8,628 matches
-
bereta în vânt. Și iarăși gândul mi-o ia razna în depărtări M-i se perinda prin fața,în mii de culori Din cătănie și vară și iarna. Trec tinerii grăbiți pe alee,doi câte doi ... Citește mai mult AMINTIRIMerg încet,pășesc usor.Din tot ce a fost mai ieri nimic nu mai este.Si acum cu gândul la vremuri de mult apusema infior.Ma înfior de plăceri și aduceri aminte,Cum ne jucăm cu toții,pe strada...în curte,Ce de năzbâtii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
sub blestem, doar cu câteva episoade mai luminoase în viața lor. Prima parte poartă titlul "Eugenia - o iubire pierdută" și partea a doua, "David - în furtuna vieții". Aceste personaje, cu toate că au personalitate diferită, au totuși în comun multe asemănări. Fiecare pășește de la lumina solară a speranțelor în cea a umbrelor întunecate ale neșanselor deznădejduitoare, sub presiunea unor întâmplări, situații, hotărâri care vor shimba profund direcția lor de viață. Ambele personaje își caută refugiul în fața alienării sociale în viața de familie, dar
DORA ALINA ROMANESCU – „SINGUR PRIN VIAŢĂ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380791_a_382120]
-
cu care au reușit să-și asculte experiențele lăuntrice, raportând totul la eul poetic, ca apoi să le comunice îmbrăcate în haina cuvântului frumos rostit. Citindu-le cărțile și notele lor biografice, aflăm dramele și victoriile acestor poeți care au pășit printre cioburi și spini înghițind-și lacrima mută a durerii pentru a ieși la suprafață, să soarbă o gură de aer curat și dătător de energie. Intuim, cu emoție drumul dus-întors făcut fără întrerupere în adâncul sinelui insondabil și anxios
LUMINA SINELUI NOSTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380803_a_382132]
-
mai multe magazine, s-a dezvoltat comerțul cu cereale, mai ales în zona de câmpie și ca atare au apărut negustorii, formând o nouă clasă socială, burghezia. Din fiul de țăran cu câteva clase primare, intuind evoluția vremurilor, tata a pășit în această nouă clasă socială. O astfel de transformare, pe atunci avea pondere deosebită. Astăzi, din cauza schimbărilor care fac val-vârtej din viață noastră, intuim cu greu mișcările făcute în acea vreme. Nu școala a făcut alt om din tatăl meu
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
muncă lui Lirică i se împlini destinul. În jurul său apa clocoti și se trezi înconjurat de tot felul de pești mai mari sau mai mici. În mijlocul lor unul cam pirpiriu însă de culoarea aurului vechi... Pe ulița mare a satului pășea un tânăr frumos, foarte bine îmbrăcat, cu aerul, destul de necunoscut aici, unui foarte prosper om de afaceri de pe Wall Street. Intră hotărât pe ușa cârciumii și nu se lăsă intimidat de mirosul de mahorcă, obiele, sulf și motorină. Părea în
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
vadă că la el în curte intră și oameni nevăzuți până atunci. Și ar fi vrut să vadă, mai ales, că la casa lui este mișcare, vin și pleacă oameni. Lăsând în spate un gard vopsit într-un portocaliu viu, pășim pe o alee asfaltată trasată cu grijă de topometrist. Intrăm parcă într-o altă lume. Totul miroase a proaspăt, a verdeață de curând udată ceea ce face să simți aerul umed al grădinii care aștepta să fie vizitată. Totul în contrast cu arșița
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
stampe, alta e plină de textile, una de ceramică, alta de lemn. Simțul comercial al vietnamezilor este remarcabil. Clientul e tras de mînă, tocmeala se face cu chef. Chiar dacă incidența limbii engleze a crescut față de acum trei ani, cînd am pășit pe acele străzi, tot ecranul calculatorului e unealta de negociere. Cel mai mult cedează la sporirea cantității. Cînd am luat cîteva tricouri-suvenir am primit cadou o șapcă și, aflînd de unde sînt, o urare surprinzătoare în română: "Fericit la tine". Adică
Minuni vietnameze by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10223_a_11548]
-
să mor în flăcăriť/ eu spun: Ťtextul e un incendiu din care fugť,/ dar mă obligi să pricesc ultimul strat de/ piele solzoasă născut într-o noapte din/ molfăiala pieilor tale agonice, nelepădate". Un alt tip de plecare este visul. Pășind în vis, omul părăsește lumea reală, un întreg univers se deschide în fața lui, o altă viață poate să înceapă. Visul nu presupune neapărat somn. Poate fi vorba de un vis cu ochii deschiși, de un teritoriu al imaginației, evadare cu
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
