498 matches
-
puțin de o secundă, când vom pofti. Clane clătină din cap. - Greșești. E de-a dreptul imposibil să mă omorâți. Un sunet se auzi dinspre Meewan. Inginerul înainta. - Czinczar, - spuse el amenințător - omul ăsta e insuportabil. Îngăduie-mi să-l pălmuiesc și vom vedea dacă zeii atomului îl vor proteja de infamie. Czinczar îi făcu semn să treacă deoparte. Dar privi fix la prizonier, cu ochi anormal de strălucitori. Rapiditatea cu care tensiunea pătrunse în cameră, îl uimi. Și, incredibil, prizonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
blackjack-ului, în urmă cu o treime de secol. Mai încărcat de istorie. — Legătura de cuplu, decretă Sylvie. Își îngropă nasul în sternul lui. Numește o invenție mai ingenioasă. — Radioul cu ceas? sugeră Weber. Ea îi dădu un brânci și-l pălmui peste piept. —Soț rău. Cum merge cu noul sediu? întrebă el. — E încă un vis. Trebuia să ne mutăm birourile acum mulți ani. Își comparară zilele. Ea nu scăpase încă de agitația zilei ei. Wayfinders înflorea, găsind căi pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aer angelic ca la autorul acestor trei cărți. Și totuși, frenezia aceea intimă, chiar sub aparența reprezentației ei fără cusur. — Da. Se pare că sunt legat de ea. Îmi aduce aminte de mine. Ar fi fost totuna dacă ar fi pălmuit-o. — Nu înțeleg. Noi doi. Își apăsă orbitele cu palma până când pleoapele împroșcară cu roșu și verde. Are ea ceva care se leagă. Asta trebuie să înțeleg. — Vrei să spui că nu-i ceva fizic? Că e mai... Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
din generația de după război - Îl priveau cu curiozitatea, dar nu cu aceeași milă, cu care privești un animal muribund și rîdeau, vorbeau, glumeau Între ei cu o duritate Îngrozitoare, nesuferită și vrednică de dispreț, care-mi trezea dorința să-i pălmuiesc. Băuseră, dar nu erau beți: ardea În ei În chip fățiș ceva aspru și urît - și totuși nu era ceva forțat sau căutat, era numai o atitudine rece, de o aroganță studiată, seacă, falsă și Închipuită, adoptată ca pe ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el va veni după mine și va încerca să mă convingă, dar nu a făcut-o, și ar fi trebuit să știu că nu o va face. Tatăl meu era genul de om care întorcea și celălalt obraz, cînd era pălmuit. De data asta palma era de două ori mai puternică pentru că venea de la mine. Cu spatele lipit de ușa camerei mele, am ascultat atent sunetele din hol. Murmur înăbușit, haine care erau îmbrăcate, alunecarea zăvorului de la ușa din față. După
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cei din Cel Mai Mare Imperiu. Cred că ar trebui să acceptați sfaturile celor care vor împărți soarta voastră în cazul în care lucrurile se vor termina prost. Enro se aplecă și ridică brațul de parcă ar fi vrut să-l pălmuiască. O clipă rămase așa, întins, cu buzele strânse, cu ochii ficși. Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cei din Cel Mai Mare Imperiu. Cred că ar trebui să acceptați sfaturile celor care vor împărți soarta voastră în cazul în care lucrurile se vor termina prost. Enro se aplecă și ridică brațul de parcă ar fi vrut să-l pălmuiască. O clipă rămase așa, întins, cu buzele strânse, cu ochii ficși. Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
avut o revelație la versetele Apostolului Matei despre fameni, cele care se încheiau cu „Cine poate să înțeleagă, să înțeleagă“. Or, omul, deja renumit pentru binele cu care răspundea răului și pentru obrazul celălalt pe care-l întorcea când era pălmuit, nu putuse să înțeleagă, la început, nimic, nimic, dar apoi, i se făcu lumină în cap și înțelesese că trebuie să se castreze. Eresul propovăduit de el se răspândise mai mult decât ai crede, iar Ecaterina a II-a, îngrijorată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se holbă prostește. Și, totuși, chipul familiar al celuilalt nu străbătea prin șuvoiul vorbelor pe care le rostise. - Uită-te bine, îl îndemnă, imaginea de pe teleecran. Clark începu: - Nu cred că... Deodată înțelese. Se trase înapoi ca și cum ar fi fost pălmuit. Întinse mina să-și apere ochii de o imagine prea strălucitoare. Simțea cum i se golesc obrajii de sânge și se clătină pe picioare ca de o slăbiciune. Vocea, devenită între timp familiară, îl readuse la normal: - Revino-ți, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
