ichikawaguchi. Oda Nobutada atacă Suwa de sus și pârjoli Capela Suwa Myojin și un număr de temple buddhiste. Arse până-n temelii casele oamenilor de rând din lungul drumului, în timp ce urmărea soldați inamici supraviețuitori și forța drumul - zi și noapte - spre Nirasaki și Kofu. Într-un târziu, sosi și sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atât de binevoitor și ager la spirit, își spuse Nobunaga; se obișnuise cu acest gen de solicitudine, cam de zece ani încoace. Nu, nu mă duc în grădină. Azi a fost foarte cald, nu-i așa? — Da, soarele ne-a pârjolit groaznic. — Caii din grajd sunt sănătoși cu toții? Par să fie cam moleșiți. Nobunaga ridică ochii, încordându-și privirea spe luceafărul de seară, poate gândindu-se dintr-o dată la îndepărtatele provincii din apus. Ranmaru îi privi fără expresie profilul. Venise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
zi, de la Nagashima fură trimiși soldați să atace toate castelele vasalilor. Nu era ilogic ca oameni să considere următoarea mare bătălie iminentă. Încă din anul trecut mocnea ceva, dar flacăra care se învăpăia aici putea fi aceea ce-avea să pârjolească în cele din urmă întreaga lume. Nu mai erau doar speculații într-o doară, ci părea o reală certitudine. RĂZBOINICUL CU GLUGĂ Ikeda Shonyu era vestit pentru trei lucruri: statura lui scundă, curajul său și talentul la dansul cu lancea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
țâșnește // și rămâne ca o flacără / de-asupra amintirii, tremurată și statornică. // De unde, Doamne, am poposit aici, / în lumea asta de margine și de durere? / și pentru ce, la malu-acestei mări, oricare vis / îmi sfâșie gura cu zăbala lui? / Perete pârjolit de mușcate: / amintirea mea dată cu var. Spațiul pe care se cuvine să-l acord versiunii românești nu-mi lasă loc pentru a comenta; vreau nu vreau, sunt constrâns să las poemele să vorbească singure, într-o limbă și în
"Atunci fugi în alt popor" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8096_a_9421]
-
Se cheamă Joița. Iar pămîntul binecuvîntat a fost dăruit unor oameni care au știut să primească darul. Ciulini, praf, mizerie, uscăciune multă, bărbați cu burțile dezgolite adunați în fața unor cîrciumi sordide. E ora prînzului și soarele arde totul în jur. Pîrjolește și destinele. Cui îi pasă? Femeile, desculțe și cu basmale pe cap, țipînd între afuriseli la plozii îndopați cu cartofi și pîine, bîrfesc pe băncile din fața porților. Pîlcuri și pîlcuri, ierarhii și ierarhii pe ulițele satelor ce se înșiră toropite
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
ne îmbrățișăm stăpâniți de puternice emoții și sentimente, verificate în cursul anilor și, mai ales, după plecarea ei spre Paris. Atâtea bucurii și ceva mai multe doruri am adunat în acești ani ai despărțirii și ai dorurilor care ne-au pârjolit inimile și sufletele, dar cu sănătate, dragoste, speranțe și împliniri am ajuns până aici. Astăzi Mariana mi-a mărturisit că, special a rămas până la sfârșitul lui august la Bârlad ca să-mi sărbătorească onomastica... Poți să nu te simți mulțumit, fericit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a Touring Club-ului. Spre nenorocul lui, revista conținea un articol informativ despre trecătorile Apeninilor pe care tocmai le parcursese. În amintirea lui - fanată, ca și cum Întâmplarea s-ar fi petrecut cu mult timp În urmă - ele erau un pământ arid, pârjolit de soare, prăfos, presărat cu resturi minerale. Pe paginile lucioase ale revistei erau teritorii de vis, de să te Întorci Înapoi chiar și pe jos și să le deguști din nou, pas eu pas. Insulele Samoa ale lui Jim Cânepă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
multe sute de văleaturi, Până când, de la o vreme, ale Patriei lor vaduri Începur-a fi pândite, rând pe rând, cu gând de moarte, De barbarii asiatici, ce curgeau puhoi de hoarde. Crăcănați, cu gambe strâmbe, cu ochi mici și frunți înguste, Pârjolind în cale totul, ca și norii de lăcuste, Ei cuprinseră-mprejurul ca-ntr un cerc de foc și sânge Și hotarele străbune începuser-a se frânge... Mai întâi, spre Soare-apune astfel de ordii pribege Le izbesc cu vrăjmășia celor ce n-au
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
urină, direct pe cărămida solidă a cunoașterii. Bălțile musteau, alimentate de nevoile oamenilor, într-un du-te-vino calm și perpetuu: petele nu apucau să se usuce, că apăreau altele noi, stropite generos de vizitatori. Arsura se întindea pe coloane și arcade, pârjolind liniștit arhitectura neoromană. Grupuri de Nero și Caligula în zdrențe sau la costum, cu diplomatul odihnit între picioare, lichefiau zidurile, ca niște pompieri cu jetul de flăcări îndreptat spre un pericol imediat. Căldura emana din zeci de-aruncătoare de flame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ți-ai scos călăreții noaptea la hotare. N-am să uit. Cei doi se Întoarseră și se așezară fiecare la locul lui de la masă. În jurul lor se aprinseseră făclii. Mai jos, Într-o poiană, licărea un foc la care se pârjoleau, sfârâind, doi mistreți. Peste rumoarea mesenilor și peste cântecul discret al tarafului se auzea râsul sănătos al Măriei Sale, ca un gâlgâit vesel de vin sprințar și primăvăratic. 25 aprilie 1468, muntele Iga, Japonia Cei cincizeci de luptători Ninja se așezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe dușman, să nu-i îngăduie să se aprovizioneze. Din calea dușmanului sunt retrași toți locuitorii inapți de luptă. Femeile, bătrânii și copiii sunt puși la adăpost în adâncul codrilor sau în munte. Ținuturile, pe unde vor trece turcii, sunt pârjolite. Hrană nu se găsea nici pentru oameni, nici pentru animale. Numai moldovenii știau semnele gropilor arse, unde se păstra grâul. Pentru dușman, țara era un pustiu - tăcut, primejdios. Moartea pândea din toate părțile. Cei ce se despărțeau de grosul oastei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
curățenia din casă, amintirile lor vesele, regulile impuse pînă și modului de-a mînca, întrebările lor despre familia lui, despre care trebuia să mintă, pentru a se situa pe același plan cu ei. Și alte chestii din astea. Ura îi pîrjolea interiorul și ei i-ar fi văzut-o, dacă Radu nu și-ar fi ținut privirile încătușate de modelul de floare roșie din fața de masă. Îi privea în ochi doar cînd era sigur că a mai stins puțin din foc
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]