313 matches
-
arătam tot ca un cadavru. M-am târât din nou jos, forțându-mă să zâmbesc și am dat peste Misty O’Malley. Care ardea gazul prin cameră cu o figură acră întipărită pe fața complet nemachiată. Eu, cu fața mea pământie și cu rânjetul lățit pe buze, m-am simțit imediat ca un măr glasat, ca o idioată. Don a venit în goană către mine și m-a înșfăcat de-o mânecă. —Te-ai spălat pe mâini? m-a întrebat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se citea limpede pe chip, fiindcă mama a început să țipe. Nici măcar n-ai știut, așa-i? Păi, cât de idioată poți să fii? Ești o proastă egoistă care niciodată nu face nimic bun! Fața mamei devenise de un roșu pământiu. Abia mai respira. Eu înghețasem de groază. — Pun pariu că nu știi nici că prima dată când a fost la Cloisters l-au dat afară, a urlat ea. Pentru că l-au prins în timp ce făcea sex cu o femeie măritată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
adun, imaginându-mi că am în față un adversar de temut. Nu știu când treceau două, trei ore. Eram transpirat și doar fața îmi era rece. Din mine ieșeau aburi la fel ca din Mureș. Cumva semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de vânt. Sunt
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
am rătăcit, că am văzut puțină lumină și că m-am cuibărit fără să fac nimănui niciun rău ca să mă culc... dar sprâncenele lui se uneau supărate în timp ce eu stăteam încremenit. Dintr-o dată l-am zărit în coșciug. Chipul său pământiu, zguduit de dricul care sărea la fiecare piatră întâlnită pe drum, îmi făcea semn de dincolo de moarte să nu mint. În cortegiu Liliana era îmbrăcată în negru sprijinind o de braț pe Mătușă, femeia omului pe care-l cunoscusem cândva
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fiindcă cearta fusese stopată pe sală. Directorul era nervos și a dat cu pumnul de masă. Ai sunat? Nu raspunde nimeni acum. Pot încerca mai târziu? Părinții mei sunt încă la muncă. Ieși afară! În ușă aștepta tremurând Creața. Era pământie la față de parcă-i murise un om drag. Vedeam în fața mea pe cineva cu visele toate distruse. Toate liniile feței i se prelingeau spre bărbie și parcă îmbătrânise cumva. A ridicat mecanic telefonul și până să închidă directorul ușa, am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
dnei Strickland încercând să par netulburat. — Firește că te așteptam. Anne aduce într-o clipă ceaiul. Chiar și în semiobscuritatea din cameră am observat că fața dnei Strickland e umflată de plâns. Pielea ei - de obicei cam palidă - era acum pământie. — Ți-l amintești pe cumnatul meu, nu? L-ai cunoscut aici la noi chiar înainte de vacanță. Ne-am dat mâna. Eram atât de intimidat, încât n-am izbutit să spun nimic, dar dna Strickland m-a salvat. M-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de palidă, încât lăsa să se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
împlinit, ochii șireți, obrazul roz, nasul în vânt, ciripind tot timpul franțuzește, cu rochie de voal rose cu buline negre. Prea de aproape n-am cunoscut-o, dar am păstrat o impresie de primăvară și o revedeam acum galbenă, ofilită, pământie, neglijentă în îmbrăcăminte, cu carnea ce nu mai păstrase nici o urmă de prospețime. Iar în vorbe, exagerând acum un accent țărănesc, pe care nu l-ar fi arătat pentru nimic în lume la Dijon, unde voise să fie cât mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
