321 matches
-
încape în datorii, cari la rândul lor, întrețesîndu-se cu nevoi nouă, nasc alte datorii, până ce nu-și mai vede capul de ele și se lahămățește, se dezgustă de lucru și de viață, uneori își ia lumea-n cap, lăsîndu-și Ogorul pârloagă, via paragină și casa pustie. Nu toți sunt așa - dar poate a patra parte a populațiunii din orice sat cată a fi apărată de-un guvern prevăzător în contra propriei sale neprevederi și a incuriei economice. Gustul de-a strânge bani
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pogoane porumb a se arenda, 8 flanele, 4 rochii, 1 șervet, 49 pogoane fân a se arenda, 3 zăbune femeiești, 1 zăbun bărbătesc, 3 vase deșerte pentru vin, 2 pieptare de postav, 1 pereche pantaloni femeiești, 4 1/ 2 pogoane pârloagă, a se vinde rodul, 2 brâie roșie, 1 pereche cioareci, 3 plapome, 1 mintean, 1 polcă femeiască, 1 manta și 6 coți materie. P. Agent: M. Cursarie Toate aceste obiecte, ne spun confrații noștri, au fost secuestrate locuitorilor din comuna
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
necesar accesul liber și o zonă asfaltată destul de largă pentru ca acele camioane de mare tonaj, cu remorcile lor, să se poată folosi de ele. Și în interiorul satului se căscară gropi pentru fundații, vechea șură de la casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo cu roaba, de parcă toate acele clădiri ar fi fost lovite de trăsnet. Felix și cu mine coboram în pâlnie până la hala de turnătorie, căscam ochii din ușă în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Bine, și ce dracului vrei? Am trecut și eu... pe aici. Atât Îi răspunde și gâfâie amândoi. O pală de vânt atinge tufa unui scaiete În vârful căreia arde o floare de un violet penetrant. Asemeni lui, până departe, câmpia pârloagă, În putere. Un copil, lângă o oaie, doarme cu un câine În brațe În toamna rece. Legați de pământ. Spuma albă prăbușindu-se și prelingându-se pe lângă bordajul imens de fier. Învăluiți În muzică, femei și bărbați, tineri și bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pe tot cuprinsul Olteniei, când mai toți se cuminecă din potirele de argint aurit sau chiar din aur curat cu care le-a dăruit mânăstirile domnia sa vel logofătul Brâncoveanu? Acum iată-l cum își face ogoare noi pentru porumb prin pârloage, ca să-și mărească negoțul cu grâu. Se spune chiar că-și ține la mare cinste rudele din partea nevesti-sii, pe Văcărești, pentru că ăștia au știința mânuirii galbenilor. Dacă eram vodă în locul lui neica Șerban, tot pe dânsul îl făceam mare logofăt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
naibii, să ne facem imuni la gastrită și ulcer, zicea mama. Dar a greșit, pentru că ulcer tot am făcut, atât eu, cât și alți doi frați ai mei. Acum doi ani, am mers într-o comună și am văzut întro pârloagă o frumusețe de știr, mi-am recoltat doi saci, dar între timp, primarul a pus să semene pe acel teren măsălariță 165 și nu știu dacă-i la fel de bună la borș. Am o bănuială. Se vede treaba că printre știrul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
beduinii, închise ochii și adormi profund, fără să-i mai pese deloc de probabila prezență a șerpilor, hienelor sau scorpionilor. Sofisticatele parapante rectangulare, de culoare închisă, ce puteau lăsa un parașutist expert deasupra unei simple monede ce strălucea într-o pârloagă, alunecau străbătând întunericul nopții chiar în momentul în care luna dispăru și lumina ei rece și sfioasă nu se mai împrăștia peste întinderea nemărginită. Timpul fusese calculat cu precizie cronometrică, astfel că burduhănosul Hercules ajunse deasupra masivului muntos exact în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îs pepeni. Dovleci îs cei galbeni, de care mâncă oltenii, îmi explică Mihai Cicio. Nu s-or copt pepenii. N-o fo’ niciodată așa. Nimic nu mai mere cum trăbă din cauza fumului de la Baia. Vine Gogu MaGogu! - Atunci lăsați-l pârloagă... - D-apăi cum dară?! Cum să trăiești dintr-o pensie de trei sute? Amu, io i-aș împușca pe tăți care nu vor să lucre pământu’. Ce, America-i mai deșteaptă ca România? Tinerii noștri umblă să fure, să cerceteze banii prin
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
intensivă sau de necesitățile urbane ori industriale (soia, sfecla de zahăr, fasole, cânepă) la cele subzistențiale (cartof, legume) ori necesare menținerii șeptelului (plantele perene). De remarcat este că, în paralel, se constată o creștere a suprafeței rămase necultivate. Desigur, extinderea pârloagelor este greu de apreciat, datele fiind orientative pentru ultima perioadă; ele constituie însă o realitate indiscutabilă și sunt expresia consecințelor nefaste ale sărăcirii de decenii a țăranilor, care și-au pierdut, pe rând, pământul, uneltele și animalele, deprinderea de a
