1,745 matches
-
inteligenți se foloseau de literatură ca sa gandeasca”. Această vreme a trecut. Până și în regimurile comuniste rolul literaturii era considerat mai important, dovadă că scriitorii curajoși erau proscriși. În America, astăzi, proscrisa e literatura capabilă să influențeze viața oamenilor. Presă păcătuiește prin „simplificări ideologice” și prin „reducționism biografic”. Mai ales acesta din urmă (căruia i-am consacrat un editorial anul trecut) trebuie explicat. Românul lui Roth are în centru confruntarea dintre generația vârstnica a protagonistului, un septuagenar, alter-ego mai vechi al
Exit fantoma literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6539_a_7864]
-
a mai fost dat un tratament, în trecut, dar acesta a refuzat să îl ia. Preotul Lorenzo Tanganelli a declarat: Nu am mai văzut niciodată atât de mult sânge. În Biblie, Iisus spune : << Dacă ochiul tău drept te face să păcătuiești, scoate-l și aruncă-l. Este mai bine să pierzi o parte a corpului decât întregul tău corp să fie aruncat în Iad.>>” Doctorul care l-a tratat pe Aldo a spus că bărbatul nu s-a plâns și nu
Un italian și-a scos ochii în timpul slujbei de Duminică by Banica Oana () [Corola-journal/Journalistic/65764_a_67089]
-
reale - cu aceeași obiectivitate ca înainte? B.N: Un roman nu se scrie cu bune sau cu rele intenții și uneori Satana privește peste umărul scriitorului paginile albe și asteaptă zămislirea personajelor. Încerc să-mi amintesc în ce roman am păcătuit să fiu moralist? În Somnul vameșuluilustin Arghir ajunge la urmă notar. În Al doilea mesager revolta în genunchi a scriitorului Danyel Raynal se termină cu cedarea în fața Guvernatorului căruia îi scrie discursurile. În Îmblânzitorul de lupi Iosif dispare din colonia
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
le-am văzut. 6. Am socotit Sf. Scriptură mincinoasă. Nu cred în anumite minuni, întâmplări povestite în Sf. Scriptură. 7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu. 8. Am avut prea mare încredere în milă lui Dumnezeu zicând: oricât aș păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun. 9. Am avut gând de sinucidere. 10. Am fumat. M-am drogat (fumatul și drogurile sunt sinucidere). Am vândut țigări și/sau droguri. 11. Am înjurat. Și de cele sfinte am zis (Grijanie
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
152. Nu am ascultat de părinți atunci cand m-au învățat de bine. 153. Nu mi-am iubit la fel toți copiii. Am fost părtinitor (părtinitoare) cu unul sau mai mulți din copiii mei. 154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, ca mai e timp să fac pocăința și să mă spovedesc. 155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie. 156. M-am împărtășit după ce am avut necurăție în vis. 157. Ca femeie, m-am împărtășit când
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
ascultat cântece lumești și sectare. 176. Am jucat și am mers la discoteci și alte petreceri anormale. 177. Am facut nunți și petreceri cu mâncare de dulce și cu muzica în post. 178. Am smintit și l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a auzit ce zic și a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în fața lui Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu). 179. M-am mascat. 180. N-am plătit contribuția la Sfântă Biserică. 181. Am ascultat discuțiile altora
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
te pândea de dinainte.// O, Doamne, iartă-mi rugăciunea, dar un poet rămâne-n țară,/ Când va veni la Judecată, aici ori la Vașcău, oriunde,/ La mâna ta preasfântă pune-ți cuvântul lui ca o brățară/ Și dacă-ntrebi: — Păcă-tuit-ai? — Păcătuit! îți va răspunde. /.../ El e poetul de sub cruce, e crucea însăși, e înaltul,/ Care din duhul tău se-nalță, că l-ai făcut să fie duh!/ Nu râde, frate, eu sunt cel ce semnează-aici și nu e altul,/ Și
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
bea, să se distreze cu fetele, să înjure, să bată pe oricare prinde, iar pentru siguranță, la sfârșitul săptămânii a violat și o băbuță de vreo 80 de ani. Moare și iar se trezește în rai. Dumnezeu: - Tu, desigur, ai păcătuit foarte mult și ai dus o viață în desfrâu, dar tot nu te pot trimite în iad. - De ce, Doamne? - Băbuța, o mai ții minte? Și acum se roagă pentru tine și îmi mulțumește că i te-am trimis.
