487 matches
-
deodată mic pe lângă al lui. Era în Perugia de șase ani. Abia ajuns, a început să meargă pe jos în afara orașului, bătând la toate porțile. Știa doar vreo 15 cuvinte, gen „Caut de muncă” și „Sunt român”. Dormea într-o pădurice din zonă. După vreo două săptămâni (îl usturau tălpile deja) a găsit o cantina, adică un fel de MAT, un loc unde se prepară și se depozitează vinul. Patronii aveau și via lor, dar cumpărau și struguri. Au spus că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
se prepară și se depozitează vinul. Patronii aveau și via lor, dar cumpărau și struguri. Au spus că au nevoie de el vreo lună. Și acum, după șase ani, tot acolo muncește. La început a dormit vreo șase luni în pădurice. Era casa lui. Cumpăra mâncare rece, brânză, roșii și se spăla la locul de muncă. Avea trei băieți acasă și o soție care aștepta bani. Așa că strângea din dinți. Sâmbăta mergea la poștă, plătea un euro și suna acasă: Fiți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu aer curat, îmi fac rezerva zilnică de oxigen, să-mi ajungă, privind, de la înălțimea etajului doi, spațiul dintre cele două blocuri cu cinci nivele și șase intrări fiecare, plasate spate în spate, transformat de-a lungul anilor într-o pădurice de plopi și tei nemirositori. E un fel de exercițiu de liniștire, de concentrare înaintea tensionatului decembrie 1990, plin de semne de întrebare ce mă preocupă intens, căci, nici eu nu știu cum, m-am implicat pătimaș în politică, într-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
drept răsplată, spunându-le să aștepte pe loc, fiindcă vrea să-i răsplătească și mai bine. Răsplata a fost că a trimis ostași de Încredere care să-i omoare pe toți, pentru a nu se afla taina. Uite acolo, sub pădurice, s-a Întâmplat. Au Îngropat la iuțeală morții și au acoperit pământul Însângerat cu crengi uscate și frunziș. În scurtă vreme l-a spălat ploaia și nu s-a mai știut nimic. Dar dacă s-ar săpa acolo s-ar
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
zi înainte și peste noapte trăseseră câteva ropote bune de ploaie. Dimineața se arăta de o limpezime de cleștar. Când am intrat pe drumeagul ce duce în fața bisericii, soarele urcase pe cer abia vreo două suliți. Înaintam încet la umbra păduricii de carpen, stăpânindu-ne cu greu bătăile inimii. Deodată, în plină lumină - ca o bijuterie îndelung lustruită - a apărut minunea... Bisericuța schitului. Am rămas pe loc, cu respirația tăiată. Numai inimile băteau cu putere, iar tu ai șoptit: „Doar în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
eu clapele pianului din această casă, în prezența doamnelor Mioara și Ștefania! Este greu să te desprinzi dintr-o asemenea reverie, dar drumețului îi șade bine cu drumul, așa că... Ajunși din nou pe creastă, inspirăm adânc aroma de cetină a păduricii de pini care ne ține companie până în coasta Hlincii. În dreapta noastră se defășoară valea Nicolinei, sau a Miculinei, cum se chema în vremuri uitate. Să încercăm a desfereca pecețile documentelor domnești care vorbesc despre Mănăstirea Hlincea. Apoi, dragul meu, și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sub forma lanternelor din piatră sau fier; pământul simbolizat prin pietre, apă, animale și plante în formele lor naturale. O grădină japoneză cuprinde elemente ale naturii, ce bucură ochiul și fericesc sufletul. Aici, rafinamentul se împletește cu elementele naturale: o pădurice traversată de un pârâu, o colină urmată de o vâlcea, o insuliță în mijlocul unui lac artificial, un pod arcuit peste un un pârâu etc. 9 În Kyoto există și un pod faimos și foarte căutat de turiști, „Togetsu-kyo” sau „podul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o nuanță de roș închis, ca floarea ulmului între dungile verzi gălbui de săcară și ovăs. Buchete de arbori, tufărișuri, dumbrăvi; iarbă bogată; peisagiu submontan. Stanislav. Femei ghilesc pânză. Gunoiu împrăștiat cu scumpete pe ogoare. Buchete de molizi. Livezi. O pădurice de mesteceni. În sfârșit, iată un om care râde! Galiție țară pustie, țară tristă! La ora 9 Chedorow. La 10 și ceva ajungem la Lemberg gară de mare capitală, acoperită și cu mai multe peroane. Stăm o jumătate de ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
