455 matches
-
argint, cu care era învăluită’’. Cu toate acestea blestemul nu se curmă însă: plimbarea pe care o face Prichindel în cârca babei, până când apar zorile, o transformă numai momentan într-o zână fermecătoare. Prichindel a fost descoperit, însă nu și păcălit; înainte de a se lumina de ziuă, își ia tălpășița, iar fata de împărat redevine cerșetoare, perpetuându-se blestemul. Mai înainte de a se despărți de diavol, baba are următoarea conversație cu el: ,,- Mă ! n-auzi tu ?...când mai vii p-aici
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
doar pentru a se impune mai decisiv în planul acțiunii și al operei în general.913 Alison personifică rebeliunea și independența, asemenea târgoveței din Bath, ambele personaje împart nu doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doar pentru a se impune mai decisiv în planul acțiunii și al operei în general.913 Alison personifică rebeliunea și independența, asemenea târgoveței din Bath, ambele personaje împart nu doar trăsături comune de caracter, ci și același nume. John, mereu păcălit, devine un fel de Calandrino boccaccesc, își idealizează prea mult soția, reprezintă tipul de senex amans. Nu este așa de gelos și de tiran cum, de obicei, era portretizat soțul într-un fabliau, îi acordă soției o libertate deplină, plecând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mine oprisem mașina la magazinul Barnes & Noble din cartier. Cole a remarcat un semn pe o fereastră, lângă librărie, și a citit-o cu voce tare de pe scaunul din spate. - Reducere... specială... doar... săptămâna... aceasta! Cole nu s-a lăsat păcălit. - Încearcă să te facă să intri și să cumperi, spuse el. Nu este de fapt o reducere specială. Cinci ani. La cinci ani, Cole a decis că nu se poate avea încredere în companii sau în reclamele lor. „Special”, „promoție
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
lumea liberă. Să fim lucizi măcar acum: nu Europa ne-a ostracizat, gonindu-ne din casa ei ca pe niște copii vitregi, ci noi ne-am închis ușa în nas, nutrind chiar iluzia tembelă că putem minți Occidentul, deși cei păcăliți am fost tot noi, iar prețul plătit se vede: Moldova nu are în acest moment un orizont real al integrării în Uniunea Europeană, este tratată ca o zonă gri, ca o țară cu riscuri majore pentru investiții și planuri de perspectivă
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
vorba încă de funcție); • Absența unul din membrii familiei este absent sau părăsește casa; • Interdicția o interdicție este adresată eroului; • Încălcarea interdicția nu este respectată; • Divulgarea obținerea acestor informații; • Vicleșugul cel rău izbutește să-și înșele victima; Complicitatea involuntară lăsîndu-se păcălită, victima își ajută inconștient dușmanul. Aceste prime șapte funcții constituie un fel de secvență pregătitoare; acțiunea propriu-zisă începînd odată cu funcția a opta: • Prejudicierea răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia din membrii familiei; • Mijlocirea, momentul de legătură
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
poveste sentimentală, ca la teatru", adăugat la finele fragmentului cu pricina. Părtași la o nouă întâmplare de comic buf anume încuierea lui Encolpius în camera de la han de către bătrânul Eumolpus, și el sensibil la farmecele tânărului Giton, care îi provoacă păcălitului o cumplită senzație de sufocare și prizonierat, apoi dorința de a o sfârși cu existența mizeră -, "eroii" noștri se află în situația de a-și declama iubirea prin gesturi mărețe, chiar disperate. Limbajul celor doi parodiază discursul măreț al tragediei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
an mai sunt cum sunt, dar una le întrece pe toate prin conotațiile sale în conștiința românilor. Este vorba de data de 1 aprilie. Data păcălelilor. De obicei românii de 1 aprilie scorneau câte una boacănă și după ce pe cel păcălit îl treceau toate nădușelile, totul se termina cu un ha-ha-ha și cu o bere. Dar partidul lui Băsescu, a pus ochii imediat pe această zi, au confiscat-o urgent și chiar a pus un responsabil permanent cu păcălelile, adică un
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vorba de aur negru, iar cumpărătorii terenurilor, sfătuitorii, în loc de porumb, cartofi și bostani, au plantat sonde și s-au îmbogățit peste noapte. Între timp, au venit alții și alții care de asemeni s-au chivernisit strângând averi uriașe. Simțindu-se păcăliți, au apelat la autorități. Numai că autoritățile i-au găsit vinovați. Ca răspuns, flăcăii noștri au încercat să-și facă singuri dreptate. Rezultatul final: în afara celui decedat pe meleaguri străine, încă doi dispăruți în urma unui accident stupid. Ultimul, întors din