Bancul Zilei: Bărbatul care nu reușește să ajungă în iad by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/63571_a_64896]
-
însă în comun, spune Hobsbawm, convingerea că „politica este cheia deopotrivă către adevărurile și către miturile noastre” - o convingere pe care Ill Fares the Land, penultima carte a lui Judt, o probează, poate, mai mult ca oricare alta. Textul nu păcătuiește nicio clipă prin patetism sau complezență, ba dimpotrivă: Hobsbawm se exprimă ocazional critic la adresa gândirii istoricului de origine britanică, fie ea manifestă în cărți, fie în prestația de intelectual public a acestuia. Iată unul dintre pasajele cele mai polemice: „Postura
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
fără legătură cu prima, este inadecvarea. Ea provine din mofturi stilistice precum acelea remarcate mai sus și constă în a pipăi textul literar folosind o mănușă cu un singur deget. Mănușa pare de rigoare, mai ales când nu vrei să păcătuiești prin empirism: critica înțeleasă ca o chirurgie nu se poate dispensa de mănuși. Doar că mănușa cu un singur deget nu permite finețea palpării operei. Între observațiile critice și opere nu e adesea, din cauza degetului unic, nici un raport. Inadecvarea sare
Suferințele criticii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4577_a_5902]
-
granița prețiozității, prin folosirea aproape ostentativă a foiței de aur. Există, totuși, un grad de poezie, care se eliberează fără efort în atmosfera ce se degajă din lucrările lui Cosmin Moldovan, fără să cadă în desuetudine, dar care nici nu păcătuiesc prin gravitate. 3. O reabilitare a narațiunii plastice Cel mai spectaculos expozant timișorean este, însă, Victor Gingiu, un foarte tânăr asistent al Secției de Tapiserie de la Facultatea de Artă și Design, care și-a început anul cu o expoziție la
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
Creangă - dar fără imaginția luxuriantă a acestuia -, scriitorul imaginează, în plin decor de Ev Mediu românesc, o mărturisire la mănăstire a unui tânăr comis, care-i mărturisește confesorului că s-a făcut vinovat de un dublu incest și de sodomie, păcătuind trupește, pe rând, cu mama vitregă, cu sora vitregă și cu unchiul. Deloc moralizator, confesorul îi dă drept canon să își dezlege clopoțeii de la opinci (meniți să prevină insectele și șerpii, ca să nu îi calce în picioare) și să îi
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
dintre realitate și închipuire și să suspende orice formă de etică. În 1Q84 nimeni nu este bun sau rău, nimeni nu este liber sau închis și mai ales nimeni nu este real sau închipuit. Acest ultim volum al trilogiei 1Q84 păcătuiește doar prin faptul că este mai prea lung și conține nenumărate pasaje inutile. În schimb, el este exact ceea ce ar fi trebuit să fie - o încheiere care oferă un deznodământ (oarecum anticipat), dar care nu dă răspunsuri logice la niciuna
Înapoi în 1Q84 by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4534_a_5859]
-
știință sau prin artă, ori prin conjugarea lor. Leonardo s-ar număra printre sute de posibile exemple. După succesiunea atâtor „școli” epistemologice, ni se propune acum metodologia transdisciplinarității, ușor absolutizată aici, sediu al unor avantaje multiple, pe lângă care abordările sectoriale păcătuiesc prin chiar reflecția exclusivistă asupra lor înșile. Demostrațiile vizează tocmai dialogul dintre segmente de nișă ale fizicii și arta modernă, dintre, să spunem, Einstein și Valéry sau Picasso. Teza demersului, în principiu, e rezumabilă la o idee din Leonard Shlain
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
cumva în Logica, dar nici una nu e suverană. Suveran e doar stilul, care palpită sub fiecare rând, fie el scris în deceniul al șaselea sau al nouălea. De altfel, frecventele interludii puse, aici, sub foarte sobrul titlu de Bibliografie, nu păcătuiesc prin nimic. Fără a fi, ele însele, niște capodopere, nuvelele de tinerețe transplantate în Logica fortifică totuși o capodoperă. Al cărei atu și a cărei prospețime rezidă astăzi nu atât în epicul cărții (vrem, nu vrem, reiterăm experiența cu Anatole
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]
-
de la care a primit comanda?” Interviul lui Mircea Malița din Adevărulîl face pe Șerban Papacostea să conchidă: „Mistificarea istoriei, caracteristică definitorie a regimului comunist, își continuă, așadar, traiectoria și în postcomunism.” Ceea ce ni se pare totuși o concluzie exagerată, căci păcătuiește prin trecerea de la particular la general (dacă o persoană are un anumit punct de vedere nu înseamnă că toată lumea în epocă îi împărtășește convingerile și procedeele). Cum sărbătorim Paștele A trecut peste România sărbătoarea Paștelui. Din rezumatele oferite, abundent, de către
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3664_a_4989]
-
dau seama că în spatele criticii s-au aflat în decursul timpului ideologii diferite: filosofie și estetică, lingvistică și poetică, sociologie, morală (estetica!), psihologie și psihanaliză, ba chiar și politologie. Rolul unora va fi fost pozitiv, al altora, negativ. Unele au păcătuit prin inadecvare, altele doar prin exces. În epoca interdisciplinarității, un astfel de studiu nu mai poate fi amânat. Am uitat să le spun participanților tineri la colocviu un lucru și anume că, aproape sigur, ei vor fi cei care se