își satisface, pe plan ritualic și simbologic, o dorință neîmplinită. E o replică la o stare frustrantă, o încercare de depășire sui generis a unui real advers, potrivit definiției lui Bronislaw Malinovski. într-o conjunctură istorică adânc nefavorabilă, Mihail Bulgakov pășește pe tărâmul imaginarului, străduindu-se a se realiza în direcție psihică prin reverie iar în direcție estetică prin ficțiune. Romanul Maestrul și Margareta înlocuiește "magia bolșevică" prin magia neagră, așezându-l în locul "magului" sovietic pe Woland. Inspirat fără doar și
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
l e z i d u l u i șerpuiesc printre zgârienori și magazine luxoase. În mijlocul străzilor imense, firul de cărămidă arată antic și foarte ciudat. Oamenii Însă nu par să Îl perceapă, nu par să simtă fiorii de a pășii de-a lungul istoriei. Privesc clădirile. Sutele de pietre memoriale c a r e f o r m e a z ă monumentul Holocaustului mă Împresoară. În fiecare parte se ridică parcă munți, totul se apleacă, și totul pare să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și un plutonier de miliție. - Aici locuiește tovarășa Maria Brumaru? se adresă civilul cu blândețe În glas, profesorului. - Da, dar nu e acasă, preciză bătrânul profesor deschizând larg ușa, poftind cu un gest al mâinii pe cei doi, să-i pășească pragul casei. Bărbații intrară cu sfială. Sufrageria mobilată cu gust și cu tot ceea ce poate fi confortabil unor oameni ce-și duc un trai liniștit. Profesorul Își făcuse din sufragerie și cabinet de lucru, unde chiar și acum Își mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Și, culmea, terapia de doi bani își face efectul: lumea înghite hapul (nici nu știm exact dacă ține loc de medicament sau de hrană...) și, aparent întremată, supraviețuiește, merge mai departe. Cum calcă o pisică din piatră în piatră, așa pășim noi toți din poveste în poveste (repet, de obicei e vorba de povești terifiante, ne place gustul sângelui...), din criză în criză, din isterie în isterie. Cu inima strânsă, tensionați, urmărim la televizor (viața noastră s-a mutat acolo...), răpirea
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
pe scăunelul lui barbar, fără timp sau materie primă fabrică infinitele vieți, pline de hâr, oameni buni, nu ucideți femeile, fără pântecul lor noi nu știm să trăim. fiți mai blânzi prin atelierul divin că astfel din viața spre viața pășim. CA UN PIRAT eu sufăr mult că stăm pe-aceeași arca cioplita de un moș bătrân fricos, ce ne-a mințit că v-a-nfrunta potopul de pe-acest astru mort și cavernos. când au zburat hulubii către maluri prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sinteză de spații 6 care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească liber în absolut: „Doar geniu-atinge pur si sfânt Supremă libertate.” O viziune integratoare a Luceafă rului, leitmotivul definitoriu în lirica eminesciana, aceea de transcendență spirituală, de transtemporal, spre deosebire de intratemporalul cucerit de Faust. 1. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
în favoarea experienței. Principiul atât de drag profesorului, preluat de la eminescologul George Munteanu, văzând și făcând, se încarcă de substanță și-i devine un mobil important în actul de creație. Marian Barbu, ieșit din sine datorită coliziunii, se reîntoarce în sine, pășind printre cele două fălii, cu o mână atingând realitatea nemijlocita, iar cu cealaltă, indicând imaginea realității. Și astfel înaintează, că printre oglinzi. Oglinzile din Chicago (Ed. Sitech, Craiova, 2006) constituie, de altfel, cartea ce se naște ca să dea seama despre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Ca acestui gînditor cu operă și capodoperă să i se poate da chipul unei alte limbi, efortul la care trebuie să se înhame traducătorii seamănă cu cea a beduinilor din deșert: trasează cărări prin locuri pe unde nu a mai pășit nimeni. Și cum jargonul lui Heidegger trebuie decriptat începînd cu cel folosit în capodoperă - unde limbajul lui Heideger atinge pentru prima oară rigoarea unei terminologii propriu-zise -, de aceea fiecare limbă în care Sein und Zeit a fost tradusă reprezintă o
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