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care incapacitatea artistului de a reda natura este mascată printr-o aservire a formei care se subsumează excesului. O versificație pompoasă poate ascunde lipsa talentului și acesta este un aspect de care un critic pregătit nu trebuie să se lase păcălit. Ideile enunțate anterior vin în concordanță, de asemenea, cu principiul simplității. Acesta reprezintă, la rândul său, unul din fundamentele ideologiei clasice, care se subsumează, în primul rând, acordării unui rol esențial receptorului. Astfel, în viziunea clasică, claritatea asigură coerență atât
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care România s-a văzut "aliată" cu imperiul țarist. Roada ultimă, inestimabilă, a fost înfăptuirea României Mari, acea Dacie Mare la care visa Eminescu. Și totuși liderii politici de la 1916 nu au fost suficient de "eminescieni", de vreme ce s-au lăsat păcăliți că Marea Rusie ar putea să fie vreodată un aliat onest: au încredințat tezaurul românesc spre păstrare Moscovei! Oare nu cunoșteau "onoarea" țarilor? Cert e că această "onoare" a trecut intactă la noii "țari", atât în privința Basarabiei, cât și-n
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
a existat.) 93. Despre binefacerile istorice ale hotarelor istorice (I) schiță didactică În general se consideră că granițele prea ermetice împiedică schimbul de valori, schimbul de informații, că împiedică progresul, în ultimă instanță. Nimic mai fals! Nu vă mai lăsați păcăliți! Cu cât hotarele sunt mai greu de penetrat, cu atât se pretează la cele mai diferite oportunități. E drept că oportunitățile sunt doar pentru personalitățile ingenioase, nu și pentru conservatorii leneși! Ultimele cercetări au scos la suprafață date materiale despre
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
a existat.) 93. Despre binefacerile istorice ale hotarelor istorice (I) schiță didactică În general se consideră că granițele prea ermetice împiedică schimbul de valori, schimbul de informații, că împiedică progresul, în ultimă instanță. Nimic mai fals! Nu vă mai lăsați păcăliți! Cu cât hotarele sunt mai greu de penetrat, cu atât se pretează la cele mai diferite oportunități. E drept că oportunitățile sunt doar pentru personalitățile ingenioase, nu și pentru conservatorii leneși! Ultimele cercetări au scos la suprafață date materiale despre
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
care îndrăznise să-și recupereze desaga. În piață, călătorul era acostat de cămătari și vânat de negustori cu ocaua măsluită. Locul viermuia a marafeturi și mișmașuri... Peste tot, mustea a viclenie și mârșăvie. Tocmeala răspândea un iz acru de șarlatanie. Păcălit, străinul își căuta dreptatea în fața unui slujbaș. Dădea peste un agă nădușit care nici nu se scremea să-l asculte fără să știe, musai, de bacșiș. Îl apucau hachițele dacă nu era măcar măgulit. Brusc, străinul era înconjurat de o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
să pozeze în recordmeni ai seducției. Pe acest plan, contrar a ceea ce lasă să se întrevadă niște aparențe înșelătoare, faza III înregistrează nu atât triumful imaginarului performanței, cât regresia lui. Dar dacă adversarii tiraniei plăcerii ar fi ei înșiși primii păcăliți? Căci ce înseamnă revendicările feminine ale plăcerii, dacă nu refuzul unei vieți sexuale reduse la obligație sau la un ritual plicticos, refuzul unui corp supus doar plăcerii celuilalt? Problematicile care pun accentul pe plăcerea obligatorie și pe obsesia comparativă iau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trebui să faceți o ofertă mai bună.” Un negociator cu experiență va contracara imediat: „Cu cât mai bună?”. Astfel, negociatorul încearcă să vă facă să spuneți un preț exact. Totuși, ați fi uimiți să vedeți cum negociatorii neexperimentați se lasă păcăliți și renunță la o mare parte din obiectivele lor datorită acestei tehnici. Iar imediat după ce ați pronunțat aceste cuvinte trebuie neapărat să faceți o pauză. Nu mai spuneți nici un cuvințel și oponentul s-ar putea să cedeze și să facă
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
Personajului tău Colectiv de Rang Înalt trebuie să fie o entitate vagă, nu un singur individ. Chiar dacă deții propria ta firmă, poți folosi oricum acest gambit, referindu-te la subalternii tăi. Când negociezi, lasă-ți mândria acasă. Nu te lăsa păcălit să recunoști că ai putere de decizie. Încearcă să îți faci oponentul să recunoască că și-ar da acordul dacă propunerea ar îndeplini toate condițiile. Dacă nu reușești, folosește cele trei gambituri de Contraatac: folosește-te de mândria sa, fă
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
