1,620 matches
-
și-și povesteau fel de fel de brașoave, se auzi gălăgie mare la poarta dinspre drum: sosise ceata băieților, printre care erau Mihăiță și Mugurel. Îi primiră în casă. Băieții traseră o urătură de răsunau odăile și tinda. Anuța, soția pădurarului, i-a poftit la o masă, repede improvizată doar pentru cei vreo opt copii din ceată. Băieții n-aveau timp prea mult de stat la masă, mai aveau de colindat mult prin sat. - Să nu stați toată noaptea prin sat
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
vă văd în casă!... Ați înțeles?... - Da, mamă!... Venim, n-avea grijă! Și băieții au roit-o din nou pe uliță, cu avânt de urat și mai mare. S-au ținut de promisiuni. Au venit acasă puțin după miezul nopții. Pădurarul și invitații lui se cinsteau într-una, mai cu țuiculiță, mai cu sărmăluțe, mai cu cozonac. S-au și apucat să joace remmy. Timpul nu mai era pentru ei. Și-ar fi stat toată noaptea așa, de n-ar fi
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
și alte roluri comice. După ce și-au spus urăturile, băieții au fost omeniți și ei cu ceva gustări, apoi au plecat. Erau obosiți, nedormiți. Ionică a spus ca el nu merge mai departe, nu mai poate de somn. Nici invitații pădurarului nu puteau sta mai mult. Plecau și ei să doarmă pe la casele lor. Când oaspeții se risipiră, cei ai casei se puseseră pe sforăit adânc, până se lumină de-a binelea a ziuă. Copiii dormeau duși în continuare, în timp ce Moș
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
niște otava de ronțăit. (sfarsit) PS - Acest foileton ar fi putut să continue indefinit, însă, deocamdată, el se sfârșește aici, poate cândva o să revin asupra lui, să-l continui. Mulțumesc tuturor celor care au urmărit acest serial. Referință Bibliografică: Casa pădurarului (5) - ultima parte / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV, 28 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
o poate rezolva cu autoritățile sau prin justiție. Trebuia să găsească ceva ca să le protejeze. Își aduse aminte de colacii cu sârmă ghimpată din cocina de porci. A adus o remorcă de crăci de la pădure, după ce l-a „cinstit” pe pădurar (așa procedau toți oamenii) și a făcut pari ascuțiți din ele. Apoi, a mai „cinstit” pe un tractorist, care i-a arat cele două loturi. A tras cam greu tractoristul pentru „desțelenirea” porțiunilor bătătorite, fără să-i pese cât carburant
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
privindu-mă uimit de ceea ce făcusem.” Numai așa mi-am adus aminte de Costică cu Drojdia, prietenul lui Nae lui Doguță. O parte din familia sa era de peste dealul Cărbunelui, la Galeș. Locuia la un om cu suflet - Ion Pantilică - pădurar, zis Ghivezu.. În fiecare an de marile sărbători, mai ales de Paște și Crăciun, îl vedeai pe străzile Domneștiului, cu o cutie legată cu niște bete colorate de gât, ca un țambal, în care stăteau pachetele de toate mărimile de
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
ei rămân. Rămân eroi! Dintr-un ținut, din Apuseni și fără tagă, dintre toți, să-i pomenim mereu pe moți, ca pe atâția pământeni ! Ei sunt născuți cu mare har și-o inimă la fel sub stern, călăuziți de-un pădurar au rușinat incompetenții din guvern. Iovan și Aura ne-au părăsit pe noi, ne-au părăsit fără să vrea pe toți, dar Ei rămân, ciopliți în stânci, eroi înconjurați de îngeri - niște moți. Azi, se disculpă cei în funcții puși
PENTRU EROI ŞI PENTRU MOŢI, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364103_a_365432]
-
să zbor, Iar dacă sunt înger, Trebuie să înfăptuiesc minuni. Numai că eu nu zbor niciunde Și nici nu fac minuni. Cuibarul s-a fărâmițat, S-a năruit. Din praful de var stins și din frunze Se ivi un bătrânel pădurar, care Mormăi, încă buimac de somn: Nu te mai preface, încetează! Însă aci Se transformă în vreascuri pentru foc. M-am trezit... Of, nu... e-n zadar !... (13) Pe fruntea cailor Arde o stea, Strălucind cu irizări de argint. Însă
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
sau și mai rău, logaritmii în bază naturală. Așa se face că ambii au ajuns oameni înstăriți cu slujbe sigure și aducătoare de frumoase venituri, chiar dacă se numeau foloase necuvenite. Unul era tehnician veterinar, iar celălalt brigadier silvic (se pronunță pădurar), ambii căsătoriți cu fete cuminți și frumoase din mediul rural și la vremea potrivită blagosloviți de partid și de stat (Dumnezeu avea alte îndatoriri) cu câte doi băieței, niște scumpi care la masa festivă aveau cam cinci-șase anișori, în jur