pe scăunelul lui barbar, fără timp sau materie primă fabrică infinitele vieți, pline de hâr, oameni buni, nu ucideți femeile, fără pântecul lor noi nu știm să trăim. fiți mai blânzi prin atelierul divin că astfel din viața spre viața pășim. CA UN PIRAT eu sufăr mult că stăm pe-aceeași arca cioplita de un moș bătrân fricos, ce ne-a mințit că v-a-nfrunta potopul de pe-acest astru mort și cavernos. când au zburat hulubii către maluri prin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sinteză de spații 6 care facilitează declanșarea stărilor tensionale (sau chiar conflictuale) între cele două sfere pe care le reprezintă absolutul și contingentul. Așadar, caracterizarea geniului, cu instrumentale lirice atribuite de George Popa lui Eminescu, rămâne memorabilă, fiindcă ajunge să pășească liber în absolut: „Doar geniu-atinge pur si sfânt Supremă libertate.” O viziune integratoare a Luceafă rului, leitmotivul definitoriu în lirica eminesciana, aceea de transcendență spirituală, de transtemporal, spre deosebire de intratemporalul cucerit de Faust. 1. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în favoarea experienței. Principiul atât de drag profesorului, preluat de la eminescologul George Munteanu, văzând și făcând, se încarcă de substanță și-i devine un mobil important în actul de creație. Marian Barbu, ieșit din sine datorită coliziunii, se reîntoarce în sine, pășind printre cele două fălii, cu o mână atingând realitatea nemijlocita, iar cu cealaltă, indicând imaginea realității. Și astfel înaintează, că printre oglinzi. Oglinzile din Chicago (Ed. Sitech, Craiova, 2006) constituie, de altfel, cartea ce se naște ca să dea seama despre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sa nu este niciodată satisfăcută, pentru că obiectul dorinței sale nu are sfârșit. Înălțarea spre Dumnezeu este ilustrată de figura lui Moise, care nu încetează niciodată a se înălța, dar întotdeauna descoperă o treaptă mai înaltă decât cea pe care a pășit<footnote De vita Moysis, II. 22, 9, GNO, VII. footnote> (dorința lui Moise de a-L vedea pe Dumnezeu este înregistrată în Exod 33). Tânjirea sa nu este niciodată împlinită, după cum explică Sfântul Grigorie: „aceasta este cu adevărat viziunea asupra
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
cunoscută în spiritualitatea Bisericii Răsăritene” („Teologia mistică a Bisericii de Răsărit”), apud A. Louth, Originile tradiției mistice creștine. De la Platon la Dionisie Areopagitul ..., p. 244. footnote>. De fapt, tratând această problemă, Sfântul Grigorie menționează de la început că „încă n-am pășit pe vârful muntelui, ci ne aflăm încă la poalele înțelesurilor”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, în PSB, vol. 29, p. 348; Sfântul Grigorie întrebuințează în comentariul său la Fericiri imaginea scării, ale căror trepte sunt constituite din virtuțile
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
văzut. Fotografii care au imortalizat străzile și clădirile din București între 1881 și 1914 (volumul al II-lea) scot la lumină o cu totul altă realitate. Fața orașului este alta, Dâmbovița este sistematizată, la tot pasul se vorbește franțuzește, doamnele pășesc elegante pe trotuar, cu umbreluțele în mână, domnii se salută ridicându-și jobenul, pe străzi au apărut tramvaiele, se circulă mai mult cu caleașca, dar ici-colo, privit la început cu mare scepticism, ca un moft, își face apariția câte un
Nostalgii bucureștene by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10008_a_11333]
-
glas. Singurătăți, e-o veșnicie-un ceas... Liber apoi: hai-hui, pe străzi, la pas, sar ape din fântâni, în piețe, la popas. Și-n parcuri lumea se deschide evantai. Și-n haina-ți mică treci, te simți ca-n rai, pășești ca nimeni altul, seamăn n-ai: O, vreme de mirări, o, veșnicie-ceas, singurătate, stai. Prin toate să privești departe vrei: bărbați, femei; bărbați, bărbați, femei, copii-n culori pestrițe, mai aparte; și-o casă ici, un câine mai departe, și
POEME - de RAINER MARIA RILKE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/10030_a_11355]
-
el, aici nu era vorba de o chestiune națională, ci de una personală. Se rostogoli jos din pat și alergă, clătinîndu-se, pufăind, gîfîind, pînă la bucătăriile principale ale satului, unde se pregătea wazwaan-ul. Acolo se echipă pentru luptă. O dată gata, păși mult mai hotărît pe strada principală din Shirmal către moscheea de la celălalt capăt al satului, într-o manieră ce aproape ar fi putut fi denumită regească, doar că acesta era un rege cu cuțite și satîre de bucătărie la cingătoare
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
dramatismului unui destin, cea mai sesizantă întrucît materia sa e una organică: "O, piciorul meu cel drept/ cum încasează el/ pe tibie și peroneu/ toate plățile pe care nu/ le mai pot plăti eu.// Și fiindcă n-am mai știut păși/ am fost un glorios soldat/ gladiator și împărat,/ claviculă și omoplat.// Apoi și dinții m-au trădat/ cîte-un molar, un incisiv/ un dinte drept, un dinte strîmb/ cîte-o femeie, cîte-un pat.// Șontîc, pe jos, spre cimitir:/ pășesc - mă mir, pășesc
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]