483 matches
-
a fost pentru mine când am descoperit, în grâu, un cuib de prepeliță, ca o fântână, mic, rotund, cât o farfurioară, înconjurat de un gărduleț - și când puii au dispărut parcă în pămînt! Era peste iaz, în câmpie, aproape de o pădurice, care de-acasă de la noi se vedea ca o sprânceană la marginea orizontului. Toate mi se păreau foarte departe - în toate direcțiile mi se părea că se sfârșește o lume, după care începea regiunea basmelor. Dar viața aceasta complet fericită
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tot vedeau numai oameni trecuți de a doua tinerețe, babe Înveșmântate În negru și moșnegi cu barbă gălbuie, stând pe lavițe și privind În gol, cu gândurile duse parcă pe altă lume. Cimitirul altădată foarte Îngrijit se transformase Într-o pădurice de nepătruns, unde se aciuaseră dihorii, vulpile, bursucii și alte dihănii. Crucile fuseseră furate și puse pe foc, iar În morminte colcăiau șerpii. Iazurile se acoperiră de mătasea broaștei și se transformaseră În mocirle urât mirositoare. Băile de abur, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Fii atentă la alergarea bezmetică din ultimii 50 de ani: cooperativizare forțată, urmată de industrializare forțată. Punct. 1989. Punct. Apoi, decooperativizare forțată (spune-mi tu câți țărani autentici și-au cerut înapoi, pe bucățele, părticicile de pământ arabil și de pădurici?) și dezindustrializare forțată. Măi tată, măi, cum nu pot eu să-nțeleg sensul istoriei?! Parcă istoria asta este ca Țiganiada lui Budai-Deleanu: „poemation eroi-tragi-comico-satiric”. Hait, c-am alunecat în cultura scrisă. Înapoi la cultura cucuruzului. Iar eu ce făceam, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar în starea de solitudine de dinainte. A fost foarte plăcut cu el aici și real, cu excepția pierderii lui Nick, produsă după sărbători, a fost o etapă foarte frumoasă, în anumite sensuri chiar spectaculoasă. Ajunul Crăciunului l-am făcut în păduricea Mariei, cu ei, cu Dror, fiica și nevasta lui, nu am avut doar Moș, ci și Elf. Moșul a fost foarte generos cu noi și ne-a adus un hamac în care sper să îmi regăsesc starea de „Mașa” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nevoit să părăsesc comuna, nu comuna ci casa lor în care, descoperii acum, puteam să trăiesc în tihnă până la sfârșitul acestei vieți. Mai erau oamenii cu care mă salutam când treceau prin fața casei sau mă întâlneam în drum cu ei, păduricea și iazul și ulițele acelea străvechi, de sute de ani, păziți de câini dormitând în praful din fața porților sau cutreierând, părând ai nimănui, printre cotloane. Un regret adânc, săpând, în ziua aceea și a doua zi la fel și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mi-a dat pământ și dumneavoastră tabacheră de argint. Râserăm. Oamenii treceau prin fața porții și salutau plecându-și capul sau scoțându-și pălăriile; răspundeam cu mare mulțumire, iar Lung era fericit. Când am plecat am străbătut ulițele singur, apoi marginea păduricii și a iazului, până puțin înainte de lăsarea serii, când cerdacul casei învățătorului se lumină de cele două becuri cu abajururi de tablă, vopsite deasupra în albastru, atârnând de fire lungi, împletite până puțin deasupra capetelor lor. Ana, mama ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbit altfel și înainte, pe vremea când locuiam la voi? - Eram pe atunci la timpul adolescenței: Mă uitam la tine ca la Dumnezeu, mi-era jenă, - o dată chiar rămăseserăm numai noi doi pe malul iazului sora era dusă spre liziera păduricii - vroiam, eram gata să te sărut, dar cum să sărute o fată aflată încă la vârsta adolescenței - așa deodată - pe un bărbat, spunându-i, ca din senin, că-l iubește? Eram intimidată de puterea ta de judecător peste oameni. Plecai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la aproape patru luni de la plecare (vara la care mai gândea era de mult terminată), Ana, aflată în cerdacul casei sale, privea în aerul înviorător al dimineții zăpada câmpiei în fâșia văzută departe între casele din canatul drumului și liziera păduricii de iarnă. „S-ar putea ca el să vină aici, să