răspunsese: „Nu”. Și adăugase: „Jur că nu sunt ceea ce joc” („I am not that y play”). Întrebarea nu numai că nu a împiedicat fascinația, dar a și contribuit la nașterea ei. Când, în actul următor, Viola o va evoca pe păcălita Olivia, victimă a unei erori (mistaken), Olivia, care ar fi făcut mai bine să se îndrăgostească de un vis (a dream), aceeași Viola, în același discurs, va recunoaște importanța privirii, forța ei și puterea unei înșelătorii bazate pe travestire. Privirea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Georges Pitoëff la Teatrul Champs-Elysées1. Artaud subliniază modul în care se produc aici toate acele „alunecări” succesive ce realizează în final întrepătrunderea dintre realitatea carnală și spirit prin intermediul unui artificiu teatral. Un artificiu de care, bineînțeles, nimeni nu se lasă păcălit. Piesa lui Pirandello, crede Artaud, ne conduce în miezul problemei esențiale a teatrului, punându-ne în fața unui joc infinit de oglinzi care absorb și răsfrâng succesiv imaginea, fiecare reflectare fiind și mai reală decât precedenta; în cele din urmă, „ultima
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
politice. Există o variabilitate, fără îndoială, dar aceasta nu va conduce niciodată la supravegherea zero. Supravegherea este consubstanțială puterii. Totuși, dacă puterea, mai ales în regimurile totalitare, optează pentru modelul sacru al supravegherii verticale și anonime, cetățenii nu se lasă păcăliți: ei știu că e vorba despre o putere umană, cu nimic diferită ontologic, putere care, și ea, vrea să fie prezentă „pretutindeni și nicăieri”. Dar tocmai această voință de asimilare cu puterea sacră face intolerabilă supravegherea continuă - și presupusă a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
un tiran în devenire. Asemenea unui aparat de fotografiat, scena revelează negativul fotografiei: geloșii bănuitori ascunși în beznă, amanții bănuiți expuși în plină lumină. Mizanscena supravegherii produce o răsturnare ierarhică la nivelul vizibilității, de care spectatorii nu se lasă însă păcăliți. Toată lumea știe cine sunt victimele și cine e călăul. Din această materializare a coprezenței, scena nu are decât de câștigat, căci astfel resursele ei dramatice sporesc. În Hamlet, în loc să-l ascundă pe Polonius în fundul scenei, Vitez a avut ideea originală
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
personaj inaccesibil, aflat în ținuturi îndepărtate, străine, trebuie trimis acolo un emisar. Îndeplinirea sarcinii pretinde - mijloc prin excelență teatral - o deghizare. Ca să poți spiona, trebuie să devii un altul... iar publicul, martor - ca întotdeauna - al subterfugiului, nu se va simți păcălit, ci va urmări cu simpatie manevrele iscoadei delegate de stăpân să culeagă informații. Supraveghere la distanță... scop pentru realizarea căruia se apelează la principiile esteticii brechtiene: nimic nu vizează aici surpriza, totul se concentrează asupra procesului în sine. Ceea ce, la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
pentru a nu-și mai pierde puterea, Încep să-și lingă și să-și Înghită sîrguincioși toate secrețiile corporale. În acest moment are loc intervenția lui Isus care modifică sensul de rotație a Sferei și astfel Arhonții sînt din nou păcăliți (planasthai), căci nu se mai pot Întoarce să-și lingă secrețiile 98. Drept urmare, la Comoară va urca mai multă Lumină, iar În lume vor fi trimise mai multe suflete, accelerîndu-se astfel procesul de salvare a umanității 99. Scopul Întregii operațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
citesc à la lettre metaforismul stupid al retoricii zilei: <<Reacțiunea a prins iar la limbă. Ca un strigoi în întunerec, ea stă la pîndă ascuțindu-și ghearele și așteptînd momentul oportun pentru poftele ei antinaționale.>> Zarva și "zavera" confundate, acești păcăliți omagiază eterna victimă comică. Ceilalți, doar nevinovatul (fatal însă) malentendu. Malentendu și... mal entendu, neînțelegere, dar și...ne-auzire corectă a replicilor care se nasc pe o scenă inaccesibilă, ca o ironie teatrală. Situație din care se nutresc, deopotrivă, comedia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ușurință atunci când se simte o oarecare neîncredere din partea clericilor, împricinații trecând de la o atitudine la alta, de la umilință la oumbrăznicie, de la respect la o neîncredere totală în sistemul judiciar. femeile, mai ales, se tem tot timpul că pot fi oricând păcălite și manipulate din cauza statutului lor de inferioritate. Frica de pedeapsa fizică atrage mărturisirea, dar numai pentru urechile curții, căci o dată ieșiți pe porțile Mitropoliei, împricinații neasgă tot și chiar pornesc jalbă împotriva celui ce i-a acuzat, complicând inutil procesul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]