347 matches
-
-o cu fard de obraz. Cu parfum din belșug ca să acopere mirosul. I-a mai pus niște clipsuri drăguțe. N-ar mira pe nimeni faptul că-și petrecea toate nopțile pe canapeaua din apartamentul ei, uitându-se la televizor și pălăvrăgind. Doar ele două: Cora și Betty. Pălăvrăgind în franceză. Și totuși nimeni nu o numește pe Cora țicnită. Poate zic doar că-i un suflet milos. Conform reglementărilor locale, ar fi trebuit să introducă manechinul vechi într-o pungă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din belșug ca să acopere mirosul. I-a mai pus niște clipsuri drăguțe. N-ar mira pe nimeni faptul că-și petrecea toate nopțile pe canapeaua din apartamentul ei, uitându-se la televizor și pălăvrăgind. Doar ele două: Cora și Betty. Pălăvrăgind în franceză. Și totuși nimeni nu o numește pe Cora țicnită. Poate zic doar că-i un suflet milos. Conform reglementărilor locale, ar fi trebuit să introducă manechinul vechi într-o pungă de plastic și s-o pună pe raftul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sprintenă curiozitate, „mai e și bătrânul“ (aici Dragoș s-a încruntat puțin și a clătinat din cap, a mustrare). Maria s-a uitat spre masă, apoi și-a întors, mirată, capul spre mine. Există oameni în fața cărora e plăcut să pălăvrăgești, ei te incită la asta, îți dau impresia că înțeleg foarte bine și ce spui, și ce nu spui; de multe ori te și dezamăgesc, mi s-a întâmplat și mie; oricum, ei nu te obosesc, n-ai nevoie să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu știi... Băiețelul părea că nu mă vede, nu-mi dădea nici o atenție, se uita la Dragoș, mă și gândeam să-l întreb, în ipoteza că ar fi fost Empedocle, cum naiba de greșise în privința modului de moarte; aș fi pălăvrăgit un pic cu el despre asta, dar îmi era prea somn, abia izbuteam să-mi țin pleoapele ridicate. Copilul stătea cuminte în cămășuța lui largă, la câțiva pași de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și fonfăit), „unde ai lăsat copiiilul ? L-ai dat de sufleeet ?“. El nu mi-a răspuns, dar eram sigur că mă auzea. „Îți arde și ție de joaaacă ?“, am continuat eu, „sau poate că nu te interesează și vrei să pălăvrăgim despre altcevaaa...“. Pe urmă, mi-am rezemat fruntea de marginea mesei albastre, vopseaua era încă proaspătă, mi se lipea de păr, ochii mă usturau, deși îi țineam închiși. „De ce nu-mi răspunzi ?“, am întrebat. „Doar știi că sunt un copiiil
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cristal pentru a-și studia pielea încrețită și searbădă de pe trupul istovit, examinându-se de la sânii fleșcăiți până la păroasele stinghii, care îi erau atinse de degradarea provocată prin neștiute molime și de scârboase boli lumești. Erau momente abjecte, în care pălăvrăgea despre trecute glorii triviale, care mă puneau la grea încercare. Avea, însă, o bibliotecă aleasă, care nu i se datora ei, ființă aproape deloc interesată de lecturi, ci îi rămăsese de la nobilii înaintași. Păstra cu sfințenie stocul ei de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub roți, taximetristul clandestin șopti cu un hohot de râs: Ca între bărbați, fie vorba: dacă știți cum să o aburiți, pe hipersexuala soție a patronului, e posibil să vă invite ea singură în patul ei. Nu mai continuă să pălăvrăgească, ca și cum și-ar fi luat de seamă că-l luase gura pe dinainte. Mașina rula, condusă cu îndemânare, navigând pe stratul de omăt în două cu apă, derapând ușor ca o pupa de corabie la viraje, oprindu-se în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din jur. Și când vă gândiți că sânt destui care vorbesc despre tăria de a te retrage într-o grotă, de a te hrăni cu ierburi și de a dormi pe piatra goală! Poate unii sânt în stare, dar cei mai mulți pălăvrăgesc despre lucruri pe care nu le cunosc. Nu, domnilor, eu nu cred în pustiu. Cred în dumneavoastră.. Cel puțin profeții au o scuză. Ei nu au nevoie să. discute. Vor să proclame fără să fie contraziși. Pustiul îi ajută să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se duce. Ar trebui să te conducă direct la acest bărbat. Apoi, vezi cât de mult timp petrece acolo și stai de vorbă cu menajera. Dă-i o sută de pula și-ți va povesti totul. Menajerelor le place să pălăvrăgească despre ce se-ntâmplă în casele stăpânilor. Stăpânii își închipuie că menajerele nu văd și nu aud nimic. Le ignoră. Apoi, într-o bună zi, ajung la concluzia că menajera a văzut și a auzit toate secretele lor și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îi plăceau toți prietenii pe care îi avea. Își dădu seama că, de fapt, ar putea fi chiar retrogradat din cauza aceasta... Dar asta nu ar fi chiar așa de rău... Ar însemna chiar mai mult timp de hoinărit prin bazar, pălăvrăgind cu toate cunoștințele, chiar mai mult timp petrecut cu nevasta mâncând golguppas în grădinile municipale, în timp ce o gâdila cu flori culese din rondurile cu indicatoare pe care scria: „Nu rupeți florile.