facem Crăciunul împreună”, gândi. Crezu și nu crezu gândului, o scrisoare trimisă pentru asta își tot aștepta - acum inutil, își spunea - răspunsul, pentru că era prea târziu. Deodată însă - atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de sus a orașului. Ziua strălucea și o briză răcoroasă Înveșmînta cerul Într-un albastru arzător. CÎnd am ajuns pe strada Ganduxer, șoferul coti la dreapta și Începurăm lentul urcuș spre promenada Bonanova. Colegiul San Gabriel se Înălța În mijlocul unei pădurici, În punctul cel mai de sus al unei străzi Înguste și șerpuitoare ce urca dinspre Bonanova. Fațada, presărată cu ferestre enorme În formă de pumnal, avea profilul unui palat gotic de cărămidă roșie, suspendat În arcade și turnuri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că parcă ești o stricată. Și să nu mai văd vinul ăsta pe masă. Cel Îndoit cu apă e mai mult decît suficient. Avariția are să ne mănînce. Julián nu trecuse niciodată de partea cealaltă a bulevardului Diagonal. Linia aceea de pădurici, de terenuri de construcție și de palate rămase În așteptarea unui oraș constituia o frontieră interzisă. Pe deasupra bulevardului se Întindeau sate, coline și meleaguri misterioase, bogate și legendare. Pe drum, Aldaya Îi vorbea despre colegiul San Gabriel, despre noi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
testiculul drept, Într-un foc de alice tras de Însuși Theodore Rossevelt În asaltul de la Cochinos. Convins că trîndăveala e mama tuturor relelor, Ramón „Un-singur-coi“ (cum Îl porecleau elevii) Își Însărcinase fiul să strîngă Într-un sac frunzele uscate din păduricea de pini și din curtea cu fîntîni. Ramón era un om de treabă, cam butucănos și fatalmente condamnat să-și aleagă tovărășiile cele mai proaste. Cea mai rea dintre acestea era nevastă-sa. „Un-singur-coi“ se căsătorise cu o namilă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Javier crezu că Julián venea să-i dea lovitura de grație, În timp ce toți ceilalți se prăpădeau de rîs. — Pe mine mă cheamă Julián, zise el Întinzîndu-i mîna. Prietenii mei și cu mine mergeam să jucăm niște partide de șah În păduricea de pini și mă Întrebam dacă n-ai chef să vii și tu cu noi. Nu știu să joc șah. — Nici eu nu știam, pînă acum două săptămîni. Dar Miquel e un profesor bun... Băiatul se uita bănuitor, așteptînd batjocura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
care Îl Învăța noțiunile elementare de șah și Îl privea cu un ochi cinic, era cel mai puțin convins dintre toți. — Ăsta-i țicnit. VÎnează pisici și porumbei și Îi chinuie ore În șir cu cuțitul. Apoi Îi Îngroapă În păduricea de pini. Ce mai distracție! — Cine zice asta? — Chiar el mi-a povestit deunăzi, În timp ce eu Îi explicam cum sare calul. Mi-a mai povestit că, uneori, maică-sa Îl ia În pat la ea noaptea și-l pipăie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ca să-mi recapăt suflarea. Am cercetat restul traseului. Adierea Înghețată a furtunii tîra un văl cenușiu care ascundea conturul spectral al vilelor și căsoaielor Îngropate În ceață. Printre ele se ridica turnul Întunecat și solitar la vilei Aldaya, ancorat În păduricea unduitoare. Mi-am dat deoparte părul ud care-mi cădea În ochi și am alergat Într-acolo, traversînd bulevardul pustiu. Portița de grilaj se bălăbănea În bătaia vîntului. Mai Încolo, se deschidea o potecă unduitoare care urca pînă la casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe geam, altul se uita cu ochi pierduți la Noimann. Compartimentele cu sutele de Bikinski se perindară unul după altul și În curând, din loc În loc Începu să apară Oliver. Mai Întâi ca un tufiș stingher, apoi sub forma unei pădurici ce se intindea, desfăcându-și ramurile, de-a lungul unui vagon Întreg. Noimann Îl văzu pe Oliver stând singur pe un cîmp deschis, Înconjurat de frunze și de păsări, Îl văzu și străjuit de femeia-șarpe și Înconjurat de femeia-beschie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ținutul lacurilor limpezi și casante, să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne- nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate!