veniseră cât puteau de repede pentru a anunța situația lui Shibata Katsuie, dar Katsuie auzise deja cele spuse și ieși el însuși pe coridor. Ați auzit ce-au spus adineaori, stăpâne? — Am auzit, răspunse Katsuie; chipul său arăta și mai pământiu decât fusese seara. Ce pot spune, decât că Hideyoshi a făcut același lucru ca în timpul campaniei din provinciile apusene. Așa cum era de așteptat, Katsuie își păstră calmul și încercă să-i liniștească pe cei din jurul lui, dar nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și pe vasalii lui Shonyu. În toiul întregii nedumeriri, un comandant intră în camera războinicilor tineri, unde mai mulți samurai forfoteau de emoție. Legându-și, cu multă ceremonie, șireturile de piele ale mănușilor, îi privi pe luptători cu un chip pământiu și spuse: Vom cuceri Castelul Inuyama înainte să treacă noaptea. Așa cum era de așteptat, singurul loc calm din mijlocul agitației era camera privată a generalului comandant, Ikeda Shonyu. Cu al doilea său fiu, Terumasa, alături, închina cești cu sake. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-mi face nici o plăcere s-o spun, dar arăți al dracului de rău. — Și nici mie nu-mi face nici o plăcere s-o aud. Alec Llewellyn avea pe obraji paloarea groasă a spaimei. E galbenă, exact cum se spune - galbenă, pământie, cum e șoricul cu porii lărgiți. Cele mai afectate erau concavitățile de sub ochi, acolo unde întunericul se adunase în două pete negricioase, ca niște cruste. Ochii înșiși (odată umezi, strălucitori, plini de viață) erau ochii unei ființe captive, trăind în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și că tu ești amestecat, nu-i așa? Ești, așa-i? Nu știu cum. Dar până la urmă tot voi afla. M-am întors la hotel. Umbrele pe care oamenii le aștern pe pământ noaptea îți oferă din plin această prezență piezișă. În pământia Londră, luminile galbene spânzură mai de sus, așa că umbra e mai mică decât omul pe care îl conduce, înalță, aruncă sau urmărește. Când am intrat în cameră, telefonul suna deja. Cum bănuiam eu cine mi-o trăgea în halul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unde-am abandonat mașina, Vaughan mi-a arătat cu calm adânciturile mari din capotă și din acoperiș. Se uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și triunghiulare din caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
urmă de ruj pe cămașă îți va face ochii să se umezească și atunci vei ști că a meritat să trăiești pentru ea. toamna asta mă obsedează toamna intru în camera de coagulare resturi de frunze stau atârnate, de venele pământii ale primului om m-am săturat de frunze frunze contorsionate frunze îmbrăcate în straie vechi frunze pământii ascunse sub palme frunze care au căzut prima oară frunze cărora le place să moară de vânt poemul acesta e un morman de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a meritat să trăiești pentru ea. toamna asta mă obsedează toamna intru în camera de coagulare resturi de frunze stau atârnate, de venele pământii ale primului om m-am săturat de frunze frunze contorsionate frunze îmbrăcate în straie vechi frunze pământii ascunse sub palme frunze care au căzut prima oară frunze cărora le place să moară de vânt poemul acesta e un morman de frunze în care mi-am aranjat oasele parfumate inima roasă la colțuri ca o carte veche îndrăgostiții
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acel moment, Stejeran 1 vru să spună ceva, dar Felix S 23, haț!, îl scoase din priză. Stejeran 1 încremeni cu mâna ridicată, cu ochii dați peste cap și cu antenele pleoștite. — Bietul băiat! spuse Getta 2, mângâindu-i carcasa pământie. Și vorbea atât de frumos! — Un autodidact, zise Felix S 23, trăgând husa peste el. Crede că dacă citește mult nu-l mai poate scoate nimeni din priză. Noapte bună! Îl scoase și pe Dromiket 4 de sub tensiune, apoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu Lea în spatele ei, susținând-o, ajutând la nașterea copilului făcut în numele ei. Zilpa deja nu mai avea lacrimi când Inna i-a spus să împingă. Era pământie și rece. Era pe jumătate moartă și n-a mai avut putere nici să țipe când a ieșit copilul, rupându-i carnea în sus și în jos. Nu era fiica așteptată, ci un băiat, lung, slab și cu părul foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acolo, iar ca să întrețină un drum pentru cei din azil nici atât. Când am ajuns la mal, am pornit-o pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzându-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
