439 matches
-
mulțumi să vadă clătinându-se coada ca un ciomag și să audă tropotul Înfundat al celor patru bucăți de iască. Canafas se pierdu printre tufișurile și copacii din imensa incintă a balamucului. Câțiva paznici alergară după el, Însă se lăsară păgubași, Înfrânți de Întinderea curții. Adulmecând aerul cu nările uscate, scorojite și pline de crăpături adânci, Începu să caute printre barăci. Se opri, fără să șovăie prea mult, În fața unor ferestre zăbrelite. Își Înălță cu greu căpățâna chinuită, Își vârî botul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putut dormi. În drum spre școală, tata s-a oprit la locul unde găsise banii să vadă dacă nu cumva vede pe cineva căutând ce pierduse. Își închipui că banii poate aparținuseră unei femei necăjite care acum îi căuta. Nedescoperind păgubașul, continuă drumul spre școală, la întâlnirea de la ora 10 cu directorul Paul Constantinescu. Mi-a spus de banii ce-i găsise și a zis că poate sunt în norocul meu... Mergem la director. Ne primește cu toată bunăvoința. Discută cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
socotit... dăndu-să toată volnicia Dimii și fratelui său Costandin suiulgii ca să curăță locul acela foarte bine... să li închidă, drum pe acolo să nu fie”. “1774 septembrie 3”. --Un păgubos dator-vândut - Coste Papafil - se apucă să moară. Vodă, la cererea păgubașilor, a scos la mezat toate acareturile nefericitei văduve “din care... o pivnițe de piatră cu cârciumă deasupra și cu doao dugheni alăture... care sânt lângă biserica Svântului Ierarh Neculae”. Cel care a reușit să achite suma de “cinci mii noao
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de lei ca să-i facă “prispă pe dinainte dughenilor di piatră și să podească hudița porții și doă ișitori și poarta din dos”. Acestea însă în contul lemnului vechi, a pietrei primite în dar”. Până la urmă, Manolachi s-a lăsat păgubaș, fiindcă boierii trimiși de divan să vadă care-i adevărul l-au convins pe teslar “a nu mai ceri nimică de la prefect”. --Să vedem, părinte, ce spune fostul pisar Ananii, acum “ispravnic de Suceavă”, la 16 octombrie 1775: “Eu, Ananii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tot locul”. Îți place cum au mers lucrurile, fiule? Adică bieții oameni au trebuit să dea crâșma lor în schimbul moșiei lor!!! Mare lucru mi se pare și faptul că au reușit să facă măcar atâta lucru și nu au rămas păgubași de tot... Cum s-ar spune, dreptatea umblă cu capul spart...Și asta nu-i pe vrerea lui Dumnezeu. D-apoi și spusa „Nu-i cum gândește omul, ci cum vrea Domnul” nu știu cum s-o mai iau, sfințite părinte. Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dugheana închiriată de la „gerah”. Uite ce spune Locman la 5 iunie 1757 (7265): „Și după ce au făcut cheltuiala...s-au tîmplat și au arsu tîrgul și-au arsu și dugheana mea; Și rămîind locul fără dugheană și rămîinid și dumnealui păgubaș de banii ce au cheltuit, ne-am învoit...și i-am vîndut locul acela de dugheană”. Aici „gerahul” l-a nedreptățit pe „Ștefan curălariul”, pentru că i-a vândut locul gol cu același preț cu care el l-a cumpărat cu tot cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
enervată. E total aiurea. Ideea e că mi‑am plătit toate cardurile. Le‑am plătit. Dar, totuși... ce rost are să‑ți plătești toate cărțile de credit, dacă din ele răsar alte datorii? Ce rost are? Mai bine să te lași păgubaș de tot. — Bex, nu te ambala, zice Suze. O să fie bine! Uite, luna asta nu‑ți iau banii pe chirie. Nu! sar ca arsă. Nu te prosti. Și așa ai fost prea înțelegătoare cu mine. Nu vreau să‑ți rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
funcționar mărunt? Credeam că toate ființele umane născute sub cerul lui Mao sunt egale. Vrei să iei loc? Nu. Păi te-ai întrebat și tu vreodată cum de nu e niciodată avansat? Se retrage. Vrei să spui că se lasă păgubaș. Nu contează. Sper că nu o să se ducă înapoi în sat. Ei bine, se duce, iar eu merg cu el. Mamei i se taie respirația. Încearcă să se stăpânească. După un lung răstimp, reușește să întrebe unde este situat locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Rușii vin cu exemplul... Ei nu-s În stare să explice direct, fără să recurgă la o parabolă, la o „istorie” (de asta sunt ei mari romancieri, mama lor...); e