299 matches
-
nu-i mare brânză“, spunea Meme, palid. „Mai bine l-ați fi sunat pe doctorul Cabalu.“ „Ți-am mai zis că l-am sunat, dar nu era acasă.“ Îl vedeam prima oară, mă întrebam dacă fuseseră mereu ale lui culoarea pământie a chipului și tremurul ușor al mâinilor, dar parcă nu se făcea să pun întrebări. Mai târziu am aflat de la Andrei Vlădescu ce se petrecuse cu el în ultima vreme, după ce fusese mutat disciplinar, chipurile pentru abateri de la morală. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la faza asta să fie cît se poate de deschiși, zise Helen. — HÎm, făcu bărbatul. Să-și deschidă și portofelul, aș spune. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de demobilizat, cu coatele și manșetele deja lustruite, iar fața Îi era pămîntie, cu un bronz tropical șters. Avea părul fantastic de bine Îngrijit, cu o cărare dreaptă și albă, ca o cicatrice, dar pe briantină erau mici cruste de mătreață, care o făceau pe Helen să nu-și dezlipească privirea de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și-și desfăcu nasturele cămășii. Îl bătea soarele, făcîndu-l să se Încrunte, să-și Încrețească fruntea și zona de lîngă nas. Avea treizeci și șase de ani, dar de curînd Începuse să arate ceva mai În vîrstă. Avea o față pămîntie - datorită sîngelui lui italian - iar ochii căprui erau Încă frumoși, dar părul i se rărea, nu uniform, ci formînd un mic petec rotund În mijloc; Îi cădea, de fapt, lăsînd să i se vadă scalpul lucios. Dinții, drepți și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aer, la un centimetru deasupra ei. — Ce faci? Întrebă Julia fără să deschidă ochii. — Te ghicesc, spuse Helen. Simt cum ți se ridică toată căldura trupului. Îți simt viața. Îți pot spune unde ai pielea palidă și unde-i mai pămîntie. Îți pot spune unde-i curată și unde ai pistrui. Julia Îi prinse degetele. — Ți-ai ieșit din minți, zise ea. — Mi-am ieșit din minți, răspunse Helen, din dragoste. — Sună ca Într-un roman. Unul de Elinor Glyn sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
milimetri de scalp, lăsînd la iveală cicatricele fine de deasupra tîmplelor. CÎnd se Întoarse să se uite spre piscină, inelele de aur din nara dreaptă și din buza de sus prinseră o rază de soare, luminîndu-i pentru o clipă fața pămîntie. Obrajii lipsiți de culoare Îmi aminteau de dependenții de heroină pe care Îi văzusem În spitalul Închisorii din Canton; erau deja cu un picior În groapă și puțin le păsa lor de pedeapsa cu moartea care-i aștepta. Privind Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu mîinile marginea capotei ca să se tragă afară din mașină. Își Încheie gulerul de piele peste beregată și ocoli mașina prin spate. Se proțăpi În spatele Paulei, uitîndu-se sumbru la cheile din mîna mea; În penumbra de culoarea cimentului, obrajii lui pămîntii păreau Încă și mai scofîlciți. — Paula... unde-i Frank? — Nu-i aici. (Mă privi În ochi. Părea calmă.) Trebuie să vorbim cu tine. — Atunci, unde e? În apartamentul lui? Și Cabrera unde-i? — Nu sînt aici. Frank e Închis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
stângăcie, altfel mă dau dispărută ai mei. Sunt plecată de aseară, totuși! Eduard dă din cap visător și se ridică de la masă. Ia punga mea în mână cu un gest automat și absent și ieșim amândoi. A încetat ploaia. Nori pământii acoperă tot cerul, până și aerul are o transparență pământie, neclară. Se lasă ceața. Am o senzație foarte ciudată de panică la gândul că Eduard transportă nonșalant, prin ceață, în punga de plastic, îmbrăcămintea și încălțămintea mea de la petrecerea Georgianei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
aseară, totuși! Eduard dă din cap visător și se ridică de la masă. Ia punga mea în mână cu un gest automat și absent și ieșim amândoi. A încetat ploaia. Nori pământii acoperă tot cerul, până și aerul are o transparență pământie, neclară. Se lasă ceața. Am o senzație foarte ciudată de panică la gândul că Eduard transportă nonșalant, prin ceață, în punga de plastic, îmbrăcămintea și încălțămintea mea de la petrecerea Georgianei. E ca și cum i aș fi cedat identitatea mea pentru un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lui Bibi Bleotu, parcă așteptase să fie descoperit așa, in rigor mortis. Mult se mirară, a doua zi, Bleotu, șoferul său stenahorisit, precum și Svetlana și ceilalți, cum de transpirase mortul atât de tare, de-i erau ude membrele descărnate, pielea pământie de pe ele și murdăria veche a cămășoiului, pe care, probabil, într-un acces de fierbințeală, îl lepădase de pe umeri-i slabi, îmbrăcându-l pe dos. Estimp, în noaptea potopită de ninsoare, bătuse de orele