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
zi și noapte, trâmbe de fum și funingine. Ea ține în viață tot ținutul de când a apărut, la sfârșitul anilor ’80. Puțini sunt oamenii care nu lucrează aici. Toți sau aproape toți au părăsit viile și câmpurile. Și de atunci, pârloagele și mărăcinii s-au tot întins de-a lungul marii podgorii, înghițind livezile, butucii de viță, brazdele de pământ bun. Orașul nostru nu e prea mare. Nu este V., nici pe departe. Totuși, poți să te pierzi în el. Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-l lucrezi? - Cum nu-l lucrez, domțători’?, zicea tata că zicea Ion acela. Am pus o postată cu pâne, alta cu păp’șoi - ce-o rămas am pus de harbuj’... - Și cele două hectare pe care le-ai lăsat În pârloagă? - Se hodinesc, săracele hectare, că pământu-i ca omu și ca Domnu, domțători’, lucrează el ce lucrează, da-n a șăptea zî se pune gios, să-și tragă sufletu’... Da’ las’, domțători’: la anu oi pune ceva dincolo și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nici nu ți-a reținut atenția... Ziceam de Grecia - și ea a fost ocupată de Slavi, Începând din secolul al VI-lea. Adevărat: numai două veacuri și ceva, dar de-ajuns ca s-o prefacă Într-un... ogor lăsat În pârloagă - Slavii erau agricultori, oameni-de-sat: tot ce era cetate, oraș, târg, dacă n-a fost distrus, dărâmat, s-a ruinat... Băștinașii care n-au fugit În vârful muntelui ori În Italia ori În Sicilia s-au descreștinat, s-au analfabetizat, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și libertăți. Pentru Pan Halippa, de-a lungul Întregii sale vieți, convingerile politice au dominat toate sectoarele de preocupări pe care le-a abordat. Scrierile sale au caracter documentar cu tonalitate basarabeană. Chiar și titlul realizării sale literare ”Flori de pârloagă” redă imaginea unei vegetații mai puțin frumose, În schimb rezistentă la secetă și intemperii cum ar fi și condiția morală a basarabeanului. Când evocă zorile are În vedere speranțele neamului său cucerit de autoritățile străine. Privind prin marama slavismului cuceritor
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
trei martiri: AL. Mateevici, S. Murafa, A. Hodorogea. Parcul Catedralei din Chișinău. Sfârșitul anilor '20. L-am cunoscut pe Pan Halippa prima dată În anul 1938 când a conferențiat la Bălți, la cinematograful Sidoli despre: Cum am scris Flori de pârloagă”. Era o expunere la scurt timp după o prezentare În același loc de către Ionel Teodoreanu, care a tratat subiectul: ”Cum am scris La Medeleni”. Un bărbat de statură mijlocie, cu părul și barba negre, cu voce autoritară și cu privire
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
era faptul că oamenilor nici că le păsa cu adevărat, se obișnuiau destul de repede cu orice nouă lipsă, cu orice calamitate. După aproape cinci ani de cînd Șerban Pangratty n-a mai venit în Vladia, coastele dealurilor arătau ca jupuite, pîrloagele se întinseseră în vii, vița înghețase pe un deal întreg pentru că proprietarii se obișnuiseră cu iernile domoale și n-au mai făcut efortul să-și închipuie că s-ar putea să vină și un geruleț. Așa că via a rămas neîngropată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spectaculoase de furie, că i s-a zis prostule, sau pe mă-ta, cârnule, cu muierea și copiii tăi cu tot... Numai ceea ce intra în aria cuvântului rostit; măciucile care se ridicau în aer, sapele care se încrucișau pe o pârloagă, tăierile (l-a tăiat!) nu încîntau pe tatăl meu, pe prietenii lui și pe mine, erau altceva, străin, fără înțeles, nedemne de cuvânt. Și vitele se repezeau cu coarnele unele în altele și câinii se încăierau. Cu ce se deosebeau
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