joase, ușoare cline tărăgănate, sălcii și arinișuri, ici colo bălți în preajma C.F. parcele foarte frumoase de grâu și secară. Sate ca cele pe care le-am văzut în Ardeal cele ungurești și săsești. Câmpurile bine cultivate. Un țintirim într-o pădurice. Drum de țară plin de colb. Maci roșii în ogoare. Căruțe c-un cal la oiște. Dunărea mergând în sus dela Budapesta spre Bratislava, între dealuri cochete, cu păduri, plantații și vii. Se desface în brațe domoale, închizând ostroave cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dorește izbândă cu bune cuvinte la adresa mea. Tot ieri, d. Victor Slăvescu mi-a spus că Regele își dă bucuros agrementul pentru "Rugăciuni", însă ele trebuiesc supuse Sinodului înainte de a fi publicate. * Duminică, la Iași, am făcut o plimbare în pădurice înainte de masă. Vremea era tulbure. A început să sufle un vânt de răsărit și îndată după amiază a pornit viscol. A viscolit douăzeci de ceasuri. S-a pus un troian enorm, blocând circulația. Temperatura n-a scăzut (0o). Luni, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
A trecut pântr-o pădure mare, a trecut. Eee! Acolo-n pădurea aia era trupuri de oameni morți. A ieșât de-acolo, a dat într-un oichi de poiană, era capete de oameni, era capete de oameni. A dat în altă pădurice, a dat în altă pădurice, era numai sânge, era...” (PoianaVâlcea). Voinicul ajunge aici după ce trece poduri de aramă și argint, fapt din plin semnificativ, fiindcă podul este un liant între lumi. Scena macabră descrisă de basm poate fi explicată și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a trecut. Eee! Acolo-n pădurea aia era trupuri de oameni morți. A ieșât de-acolo, a dat într-un oichi de poiană, era capete de oameni, era capete de oameni. A dat în altă pădurice, a dat în altă pădurice, era numai sânge, era...” (PoianaVâlcea). Voinicul ajunge aici după ce trece poduri de aramă și argint, fapt din plin semnificativ, fiindcă podul este un liant între lumi. Scena macabră descrisă de basm poate fi explicată și ca o mărturie a decorului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a mă împunge cu anumite expresii. Prin martie 1940 regimentul nostru este dirijat în jurul orașului Tighina, unde ocupăm noi poziții și căutăm să ne ascundem de privirile celor de peste Nistru. Ulterior am locuit în corturi sub protecția unor crânguri și pădurici de salcâmi. Săpăm noi poziții ca niște adevărate cârtițe umane! Ziarele și propaganda noastră amintea că la hotare s-a construit un brâu de fier, beton și de foc, dar în sectorul nostru și mai departe nu se vedea nimic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
despre unele romane la modă sau despre ultimul film american, apoi, numai în slip, desculț, făceam de obicei o lungă plimbare pe malul râului în sus, spre „Podul Ungurilor” și mai sus, aproape de „moara Șpăneasa”, ce se afla în plină pădurice. Acolo, tot pe malul unuia din brațele râului, întâlneam alte cunoștințe „intelectuale” și dezbăteam diverse probleme, politice sau culturale. Lumea, chiar și acolo, în provincie, era destul de zăpăcită de prefacerile politice pe care le anunța noua guvernare a tânărului șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și fată. Raionul de băuturi își avea casa proprie, dar nu era nimeni acolo. Nici cumpărători, nici vânzător. Mi se părea logic. Nici un om normal nu venea să cumpere băutură dis-de-dimineață. Doar sticlele așteptau cuminți pe rafturi, arătând ca o pădurice bine îngrijită. Din fericire, în colțul acela erau o mulțime de afișe pe un singur perete. Câte unul pentru fiecare tip de băutură: coniac, vin, votcă. Câte trei pentru Scotch și Suntory. Două pentru sake și patru pentru bere. Chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
plus un fel de mâncare din carne de pui sau de vacă), merg cu Alfonso la explorat împrejurimile. Mergem în sat, în piața centrală, unde duminica se fac întrunirile bătrânilor pe câteva bănci lungi din lemn, apoi ne plimbăm prin păduricea de lângă casă, Alfonso explicându-mi despre plante și arbuști. Întâlnim un bătrân slab, înalt cam cât Alfonso, cu o tumoare neagră, mare cât un pumn, pe obrazul stâng. Vorbesc ceva într-o limbă necunoscută (limba tribului este Tsafiki, toți o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