zâmbind. ― Gentlemeni, drumul e liber! Cine merge cu mine? ― Eu. Scarlat stă de caraulă. ― Perfect. ― Ah! Tresăriră toți. Omul își izbea fruntea și obrajii cu palmele. Ionescu îi prinse mâna. ― Ce s-a întîmplat? ― Fluturele! Dascălu jubila, continuând să se pălmuiască. A sosit fluturele meu albastru! I-am simțit aripile. ― Slavă Domnului, oftă Nucii Scarlat. Vezi numai să nu-l omori. Melania Lupu era atentă, dar nu desluși nici un cuvânt din șoaptele celor trei. Inginerul și Scarlat trecură în bucătărie. Dascălu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
margine, se așeza când unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
piață unde cumpărătorii se păruiau pentru zarzavaturi. Doar că acestea nu erau roșii strivite sau ardei înnegriți, ci opere de artă și unelte care supraviețuiseră de la începuturile civilizației. Salam auzi voci furioase: doi șefi de bandă se certau. Unul îl pălmui pe celălalt, așa că se luară la bătaie, dărâmând o etajeră metalică plină cu vase. Cineva scoase un cuțit. Altcineva îl îmbrânci pe Salam din spate, aruncându-l în încăierare. Instinctiv, acesta se întoarse, plonjă prin gaura din zidul de zgură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
las singur o vreme. O apucă de mână, trăgând-o înapoi. De aceeași parte a încheieturii de care o apucase mama lui cu o zi înainte. —Trebuie să-mi spui ce știi. Eu, eu... În mod normal, Maggie ar fi pălmuit bărbatul care ar fi apucat-o în felul acela. Dar își dădu seama că nu era un act de agresiune, ci de disperare. Liniștea, chiar aroganța pe care le văzuse în casa asta ieri dispăruseră acum. Pentru prima dată, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lucrurile păruseră promițătoare. Oprise un tip care purta beretă și îi ceruse o țigară, dar omul îl amenințase că va chema poliția. Apoi acostase un tânăr îmbrăcat în trencicot și cu o pălărie de damă pe cap, însă tânărul îl pălmuise și o luase la sănătoasa. În timp ce agentul de stradă Mancuso mergea pe Chartres Street, frecându-și obrazul care tot îl mai ustura în urma palmei primite, auzi ceva ce părea a fi o explozie. În speranța că vreun individ suspect a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îndoieli că vei rezista prea mult în arena coruptă a politicii. — O, scoate-mă de aici! Am să încep să țip dacă mă mai lăsați mult timp. Lanțurile astea mă strâng. — Da’ mai tacă-ți gura, Nelly, se răsti Dorian, pălmuindu-l pe Timmy peste obrajii lui trandafirii. Ieși din casa mea și du-te pe stradă, unde ți-e locul. — Vai, strigă marinarul, ce lucru groaznic poți să-mi spui! — Vă rog, pleda Ignatius. Mișcarea nu trebuie să fie sabotată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-mi spui! — Vă rog, pleda Ignatius. Mișcarea nu trebuie să fie sabotată de lupte interne. — Credeam că mi-a mai rămas cel puțin un prieten, îi spuse marinarul lui Dorian. Văd că m-am înșelat. Dă-i drumul înainte. Pălmuiește-mă din nou, dacă îți face plăcere. — Nici nu vreau să mă ating de tine, pramatie. Mă îndoiesc că vreun scriitor angajat, silit fiind, ar putea scrie o melodramă atât de atroce, comentă Ignatius. Și acum, lăsați chestiile astea, degeneraților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vreau să mă ating de tine, pramatie. Mă îndoiesc că vreun scriitor angajat, silit fiind, ar putea scrie o melodramă atât de atroce, comentă Ignatius. Și acum, lăsați chestiile astea, degeneraților. Obișnuiți-vă și voi cu puțină decență și bun-simț. — Pălmuiește-mă, țipă marinarul. Știu că mori de dorința s-o faci. Ți-ar plăcea să mă rănești, nu-i așa? — Se pare că nu se va liniști dacă nu-l faci să simtă puțină durere fizică, îi spuse Ignatius lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