“ Astfel, șeful poliției nu li se alătură celorlalți când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în apă, cu o pălărie de flotir pe cap. Plutea la câțiva metri de mal, așteptând ca cineva de pe plajă să se decidă să facă baie. Înotai puțin și-ți apărea în fața ca o geamandură. Îi plăcea la nebunie să pălăvrăgească în apă și avea o mulțimes de lucruri de povestit, deoarece călătorea încontinuu. Elsa devenea vânătă lângă ea. Raffaella, în schimb, nu simțea frigul, costumul ei era întotdeauna ud chiar și după apusul soarelui. Ochii mi se opriră fără motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e că nici unul dintre ei nu pare să observe acest lucru. Câteva mâini s-au întins și au luat eclere de pe tavă, fără măcar ca posesorii lor să-mi arunce vreo privire. Toată lumea e prea ocupată să râdă și să pălăvrăgească. Zgomotul e infernal. Arnold nu se vede nicăieri. Dar trebuie să fie pe undeva pe aici. La simplul gând și mi se pune un nod la stomac. Sunt disperată să mă uit după el ; să ridic capul și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-au schimbat, datorită mașinilor. Iar intelectualii, ia gândește-te, cine sunt, de fapt, azi intelectualii? Doctori, ingineri, avocați, profesori, organizatori politici. Da, da, nu râde, organizatorii politici sunt și ei în categoria asta... Ăștia sunt intelectuali! Nu cei care pălăvrăgesc prin cafenele. O clasă nouă, importantă, care reglează activitatea socială. Așa că... ce să-ți spun? Fac lucrări interesante, am o căsnicie plăcută, ce altceva... văicăreală? Fănică se apropie și mai mult de interlocutoare, pentru a fi convingător. — Am și călătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
este și secretarul general al partidului unic,cu 20% din totalul populației. Contactele cu străinii sunt interzise prin lege. Moneda echivalează 0,15 ruble și 0,2 dolari. Universități, biblioteci, presă cotidiană, radio. Televiziune națională, patru ore pe zi.“ Turistul pălăvrăgește fără voce, însoțitorul aprobă din mâini și din sprâncene, ba chiar și răspunde ceva, se pare, fraze fără sunet. „Relieful armonios. O treime munți, o treime dealuri, o treime câmpie. Râuri, aspect radiar. Vegetație forestieră pe un sfert din suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
subiectul-tabu. „Ai avut dreptate, domnule Vancea... Printre tablourile scoase din țară de Carol al doilea, era și un Tizian. Chestiunea n-are, bineînțeles, legătură directă cu evenimentele pe care le urmăresc.“ Ba are, cum să n-aibă, de vreme ce nu mai pălăvrăgești despre Sir Neville și Sir Harley și despre Jodl și Speer, ci despre meleagurile noastre neverosimile, râsul și plânsul lor supercodificate, absente de pe harta lumii. „Anul 1940 al preliminariilor, cum știi. Degradare, corupție, demagogie. Un playboy pe tron are ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
coleg sau prieten al fratelui din Argentina. Nici de ce îi povestise, cu amănunte, despre Gafton sau Marga, când toată istoria de care se pasionase brusc nu prea era dintre cele care se încredințau unei colege. Unei colege, unor colegi... Tolea pălăvrăgise deja în fața lui Gică și a lui Tirbușon despre corespondența cu familia din Argentina. Până la urmă, te puteai întreba dacă riscanta afișare a chiar ceea ce trebuia ascuns de ochiul public nu era aceeași capricioasă strategie de a pune tocmai faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așteptau "furtuna". Profesorul trebuia să intre în orice clipă pe ușă și să anunțe începutul lucrării. Au trecut cinci minute de când s-a sunat. Ceva nu era bine... Probabil s-a întâlnit cu un alt profesor și a început să pălăvrăgească și să se laude cu planul lui de lecție. Zece