zece, până Vladimir înțelese, încet-încetișor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unitate de gropari l-a găsit mai mult mort decât viu și atât de dereglat psihic încât cu greu a putut fi scos ceva de la el. După un scurt tratament fusese declarat apt de luptă, dar fața trasă și tenul pământiu mărturisesc cu totul altceva. Se apropie cu pași șovăitori, urmat imediat de Mâțu și Nicky, avansați comandanți de plutoane. Marius întinde harta direct pe zăpadă: Știu că ar fi trebuit să revenim în liniile noastre, dar acum avem cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pus de-a curmezișul în gât. Cum să-i spună unui muribund că nu mai aveau părinți? Cât despre Ana și copii nu avea nici o veste, pierduți undeva în țară pe drumurile refugiului din fața războiului. Culcă cu gesturi iubitoare obrazul pământiu al rănitului pe o mână. Își simte lacrimile cum vor sa-si croiască drum spre suprafața chipului, dar se abține. Nu dorește să îngreuneze cu suferința lui inima fratelui său. Nu uita...când ajungi acasă...roagă părintele Visarion să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sau nu o mai putem spune... (Decembrie 1996). * Despre felul de a vorbi al unui cinic: Vorbea rar și în scârbă, ca și cum și-ar fi disprețuit propriile-i cuvinte sau suspecta... Mania persecuției infiltrându-se într-un personaj. Defilarea mâinilor pământii (nu bronzate) ridicate deasupra capului bătând ritmic... Cămășile albe, ordinare, pantalonii din viața de zi cu zi, necălcați, - "oamenii de ordine" încheind defilarea. Senzația că erau făcute din pământ brațele argiloase... (23 August 1981). * La compozitorul Theodor Grigoriu, acasă, ascultat
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
pe Dana, ieșind la Mall dintr-un Oltcit. Scena avea ceva grotesc, nefeminin, ca și înfățișarea ei neutră și inutilă, și, în clipa aia, m-am gândit la sânul lui Jeni, cu tot cu mamelon, uitat prin cine știe ce „Aprozar“ de provincie: mic, pământiu, trist ca o castană turtită. L-ar fi putut așeza pe tejghea, printre cartofi, n-ar fi spus nimic nimănui, nici măcar mie. Oamenii ăștia care însemnaseră ceva pentru mine nu dispăreau, dar eu nu-i mai observam, privirea îi ocolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
arătat Iuda în toate Cinele Renașterii, cu mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași. Reta observase și săculețele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitanțe prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care aveau aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de acea laborioasă și primitivă birocrație feudală. Dijma dată seniorului. Lui, care trebuise să-i apere pe amărâți, să le garanteze existența, contra năvălitorilor
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
arătat Iuda în toate Cinele Renașterii, cu mâna dusă la piept, justificându-se sau cerând o păsuire impasibililor slujbași. Reta observase și săculețele de bani de pe jos, din preajma tejghelei înalte, cu etichete sau chitanțe prinse, lipite pe pânza gri pătată, pământie și care avea aspectul unor hârtii muncite, trecute prin multe mâini, colțurile lor erau întoarse, îndoite, de acea laborioasă și primitivă birocrație feudală, (vezi nota 8). Pasajul marchează și o schimbare a vocii narative. Dacă în prima parte descrierea de
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ce se întreba Baudelaire? Que cherchent-ils au Ciel, tous ces aveugles? De ce-și ridică ochii spre cer? Pentru că ei mai credeau în ceva. Dar noi? Te-ai întrebat vreodată în ce crezi?" Ioana nu mai putu suporta orbitele grele, pământii ale celui de-al doilea orb, care, ciudat o aspirau și, desprinzându-se de ele ca de niște legături îndărătnice, dureroase, porni spre geam urmărită de zâmbetul orbului strâmb, și de nedumerirea doctorului care parcă nu aștepta răspuns"11. Al
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ridică ochii spre cer? Pentru că ei mai credeau în ceva. Dar noi? Te-ai întrebat vreodată în ce crezi?" (vezi nota 11) În fine, a treia parte înregistrează reacția contemplatorului și comentarea acesteia: Ioana nu mai putu suporta orbitele grele, pământii ale celui de-al doilea orb, care, ciudat o aspirau și, desprinzându-se de ele ca de niște legături îndărătnice, dureroase, porni spre geam urmărită de zâmbetul orbului strâmb, și de nedumerirea doctorului care parcă nu aștepta răspuns (vezi nota