este sceleratul care m-a concediat în mod atât de brutal. — N-ai scris dumneata scrisoarea? — Domnul Gonzalez era extrem de dictatorial. Nu mi-ar fi permis în ruptul capului să mă apropii de mașina de scris. Ba chiar m-a pălmuit o dată, destul de rău, când ochii mei au privit din întâmplare la o corespondență pe care o scria într-un limbaj teribil. Dacă îmi îngăduia să-i lustruiesc pantofii ieftini pe care-i purta, eram mulțumit. Știți doar cât este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
A Încercat să-l oprească cu o mână, În timp ce cu cealaltă se chinuia să-și tragă fusta la loc, Însă Înainte să-și dea seama el i-o ridicase din nou. Ea a luptat, el a luptat, ea l-a pălmuit, el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el a pocnit-o peste față, o singură lovitură. A auzit pe cineva strigând din toate puterile „Oprește-te!“ cu o voce ascuțită, neomenească, asemeni unui animal Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l oprească cu o mână, În timp ce cu cealaltă se chinuia să-și tragă fusta la loc, Însă Înainte să-și dea seama el i-o ridicase din nou. Ea a luptat, el a luptat, ea l-a pălmuit, el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el a pocnit-o peste față, o singură lovitură. A auzit pe cineva strigând din toate puterile „Oprește-te!“ cu o voce ascuțită, neomenească, asemeni unui animal Într-un abator. Nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
margine, se așeza când unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca să închidă ușa, Gaston auzi zgomot de palme, urmat de țipete de femeie. Fusese pălmuită femeia care-l strigase. — Eu... n-am făcut nimic. Țipătul s-a transformat în geamăt de durere. Astfel de scene sunt la ordinea zilei în Sanya. În celelalte camere de la etaj domnea liniștea. Gaston s-a năpustit din două-trei sărituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prietena mea m-a trădat În felul ăsta. Singura trădare mai gravă decît aceasta ar fi fost doar o aventură cu Dan, dar nici asta nu e departe. Credeți-mă, nici asta nu e departe. Rezist impulsului de a-l pălmui și mă uit la Lisa, care stă lîngă Michael și pe a cărei față se citește sfidarea. Regret că a trebuit să afli Într-o asemenea Împrejurare, dar ce cauți tu aici? Ce faci În apartamentul meu? Întreabă ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu făceam altceva decât să-i supraveghez cât se poate de discret. Într-o seară însă chiar Rodoald m-a silit să zăbovesc acolo până mai târziu: cerea pedepsirea unui longobard din pătura de jos care îl înfruntase cu semeție, pălmuindu-l pe motiv că-i sedusese fata. Respectând dorința lui Rotari, care se săturase deja de ciocnirile cu fiul său, care-i semăna leit ca fire, încercam să-i scot pe amândoi basma curată apelând la un chițibuș. Era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arabul se dusese singur al angajatorul său. Iar asta iarăși era nedrept, rușinos, inutil. Nu se va schimba nimic, Aris, Îi spuse Maja Împăciuitoare. — Nimic? aproape că țipă el. Deja s-a schimbat totul. Ea se Înroși de parcă ar fi pălmuit-o și se aplecă să semneze cartela de la Gabetti. Îi păruse că Își poate permite un vis, un joc inocent, să se prefacă pentru câteva ore că este liberă - fără consecințe. Iată, poate că Într-o altă viață, la treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]