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
de generații, vuietul de ieri nu a ajuns până azi decât tăcerea muntelui și foșnetul adânc al codrilor. Am avut prilejul să ascult în acea liniște zguduitoare a unei după-amiezi aproape unice, descrierea pe care ne-a făcut-o un pădurar pe nume Samoilă: „Dacă pui cap la cap viețile omenești trecute, te întorci în timp mai repede decât îți vine să crezi". Apoi mai adaugă „localnicii spun că aici printre ruine, fiecare trecător parcă aude, glasul sângelui". Oamenii par să
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
îți vine să crezi". Apoi mai adaugă „localnicii spun că aici printre ruine, fiecare trecător parcă aude, glasul sângelui". Oamenii par să fi moștenit o fire mai dârză decât în alte părți ale țării. O fi așa, cine știe?" Soția pădurarului este supraveghetoarea muzeului în aer liber. Deseori, bărbatul o însoțește printre ruine și o ajută să curețe locul. Câteodată, în diminețile însorite, ai senzația că se desmorțesc la soare gușteri verzi și vipere cu corn. Aproape la tot pasul, printre
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
Deseori, bărbatul o însoțește printre ruine și o ajută să curețe locul. Câteodată, în diminețile însorite, ai senzația că se desmorțesc la soare gușteri verzi și vipere cu corn. Aproape la tot pasul, printre ziduri găsești bucăți de cărămidă arsă. Pădurarul știe să recunoască, după culoare și formă, care sunt bucățile de zid romane. Ca și ruinele castrului roman, fiecare dintre cărămizile folosite la construirea turnurilor de observație, după distrugerea cetății dace. Ciutele și cerbii vin să pască în fostele sanctuare
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
prețioasă... Bolovanul zăcea ca după o suferință îndelungată... Desigur că fiind smuls din locul în care se înrădăcinase cu milenii în urmă, i-a provocat suferințe, da, suferințe pe care Stelian, Ioana, noi cei din jurul său le resimțeam, ne zguduiau. Pădurarul scoase un oftat adânc... apoi Stelian: „Astea sunt urmele lăsate de căutătorii de comori”. Pădurarul spuse printre dinți: „Nici nu mai știi cum să-i oprești. Parcă au înnebunit!” Duhul lui Zamolxe bântuie nevăzut și neliniștit peste aceste răni care
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
care se înrădăcinase cu milenii în urmă, i-a provocat suferințe, da, suferințe pe care Stelian, Ioana, noi cei din jurul său le resimțeam, ne zguduiau. Pădurarul scoase un oftat adânc... apoi Stelian: „Astea sunt urmele lăsate de căutătorii de comori”. Pădurarul spuse printre dinți: „Nici nu mai știi cum să-i oprești. Parcă au înnebunit!” Duhul lui Zamolxe bântuie nevăzut și neliniștit peste aceste răni care mutilează fața trecutului. Pe poarta principală a cetății, azi distrusă în cea mai mare parte
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
de fugari... Romanii în Cetatea Eternă au mâncat și băut o sută de zile fără întrerupere, sărbătorind în acest fel cucerirea Daciei. Astăzi, în tăcerea pădurilor de pe muntele sfânt nu se mai aud blestemele preoților daci... nici vaietele noastre... Iar pădurarul aruncându-ne priviri: „Trebuie să se nască altul! Toți munții ăștea forfoteau de oameni mai mult decât astăzi...” Iar noi, o mână de moldoveni veniți să iscodim trecutul falnic strămoșesc, am făcut spre seară, când soarele își lasă doar o
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
DE LEGENDĂ Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 207 din 26 iulie 2011 Toate Articolele Autorului CORNELIU ZELEA-CODREANU Cel mai mare dintre șapte fii ai profesorului Ion Zelea Codreanu (în trei rânduri deputat, provenind dintr-o străveche familie de pădurari) s-a născut la 13 septembrie 1899 la Huși . Străbunicul din partea mamei se numea Adolf Brauner , era bavarez de origine și a ajuns în Bucovina ca funcționar vamal pe timpul stăpânirii austriece. Acolo s-a căsatorit cu Elisabeta Cornea, străbunica lui
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Cultural > Spiritual > "TRAGEDIE ȘI TRIUMF" - UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU ȘI DE APROAPELE Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 159 din 08 iunie 2011 Toate Articolele Autorului justiția @ justice . com „Fetiță pădurarului”, „Portret de fetița”, „Catiușa lipoveanca”, „Portret de copil” sunt tot atâtea chipuri de copii ce te privesc expresiv, din tablourile pictorului Nicolae Toniza. "Ochii lui Tonitza", ochii mari, rotunzi, inocenți, melancolici, naivi și plini de poezie ai micuților zugrăviți de