și... poetic și trece timpul ( În folosul lor, bineînțeles), iar păgubașul poate să se laude, față de nevastă, față de copii și, mai Încolo, față de nepoți, strănepoți că, bine-bine, Rusul l-a furat, l-a regulat, dar nu oricum, ci cu-toate-onorurile: i-a făcut marea favoare să-i explice, să-i facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un salt înainte, roțile din spate trecură peste caporalul Osman și mașina se opri la trei metri mai încolo. Vulturii bătură din aripi, nemulțumiți. Repetă procedeul și avansă încă doi metri. încercă până în amurg și, când hotărî să se lase păgubaș, nu-l despărțeau nici măcar o sută de metri de vulturi și morți. Mâncă și bău, pregăti o supă cu biscuiți, apă și miere, reuși să-l facă pe Abdul-el-Kebir s-o înghită și, odată cu căderea nopții, se ghemui cu genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în sufragerie avea să fie oprită pentru noi. Din tonul adulților trăsesem concluzia că era vorba de un lucru deosebit. Curiozitatea ne îmboldea cu atât mai tare și ne-am sfătuit cum am putea ocoli interdicția. Majoritatea s-au lăsat păgubași, fiindcă nu vedeau nici o soluție. Eu însă aveam o șansă mai bună: ușa cu geam dinspre dormitor. Seara, tata s-a prefăcut plictisit și m-a trimis mai devreme în pat: „Nu-i nimic interesant la televizor. Un film italian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
M-am apucat să număr grinzile de metal ce treceau prin fața geamului. Unele stăteau în picioare, altele erau culcate și, fiindcă printre ele se zărea și oceanul, îmi venea greu să mă concentrez. La șaptezeci și șase m-am lăsat păgubaș. Podul era mai lung decât toate cele cunoscute de noi. Tata amuțise și el, ca și mine. Privea printre grinzile podului, în depărtare, unde albastrul de sus și albastrul de jos se topeau, amestecându-se într-o singură culoare. Albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Bine că i-am reamintit de zilele libere.” Pe atunci, sâmbetele și uneori chiar și duminicile erau zile lucrătoare, deci oamenii nu beneficiau de week- end-uri. Cu toate aceseta când trebuia să-și organizeze niște bucurii nu se lăsau păgubași. Alexandru a trecut și pe la părinții lui să ia niște vin ca să ducă părinților Teofanei. — Bine că mai vii și tu pe la nou, că de când ai sosit din concediu, o singură dată ai trecut pe aici. La serviciu nu este
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
un moldovean cumsecade, Cosma Buruiană, pripășit prin părțile astea el știe cum. Aleargă, asudă, horobăiește grozav și fără folos, căci la plata fiecărui cîștiu dă din colț în colț. Tata ține mult la el și-l laudă, desigur, pentru că e păgubaș... Ce mai rămâne între cele două gârle e al nostru. Adică afară de un colț de vreo patru sute de pogoane împrejurul satului Izvoru, chiar la confluența apelor, care ține de domeniul Ghica. Fiindcă s-a ciopârțit așa, acum ne-am apucat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nici o schimbare pe parcurs? Peretele este din același material? ― După câte îmi dau eu seama, da. Și cablul? Dallas verifică lungimea încă nefolosită a scripetelui. ― Nici o problemă. Mai sunt vreo cincizeci de metri. Dacă puțul depășește lungimea asta, ne lăsăm păgubași pe ziua de astăzi și ne-ntoarcem cu materialul adecvat. Nu mi-aș fi închipui să coboare atât! ― De ce zici așa? ― Nava asta ar fi disproporționată. ― Față de ce? Față de cine? Dallas nu știu răspunsul. Ripley ar fi abandonat cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cumpărat ca să-l aibă de Crăciun. - Și nu sunt prinși?... - Cine să-i prindă? Polițiștii care beau ziua la crâșmă cu hoții? Uite, numai în primăvara aceasta s-au făcut prădăciuni la vreo șapte-opt gospodării. Și niciun hoț prins! Bieții păgubași fac reclamații la poliție, dar nu sunt descoperiți făptașii. Ba, bieții bătrâni, se mai tem și pentru viața lor. Așa s-a ajuns acum. - Dragă, 2-02, faptele acestea se întâmplă cam în toată țara. Dacă fură cei de sus, de la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
câștiga și eu un gologan, ca tot omul cinstit... Păi știu și eu? Auzeam mai de mult pe unul al lui Scăfârlie că o lucrat în gară la încărcat și descărcat vagoane, da’ era prea greu și s-o lăsat păgubaș. Nu știa ce-i greul cu adevărat, de asta s-o lăsat. Cred că ai dreptate, că după cum știi nu s-o prea dat la treabă nici aici în sat, da’ de când cu comuniștii aiștia acolo pe tarla îi mare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