arătat madama... —Parc-aș vrea să mă duc așa prin lume, și să le văd toate... grăi Niță zâmbind. Fata nu răspunse; rămase gânditoare. După-amiaza de toamnă era foarte blândă și o liniște nesfârșită întrista întinderile. Toate zgomotele conteniseră. În pârloagele apropiate luceau fire lungi de funigei; un vânt abia simțit purta și prin văzduh firele acestea rătăcitoare de matasă argintie. Flăcăul și fata stăteau singuri pe prispa bordeiului. Nu-și mai vorbeau, dar se simțeau chemați unul spre altul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a soțului ei care continua să rupă surcele în tăcere, înțelese care era din nou subiectul de discuție din seara aceea. — Ei, Riku, se întoarse unchiul către ea, se pare că va trebui să ne ducem mai departe viața în pârloaga asta. În dialectul locului, „pârloagă” însemna pământ sălbatic și lăsat în paragină. Era un câmp brăzdat de râuri pline de pietriș unde, în afară de ceva orez, nu creșteau decât hrișcă, mei și ridichi japoneze. Pe deasupra, prin aceste părți iarna venea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să rupă surcele în tăcere, înțelese care era din nou subiectul de discuție din seara aceea. — Ei, Riku, se întoarse unchiul către ea, se pare că va trebui să ne ducem mai departe viața în pârloaga asta. În dialectul locului, „pârloagă” însemna pământ sălbatic și lăsat în paragină. Era un câmp brăzdat de râuri pline de pietriș unde, în afară de ceva orez, nu creșteau decât hrișcă, mei și ridichi japoneze. Pe deasupra, prin aceste părți iarna venea mai repede decât în locurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tulbure, când unii cereau socoteală, iar alții erau nevoiți să dea explicații asupra faptelor săvârșite în decursul anilor. Și motive de răfuială erau destule, în special din perioada veche a înscrierilor, de când cu lămuritul cu nagaica și cu pușcăria pentru pârloagă încă înainte de colectivă. Dar și motive mai noi erau destule, ca unele condamnări pentru furt din avutul obștesc. Pe de altă parte, destui dintre cei care au avut de pătimit nici nu mai erau în viață, că s-au prăpădit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o cadență de tragere nemaivăzut de rapidă. Tot mai sfioase în fața leșioasei dimineți de toamnă istovită, ce mistuie ierburile arse, cele din urmă steluțe se ascund în tainice urne cinerare, pe când trâmbe de lumină izbesc dinspre Est, pe neașteptate și pârloage de flăcări sar dincolo, până peste culmea Țarinei Baisei. Die Totten reiten schnell, zise, iarăși, în liniștea posacă a Țarinei pustii a Baisei, glasul lui Iuga. Ca un răpăit metalic de mitralieră îi zăngăniră lui Nicanor Galan vorbele fără înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub un soare crud, pe lângă maluri galbene, se adunară Vacile-Domnului, gâzulii roșii cu puncte negre, stoarse din țărâna Baisei, iar Cățeii-Pământului, care toată iarna treieraseră grâul trecutului burghez, în arii secrete, își reluară hârjoana, pe înverzite curbe de nivel. În pârloaga Baisei, necultivată cu plugul de la începuturile lumii, trezită la această viață de noua orânduire socialistă, venită de la Răsărit, pepenii, semănați de tenacitatea colectivistului Nicanor Galan, apărură în florile prelungi și flocoase, care, zbârcindu-se brusc la Crai-Nou, se desprinseră de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cât oul de bibilică - să nu mă contrazici, că am ținut eu o cură cu ouă de bibilică și sunt uite-așa de mici, mici de tot -, ne-au afectat intemperiile agricultura aflată În fază incipientă și de tranziție către pârloagă națională, au căzut panourile peste firele electrice, au sărit primarii ca arși și au desfășurat forțe și comandamente, până și pe Băselu’ l-a-ntârziat furtuna vreun sfert de oră, că revenea de la o plimbare-n zadar, s-au rotit avioanele de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ne întrebau din nou. Nu! răspundeam noi. VREM SĂ FIM ROMÂNI IDEALI! Și urletele începeau. Toată Rusia era un monourlet românesc. Șoferoaica Liuba, care-i aproviziona pe soldați, ne îngrijea rănile. Când am ajuns cu Zagna trasă la edec pe pârloaga de lângă Vădeni, mirosea deja a Oxigen Românesc. Din 2000 rămăseserăm 60, soldații nu își dădeau seama că deveniseră istorie, odată cu calupul de timp, împietriți în sistem, ca și cei trei mari criminali ai omenirii de pe stânca smulsă din trupul mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
el se gândise demult: actualizarea textului, a spectacolului. Vorbește cu zeii. Apoi, bufonul. E la fel, același lucru. Actul II. Fetele cu priviri de scorpie. Maestrul se uită la cele două actrițe care joacă Goneril și Regan. Actul III. O pârloagă, furtuna. Lear, în scenă. Bufonul. Lear: Acum, zeii ce răstoarnă lumea!/ Pe capetele noastre pot s-aleagă! Nebunia regelui. Bufonul. Transferul. Bufonul-Lear. Maestrul, îmbăcat în costumul de epocă. Zeii mei, apoi tata: zeii judecă, să nu trădezi, să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]