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
tradiție. Inspirată în general, dintr-o întâmplare adevărată, o astfel de creație își propune să aducă la lumină frământările și căutările noastre, în dorința de a-l descoperi pe Dumnezeu și de a începe o viață nouă, alături de El. „Fetiță pădurarului”, „Portret de fetița”, „Catiușa lipoveanca”, „Portret de copil” sunt tot atâtea chipuri de copii ce te privesc expresiv, din tablourile pictorului Nicolae Toniza. "Ochii lui Tonitza", ochii mari, rotunzi, inocenți, melancolici, naivi și plini de poezie ai micuților zugrăviți de
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
plec cu verișoara Letiția spre casa ei. Casa ei, care va rămâne ani de zile căminul vacanțelor mele, era de fapt un canton silvic în Munții Zarandului, la două ore depărtare de cel mai apropiat sat. Soțul Letiției, Istin, e pădurar și chiar dacă e un om blajin mă înspăimântă fiindcă are pușcă și nu se desparte nicicând de ea. Mi se spune că fiind iarnă, în pădure umblă lupii și el trebuie să aibă pușca pentru a se apăra și a
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
înfocat. Când intra în păduri, șuieratul locomotivei devenea și mai răsunător. Copiii de pe vagoane, fete și băieți, priveau melancolici spectacolul călătoriei gratuite. Păcat că, după încă vreo trei kilometri, călătoria noastră s-a sfârșit. Am ajuns în dreptul cantonului silvic unde pădurar era Ilie Dupri. Aici am coborât de pe vagoanele platformă. Trenul a continuat drumul spre adâncul pădurilor, urmând șerpuirile de cale ferată prin văi, acolo unde-l așteptau vagoane multe de bușteni deja încărcate. Pădurarul, împreună cu ajutorul său, ne-au luat
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
Am ajuns în dreptul cantonului silvic unde pădurar era Ilie Dupri. Aici am coborât de pe vagoanele platformă. Trenul a continuat drumul spre adâncul pădurilor, urmând șerpuirile de cale ferată prin văi, acolo unde-l așteptau vagoane multe de bușteni deja încărcate. Pădurarul, împreună cu ajutorul său, ne-au luat în primire și, ajutați de profesori, ne-au explicat ce aveam de făcut. Am luat fiecare câte o săpăligă, o căldare cu pământ îngrășat și câte un snop de o sută de puieți. Toată
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
-s făcuți cu Vasile?”întreba câte un rezident tupeist. “Apăi, dom’ doctor...care n-or avut ochii albaștri, ca cerul, nu i-am luat acasă, că zicea că-s făcuți cu păduraru’.” „Dar, tu, femeie, ai avut ceva treabă cu pădurarul sau Vasile-i nebun și gelos?”. „Păi, na...ce să zic...mai luam bani împrumut de la el...și lemne...”. „Da, pădurarul, cum are ochii?” “Tăt albaștrii...dar nu ca cerul...ca norii!” Râdeau medicii de nu mai respirau. Însă, după
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
i-am luat acasă, că zicea că-s făcuți cu păduraru’.” „Dar, tu, femeie, ai avut ceva treabă cu pădurarul sau Vasile-i nebun și gelos?”. „Păi, na...ce să zic...mai luam bani împrumut de la el...și lemne...”. „Da, pădurarul, cum are ochii?” “Tăt albaștrii...dar nu ca cerul...ca norii!” Râdeau medicii de nu mai respirau. Însă, după socoteala ei, trecuseră cele 9 luni...și nimeni nu-i făcea nici cezariană, nici nu-i provoca nașterea. Uneori avea niște
FOTOGRAFII ... DE SĂRBĂTORI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349023_a_350352]
-
-se un timp că habar n-are și ne altoia apoi cu vârful biciului că ne lăsa vargă pe piele, coboram mormăind: Uite-al dracului, ăsta ce m-a lovit! Într-una din zile trece pe drum Tolică singur, fiul pădurarului cu o căruță trasă de două vaci, ducându-se nu știu unde. Am vorbit cu el, mi-a zis și mie să urc, eu ca să mă dau mare, văzusem cum se urcau unii prin laterala căruței și așa am încercat și eu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
cu unul din aceștia, îi șoptea din vârful buzelor: Țipă, zi că te doare, roagă-mă să nu te mai bat! - pentru că și ei se temeau și se turnau unul de altul. Primăvara se colectau muguri pe care-i strângea pădurarul pentru pepiniere. Alergam prin zăvoi după ei, până la predare își mai pierdau din greutate și la sfârșit ne alegeam cu hainele rupte, cu frigul îndurat aproape pe degeaba, pentru câțiva lei. Exista în sat un cazan de țuică unde veneau
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]