suplă. Trei la sută... - ...Din Produsul Național Brut, confirmă binedispus muzicianul. - Jocuri, care fiind făcute, un singur aspect ar mai rămâne de definitivat. - Este absolut necesar? se interesă, cu o voce neutră, Cocondy, dar sub silozul de făină se făcu pământie la față. - Dragă, viața debutează ca un film documentar. Se dezvoltă ca un film de aventuri. Și se încheie ca o melodramă... Să tragem, de câte ori avem prilejul la timp, cortina peste melodramă. - Melodramele n-ar putea fi amânate trei, patru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
descurca și și-l extrăgea de la brăcinar. Șiretul enorm avea culoarea nisipului ud. Când și-l ridică în lumină, jumătate de metru, se văzu că, pe lungimea lui, ca mărgelele, erau petrecute numai sfârcuri de ureche omenească. Duhori pestilențiale. Culoarea pământie. Unele fragmente de ureche erau mai bombate. Altele puternic tasate. Curbura unora dintre crâmpeiele de ureche părea mai pronunțată. Două fuseseră retezate de-a dreptul cu zimți. Has-Satan dezlegă nodurile ce țineau distanțate între ele, pe șiret, măruntele creste de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nimic, iar aerul rece și umed din încăpere o cuprinse ca într-o îmbrățișare haină, accentuând frigul pe care îl simțea de obicei. Pleoapele se desprinseră greu din cauza lacrimilor uscate de pe genele mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
milimetri de scalp, lăsînd la iveală cicatricele fine de deasupra tîmplelor. CÎnd se Întoarse să se uite spre piscină, inelele de aur din nara dreaptă și din buza de sus prinseră o rază de soare, luminîndu-i pentru o clipă fața pămîntie. Obrajii lipsiți de culoare Îmi aminteau de dependenții de heroină pe care Îi văzusem În spitalul Închisorii din Canton; erau deja cu un picior În groapă și puțin le păsa lor de pedeapsa cu moartea care-i aștepta. Privind Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mîinile marginea capotei ca să se tragă afară din mașină. Își Încheie gulerul de piele peste beregată și ocoli mașina prin spate. Se proțăpi În spatele Paulei, uitîndu-se sumbru la cheile din mîna mea; În penumbra de culoarea cimentului, obrajii lui pămîntii păreau Încă și mai scofîlciți. — Paula... unde-i Frank? — Nu-i aici. (Mă privi În ochi. Părea calmă.) Trebuie să vorbim cu tine. — Atunci, unde e? În apartamentul lui? Și Cabrera unde-i? — Nu sînt aici. Frank e Închis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe măsură ce-l ridicau. Uitându-mă în jur, m-am oprit asupra lui Sally, care se făcuse ghem pe una dintre canapelele din camera personalului, fumând țigară de la țigară. I se dusese tot sângele din obraji și acum avea o față pământie și bolnăvicioasă. Făcui semn cu capul către scări. —Mergem? Sări imediat în picioare. Pe scări, ne întâlnirăm cu Philip Cantley, care cobora, cu Ben după el, amândoi aproape paralizați din cauza șocului și a uimirii. Urmă același tipar pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu-i ieșea din gâtlej; părea incapabilă să-și dea seama ce i se întâmplă. Una dintre femei șușoti două vorbe la urechea ofițerului; acesta îi făcu semn unuia dintre oameni, care azvârli peste Mariam o țesătură grosolană de culoare pământie. — Sora ta e bolnavă. Trebuie s-o luăm de aici. Am încercat să mă așez între ei; m-au dat la o parte cu duritate. Astfel că sinistrul cortegiu o porni la drum. La capătul fundăturii, se adunseră destui gură-cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]