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
iradiere culturală, meritelor sale muzicale adăugându-li-se inteligența scânteietoare și deschiderea largă către umanioare. Mihail Jora a făcut și el unele concesii regimului totalitar, dar se putea oare trăi în afara acestora? Culpabilizarea facilă este adeseori ea însăși vinovată și păcătuiește prin simplificare. Cât a folosit marele muzician regimul pentru a putea continua să-și împlinească vocația artistică și cât a fost utilizat el de către regim pentru a-l cauționa ? Chiar dacă întrebările de acest gen pot fi puse - și poate că
Scrisori de la Mihail Jora și de la soția sa by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/9257_a_10582]
-
Albani și Gabriel Kosuth). Este evident că regia a lucrat cu artiștii care relaționează firesc, acțiunea se derulează fluent,dinamic (Anda Tăbăcaru Hogea). Din păcate, finalul strică tot prin lipsa de coerență și ridicol. Si tot prin ridicol și inutilitate păcătuiesc și inserțiile de dans, fără rost, cu o simbolică ieftină și mai ales cu o coregrafie incredibil de inestetică, ca să nu spun urâtă (Mălina Andrei). Per total, impresia este a unui spectacol curat, luminos, antrenant, dar căruia îi lipsesc densitatea
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
fel ca în tinerețe. "Mă îndrăgostesc chiar și o dată pe zi. Tot timpul am văzut și partea bună a vieții, partea frumoasă din oameni, e valabil și în cazul femeilor. Toate femeile au ceva pentru care merită iubite. Eu am păcătuit. Nu-mi pare rău", a declarat actorul. Florin Zamfirescu a divorțat de trei ori. De ultima sa soție, actrița Cătălina Mustață, s-a despărțit după 21 de ani. Am divorțat și am lăsat-o pe Cătălina (n.r. actrița Cătălina Mustață
Florin Zamfirescu: Mă însor! by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/37526_a_38851]
-
curentă în cercurile noastre literare, Ileana Zubașcu a fost atât de oripilată de gestul criticului, încât a renunțat definitiv la scris” (p. 130). Afirmația e mai prejos de orice comentariu. Spuneam că, pe lângă stilistica de tabloid, aceste Portrete fără ramă păcătuiesc și printr-o sărăcie a conștiinței artistice. Exprimarea e poate prea pretențioasă (mai ales în context). În tot cazul, estetica lui Danilov nu e, aici, deloc una sofisticată. Ea se reduce la un vitalism dezabuzat (boema e nelipsită din ecuație
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
aduse la Constantinopol și așezate în biserica Sfinților Apostoli. Împăratul Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadie și al Eudoxiei, a ieșit înaintea coșciugului, s-a aplecat pe el și s-a rugat pentru părinții săi, care din neștiință au păcătuit. Mai mult decât Grigorie de Nazianz, cu care are multe trăsături comune, viața Sfântului Ioan e o luptă continuă împotriva adversarilor care sunt departe de a-l vrea și care nu au nici un fel de scrupule în a-l combate
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
faci afirmații de genul ăsta. Să nu se uite că și domnul președinte Traian Băsescu a fost comunist. Mai mult, dacă vă aduceți aminte celebra formulare a domnului președinte când l-a pus în genunchi pe Adrian Năstase: Cu ce păcătuiește țara aceasta de trebuie să aleagă între doi comuniști? Nu sunt vorbele mele, sunt vorbele domnului președinte", a spus Vasile Blaga. Președintele PDL a adăugat: "Sunt lucruri care sigur că ne deranjează, și când suntem făcuți feseniști. Eu cred că
Blaga îi ia apărarea lui Stolojan în fața EBei by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/31054_a_32379]
-
măști.“ (p. 17) De scoaterea de pe chip a măștilor e vorba în Imagini și simboluri, o carte pe care Eliade a publicat-o cu gîndul la un public-țintă: filosofi, psihologi și critici literari, adică exact acel eșantion de intelectuali care păcătuiesc prin seninătatea elucubrațiilor pe care le emit în marginea miturilor. „Nu rareori întîlnim în cărțile psihologilor și ale criticilor literari o documentație istorico-religioasă mai mult decît insuficientă, de-a dreptul greșită: cărțile din care își culeg informațiile sunt, cel mai
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
insistînd asupra posibilelor construcții idiomatice. Frollo a fost în general promotorul unui italienism temperat și luminat, departe de exagerările predecesorilor și contemporanilor săi (Heliade, Abbeatici, Spinazzola), dar dicționarul, în parte și datorită stadiului în care se află vocabularul limbii române, păcătuiește printr-o exagerare de această natură, reflectată adesea, chiar și atunci cînd limba română posedă corespondentul termenilor italieni, într-o simplă autohtonizare a vocabulei italiene. De cele mai multe ori, prezența seriei sinonimice atenuează impresia de exagerare (acuminato = ascuțitu, acuminatu; adornare =a
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]