minute. Nici un profesor nu întârzie atât de mult. Niciodată. Un sfert de oră... Ceva trebuie să se fi întâmplat. Jumătate de oră. Liniștea care prevestea testul s-a preschimbat acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu mâinile depărtate de corp. — Ai auzit ce am spus? zise ea. — Da, doamnă. Întotdeauna să fii politicos cu o doamnă care are o armă. Mai ales dacă e supărată. Acum, mulțimea era uriașă. Erau pe trei sau patru rânduri, pălăvrăgind ca niște păsări, ridicându-se pe vârfuri ca să vadă ce se întâmpla. Dar doamna de aici nu voia să înceteze. Ce ți-am spus? strigă ea. — Ați spus că, dacă mă mai vedeți, mă ucideți. Exact, zise ea. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cuminte. De fiecare dată, chestia asta li se pare tare amuzantă, și tot de fiecare dată, mie îmi vine să le plesnesc. Nu e că nu le plac, sunt pur și simplu lipsite de importanță, un cuplu de papagali care pălăvrăgesc întruna și mă surprind permanent cu stupiditatea lor. Și așa merg ele în Mortons, Tramp, Embargo: locuri anonime unde agață bărbați anonimi. Dacă au noroc, aceștia le invită la cină și le plimbă prin împrejurimi cu Ferrari-ul înainte să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nu prea era nevoie să pun întrebarea asta, pentru că până la urmă, cine n-ar dori-o de la prima vedere pe una dintre aceste frumuseți? ― O, da, spune Lisa. După ce și-a terminat treaba, a rămas la biroul recepției și am pălăvrăgit întruna. ― Cred că a pălăvrăgit cu Lisa, spune Sophie. ― Nu, zice Lisa. Nu fi ridicolă, dragă, era interesat de tine. Dar e al naibii de evident că nu crede ce spune, și chiar și eu îmi pot da seama că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pun întrebarea asta, pentru că până la urmă, cine n-ar dori-o de la prima vedere pe una dintre aceste frumuseți? ― O, da, spune Lisa. După ce și-a terminat treaba, a rămas la biroul recepției și am pălăvrăgit întruna. ― Cred că a pălăvrăgit cu Lisa, spune Sophie. ― Nu, zice Lisa. Nu fi ridicolă, dragă, era interesat de tine. Dar e al naibii de evident că nu crede ce spune, și chiar și eu îmi pot da seama că a fost fascinat de buzele ei bosumflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu dai dovadă de o karma ușor cam proastă, dacă vorbești de o slujbă înainte s-o obții? Așa că Ben nu mai spune nimic. Jemima nu spune nici ea nimic, prea ocupată să viseze la cum ar fi diseară. Geraldine pălăvrăgește despre Dimitri, fostul ei prieten, deși deocamdată n-a prea reușit să-i spună și lui asta. Își termină prânzul și merg spre lift. Te implor, nu uita, se roagă Jemima, nu uita că avem întâlnire diseară. ― Deci, mergem direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
În fine, dacă nu se putea altcum, tot era ceva și atât. Cici, care venea uneori pe la noi, părea c-o mai trezește din abulie. Era veselă, plină de viață și în prezența ei Mihaela se transforma subit. Amândouă prietenele pălăvrăgeau ceasuri întregi, scormonind amintiri din timpul școlii. Râdeau cu hohote de ticurile profesorilor, de maniile pedagogilor, de toate nimicurile. Retrăiau, în acele clipe, gingășia vieții școlare, când totul era soare și surâs. Observând influența bună pe care Cici o exercita
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
meu. Ar fi fost din parte-mi o răzbunare josnică de care nu sânt capabil. Dimpotrivă, am căutat să-i asigur o stare materială destul de bună, s-o pun la adăpost de orice nevoi. Și ca să te convingi că nu pălăvrăgesc verzi și uscate, află că am trecut casa pe numele ei. ― Ai făcut într-adevăr asta? mă întrebă ea numai mirare. ― De ce nu? Peste câteva zile actul de proprietate, autentificat și transcris, va fi predat sorei dumitale. (Mihaelei îi spusesem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
N-aveai decât să înțelegi.. Sau să întrebi dacă nu poți înțelege. ― Vă rog iertați-mă, domnule secretar general. Mă pun imediat în legătură cu un arhitect. În mai puțin de două săptămâni cred că va fi gata... ― Ești nebun? Ce tot pălăvrăgești aici? În două săptămîni? Până mâine după-amiază trebuie să fie gata, pricepi? ― Dar... credeți că e posibil... Într-un timp atât de scurt? ― Orice o posibil când știi să vrei. N-au decât să lucreze zi și noapte cincizeci sau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]