poetul propune un erou, Iș, care caută sa-i dea obișnuitului altă înfățișare, sfârșind prin a regreta șansa, care, o vreme, i-a deturnat viețuirea: el rămâne încremenit / în acel loc minunat, / cu un puternic gust de regret, / omul, bărbatul, păgubaș perpetuu. Volumul are și accente de satiră politică (politica este arta compromisului / compromisul în artă este parakalia; /politica este o ocupație de canalii, /oamenii normali nu se tem de canalii, / nu se tem nici de politică, / însă pe amândouă le
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Mă întorc, după câtva timp, în mausoleu să-mi satisfac o curiozitate răutăcioasă. Vreau să văd ce figuri au scriitorii turci când se uită la tablourile unde e glorificată lupta antiotomană. Dar nu observ nici un scriitor turc și mă las păgubaș. " Obiectivul" următor e în afara orașului. După ce trecem printr-o "Balta Albă" bulgărească ― unde recunosc balcoanele cu rufe puse la uscat ― autocarele se opresc în fața unui perete vertical de calcar, transformat de călugări, cu veacuri în urmă, în mănăstire. Mănăstirea Aladzha
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ales drumul cel mai fioros din Valea Morții, convins că Johnson ("domnul Johnson", spune cu respect ghidul), prea fragil și cu sechelele unui accident suferit în tinerețe, nu va rezista mai mult de o zi, două, și se va lăsa păgubaș, renunțând să mai verifice stadiul în care se găseau lucrările la mină. Numai că Johnson s-a înamorat de Valea Morții. Pe deasupra, climatul uscat de aici i-a ameliorat simțitor boala. Nu se știe dacă a ajuns să vadă pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
găsesc: „Vasilie Ceaurul, cumpărând de la noi disetina (dare n.n) de stupi la ținutul Bacău... banii mierei, n-au vrut să ni-i dei; fiind vinitul nostru, ci cu aciie bani au adunat cătră sine tâlhari...De care nici noi păgubași n-am voit a fi, ci cu giudecata arhiereilor și a toată boierimea i am luat trei sate a lui, anume: Bociuleștii, la Neamț, și Hălăuceștii, la Suceavă, și Spinoasa la ținutul Hârlăului, și curțile din Iași, pentru banii disetenii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
care mi l-ai furat, acum o lună, de la stână. Zi-mi repede, unde i? Ce-ai făcut cu el? Slăbindu-l din strânsoare, apucă să facă o sforțare, să scape și s-o zbughiască, printre oamenii care populau iarmarocul. Păgubașul de vițel nu se lăsă. O luă, mai mult țupăind, ca un iepure, decât alergând, și n scurtă vreme îl reapucă, de gât, mai din apropierea buzei de iepure. Și-l puse jos. Careva, dintre trecători,îl critică,în felul său
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de picioare, și-i cerșetor, gata, de-acum, să-l omori? Tu, măi beteagule de minte, ce treabă ai cu noi? Cu care noi? Cu el și cu mine. Vezi-ți de drum! N auzi? Mai repede! Ăla se lasă păgubaș. Lunganul reluă. Unde-i vițelul, măi, netrebnicule, unde i? De ce nu mi l-ai cerut, mă, dacă ți-a venit a mânca pulpă de vițel? Unde-i? Ce-ai făcut cu el? Dacă-l mai ai, hai cu mine, unde
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
altul, că, se umblă cu prea puțină băgare de seamă, cu valori lichide, pe toate drumurile, și... Ei, gata, a încheiat-o, brusc, Omu’dracului. Bine că e cum e. Eu plec. Mă cam grăbesc. Nu, a ripostat norocosul aproape păgubaș. Ia de aici. Pentru că Dumnezeu a voit să fie așa. Câți sunteți la post, la fel, câte cinci mii. Asta, rețineți, e șpagă, bre. Asta nu e de neam de corupție. Asta e pomană din pomană. Că așa e obiceiul
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cu o jumătate de secol. Oare cercetătorii infirmau vreodată cu adevărat înțelepciunea populară? Dar chiar și odihna era peste puterile lui. La cinci treizeci, după cele mai lungi optzeci de minute pe care le trăise în viața lui, se lăsă păgubaș. Se îmbrăcă pe întuneric și coborî la parter. Holul era gol, cu excepția unei tinere hispanice de la recepție, care-i șopti un „bună dimineața“ și-i spuse că abia peste o jumătate de oră va fi gata cafeaua. Weber flutură timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]