lunii în apa cristalină. Malul pe care ne adăpostim este în pantă către râu, îngust și plin de pietre și începem să-l curățăm cu răbdare pentru a putea construi culcușul de peste noapte. Odată curățarea terminată, găsim patru țăruși în păduricea de lângă mal, îi înfigem cu greu în nisipul pietrificat și legăm plasticul care va forma acoperișul peste noapte. Terminăm operațiunile și ne așezăm pe plasticul modest, palpând cu partea dorsală pietricelele rămase care ne vor servi de saltea și gândindu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pentru Nel, ce amintire a fericirii!... Noaptea își vedea prietena în vis, bine strânsă în costumul de călărie, pe cap cu o caschetă, dar, ciudat, mereu din spate, depărtându-se, în trapul mărunt al calului, prin lumina cernută a unei pădurici. La întoarcere, Nel a ajuns prima. I-a păstrat un pupitru lângă ea și i-a pândit câteva zile sosirea, închipuindu-și în tot felul reîntâlnirea, după o despărțire atât de lungă. Dorina M. se apropia pe la spate și îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Cot, urcă în Dealul Oprii (acolo era o vie și niște cireși cu cireșe amare, bune de dulceață!) se ajunge La Vărzărie (era un mic iaz de acumulat apa, pomi fructiferi, se cultivau varză și zarzavaturi), se urca printr-o pădurice în Poiană, din Poiană în partea stângă dădeai în locul numit Curpeniș și în Curătură (o poiană făcută cu toporul în pădurea verde!) unde creștea viță de vie sălbatică și alte plante cu tulpină tip vrej, care se cățăra pe copaci
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
juca subrete, deși pasul și atitudinea arătau pe tragediana. Teatrul era într-un suburbiu al orașului, zidit de scânduri în mijlocul unor grupe de arbori cari formau, în complex cu alții mai depărtați, un fel de grădină sau, mai bine zis, pădurice. Pe-o ușă la capăt puteai privi pe scenă, cu toată crasa ei dezordine naintea reprezintărei, cu boschetele a căror verde e amestecat cu pete roșii, roze adică, cu bănci ce stau încă trântite pe scenă, cu fondaluri ce spânzură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
câteva vidre care vânau pești. Ne aflam într-o poiană cu niște colibe de babulci, adică de oieri, unde ne-am lăsat caii la un individ șchiop care avea grijă de gâște. Am luat-o pe jos până-ntr-o pădurice ce se rărea treptat, dând la iveală un luminiș de o frumusețe ieșită din comun. Ținuturile acelea încă nu-mi erau familiare; cu atât mai puțin traseul întortocheat pe care, plin de brațe, cotituri, lățiri și gâtuiri îl făcea râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale de pe pământ. Mi-am înghițit mânia și durerea, încercând să urzesc un plan de răzbunare, primul din viața mea. Țineam bine minte drumul, și, când ne-am apropiat de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am spus Sarei: Trebuie să plec! Tu esti, nu-i așa? Tu esti cea care a fugit de la palat? De ce nu mi-ai spus adevărul? Nu am timp de explicații! Acestea au fost ultimele mele cuvinte înainte să fug în păduricea din apropiere. Călăreții au ajuns în fața casei micii mele prietene. Căpetenia lor a descălecat și i-a spus: Fetițo, unde îți sunt părinții? Nu sunt aici! a spus Sară. Deci ești singura?! Da! Eu priveam siderata din pădure. Mi s-
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
Când ajungeți În castel, va trebui să vă Încălziți fără Întârziere și să vă vârâți În pat. — Da, probabil că așa ar trebui. Mitsuhide era un stăpân foarte blând. Asculta atent sfaturile vasalilor și le Înțelegea neliniștea. Când ajunseră la păduricea de brazi din fața porții, Dengo luă calul lui Mitsuhide de căpăstru și se opri lângă șa, gata să-și ajute stăpânul să descalece. Pe podul de peste șanț se aliniase un șir de vasali de-ai lui Mitsuharu. Unul dintre aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
verde (142); copaci (70); liniște (31); verdeață (20); natură (19); copac (17); Eminescu (12); des (10); libertate (10); întuneric (8); iarbă (7); pomi (7); poiană (7); pom (6); răcoare (6); cîmp (5); frumusețe (5); viață (5); mare (4); natura (4); pădurice (4); pustiu (4); frumos (3); frunze (3); întunecat (3); lemn (3); negru (3); odihnă (3); păsări (3); peisaj (3); pîine (3); poezie (3); stejar (3); aer (2); aer curat (2); de aramă (2); bătrîn (2); deal (2); Mihai Eminescu (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]