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
impunătoare a formei, că rămăsese în urmă de ceilalți, deși luptase harnic cu lopățica fină de argint, la înghițirea cremei delicioase și răcoritoare. Apăruseră fragi mărunți de tot și, prin fereastra scundă cu obloane de stejar, căutase să ghicească, undeva, păduricea odihnitoare. Fragii de pădure păreau lui Mini cea mai frumoasă floare a pădurei. In filtrul așa de felurit prin care huma își purifică glodul, 11 atinge măsuri neînchipuite. Cum oare poate o esență așa de vaporizată avea existență și culoare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înfocat al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Când ajungeți în castel, va trebui să vă încălziți fără întârziere și să vă vârâți în pat. — Da, probabil că așa ar trebui. Mitsuhide era un stăpân foarte blând. Asculta atent sfaturile vasalilor și le înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
oboseală. Bătrâna, mama lui Ostiță, nebunul, mai are un fecior, domnul Ionică îi spune tata. Stă în București și nevasta lui e crainică la Radio România, o ascultăm mereu. Ei au un fiu, Amedeo. Acasă Amedeo stă la masa din păduricea noastră de salcâmi lăngă bunica lui și eu cred că visez. Ba cred că de când am văzut automobilul încă nu m-am trezit. Îl privesc uimită și constat că e și mai frumos, are genele lungi și dese, iar ochii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vreo cincizeci de metri de malul apei și pentru că tata era un om prietenos, nu mică mi-a fost mirarea când lipovenii au început să mișune prin curtea noastră. În amiezile fierbinți își aduceau rogojinile la umbră și dormeau în păduricea de salcâmi din curtea casei noastre. Nu am spus nimănui despre frica ce îmi paraliza de la o vreme trupul. Când le auzeam glasurile, mă făceam mică de tot, inima parcă-mi cobora în gât să mă sugrume. Am zăcut de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în timp ce Tom deschidea cutia și răspândea cenușa pe pământ. Părea că treaba noastră aici se încheiase, dar, până să ne întoarcem pe călcâie și să plecăm, un băiețel negru și dolofan, de vreo doisprezece anișori, s-a desprins de la marginea păduricii și s-a apropiat de grup. În brațele întinse ducea un CD player, pe care îl purta ca și cum ar fi dus o coroană pe o pernă de catifea. Băiatul, pe care l-am identificat ulterior ca fiind văr cu Rufus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care dintre noi ar fi ghicit că cea mai puțin fericită persoană din cartier în decursul acestor luni avea să fie fosta iubire a lui Tom, Mama Frumoasă Perfectă? E adevărat că soțul ei îmi făcuse o impresie proastă în păduricea din Prospect Park, dar nici într-o mie de ani n-aș fi crezut că va fi destul de tâmpit încât să neglijeze o nevastă ca a lui. Femeile ca Nancy Mazzucchelli sunt rare pe lumea asta și bărbatul care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
permite-mi să observ că opririle trenului de litoral parcă nu cad niciodată în gări, ci între localități, înghețând pe fundul ochiului un tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de hectare de vie... Fuga mea de acasă în căutarea inspirației îi pare lui Tanger firească, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Poate s-o fi utilizat, la rândul ei, ca să-și acorde un ascendent față de prietene. În schimb, Cristian nu povestea nimic despre familia soției! — Era conștient că a făcut o mezalianță! Lumina tunelului din care ies se lărgește treptat spre păduricea cu trunchiuri subțiri și drepte. Dealuri golașe, semănate cu smocuri de vegetație, lăsând tot mai jos albia secată a râurilor de altădată, care umpleau de mlaștini și țânțari văile, azi secate. Cristos s-a oprit la Eboli. Iar el trăiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]