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cu slabe reliefuri musculare, umeri căzuți, trunchi scurt și îngust, membre scurte și subțiri, piele netedă, lucioasă, dură, uscată și rece la atingere, acoperită de păr foarte negru, cu vene subcutanate mari. Fața mată, de culoare foarte închisă, cu reflexe pământii și plumburii, obraji excavați și uscați, trăsături fine, dar crispate și neliniștite, cu expresie tristă, păr de culoare mai mult întunecată, chiar negru, aspru și gros, ochi de culoare mai mult sau mai puțin închisă, foarte înfundați în orbite și
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
microni; ... (4) Aluminiu pulbere sferic cu particule de diametru uniform mai mic de 500 microni și conținut de aluminiu de 97% și mai mare; ... (5) Combustibil metalic în particule mai mici de 500 microni, fie sferic, atomizat, sferoidal, solzos sau pămîntiu, constînd din 97% sau mai mult din următoarele: zicroniu, titan, uraniu, tungsten, bor, zinc și aliaje ale acestora, magneziu; Misch metal; ... (6) Nitroamine (Ciclotetrametilen-tetranitramina HMX ), ciclotetrametilen- trinitramina (RDX), cînd sînt folosite cu substanțe propulsive. ... (b) Substanțe polimerice: (1) Polibutadiena cu
ORDIN nr. 40 din 11 iunie 1991 privind regimul de control al exporturilor de materiale, substanţe chimice, agenţi biologici, tehnologii, instalaţii şi componente ale acestora care ar putea contribui la proliferarea armelor nucleare, chimice şi biologice, precum şi a rachetelor purtato are de asemenea arme. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107552_a_108881]
-
locul Urechești, județul Bacău, azi-dimineață, venind, plăcuța de la sediul primăriei, de dragul magiei aplicate lumii de inscripții și fiindcă nu mai era sigur cui aparține Urecheștiul, Vrancei sau județului Bacău, fulgii zoriți, albul a cuprins tot, albă floarea pomilor dedesubt face pămîntiu albul mineral al zăpezii, în rînd cu lutul, încă gălbui, astupat cu fulgi, restricție de viteză între Urechești și Adjud, eroi în rol de victime camioanele care încetinesc și unul s-a oprit în cîmp, farurile năzuind în albul aversei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
eu, fumegă pe multe turnuri, pîclă de nori și umezeala, buza turnului de apă cu porumbei, vine în jos vrîstat albastru cu crem, ape din ploi trec pe sub rambleu, ies pe lîngă zidul de incintă al uzinei, circulația în coloană pămîntie pe betonul străzii, podeț și hidrotehnie de urgență, două buldozere vechi, ar fi trei mii de șomeri, cheagul de lucrători un mister ce-și așteaptă pierzania, maistrul în halat albastru, îți stă ca și scrobit, m-au trimis la șuvoiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
jumătate de oră, el, care nu vorbește cu taică-său mai mult de cinci minute! privim împreună ecranul, stea singuratică pe cer, singura artificială, răbdare, aceste căi pot fi denunțate că sînt greșite! încetinește la racord Pașcani-Triaj, tricolor stins în pămîntiul lunii pe sol, "Centrul De Instruire În Panificație" greșelile majuscule, uriașii momentului pe Valea Siretului, trenul pe primele pante stîngi, dacă ar putea vorbi eroii din compartiment n-ar fi repertoriul de slugi de casă Hogarth, casa în alb vedenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pitite parcă s-ar cuibări în brațele acestor stânci. Am mai văzut așezări la poalele unui deal, la poalele unui munte, dar aici e ceva deosebit. Ele sunt înfrumusețate de verdeața pomilor alături de stâncile netede ca spălate de ploi, pământii și dure. O îmbinare surprinzătoare dintre o priveliște obișnuită și una sălbatică, nelipsită de spectaculos. La prima vedere a pădurii de stânci, îți pui întrebarea cum vei ajunge acolo sus unde sunt mănăstirile. Nedumerirea scade. Lăsând în urmă satul Kastraki
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
întunecat al unei scene improvizate în încăperea în care ne aflam, mi-a zis: Ian uită-te bine la acest scripcar! Îl vezi? E olog de ambele picioare... Într-adevăr, m-am uitat la omul de pe scenă. Avea o față pământie, nerasă, țepoasă, care-l făcea și mai bătrân decât era. Ochii mari și negri, ca două mărgele de păcură aveau un licăr aparte, aruncând scântei din găvanele adâncite ale orbitelor. Păru-i era însă alb, rar și încâlcit. Era așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
zece, în mare grabă, pedagogii au sunat adunarea elevilor în „Sala de mese”. Murmurul de neliniște și nedumerire care ne cuprinsese pe toți, s-a stins într-o așteptare care nu se mai sfârșea... Abia când Părintele Gheorghiță, Directorul școlii, pământiu la față, însoțit de corpul profesoral, ca un cortegiu funebru, intră ca un vânt rece, am înțeles că era ceva extrem de grav. În sala de mese, se lăsă o tăcere deasă, că ne auzeam bătăile inimii... ni se părea că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]