2,742 matches
-
dar omul ia-l de unde nu-i, dar continuă să conducă liniștit și totul e ciudat de normal în mo mentul ăsta și totul e paradoxal de normal, având în vedere nebunia care dă în clocot în camera de hotel părăsită acum cinci minute, iar eu n-am nici un chef să asist la criza asta, cu toate că așa ar trebui, poate că ar trebui să stau la un centimetru de fața nebunei și să-i observ ochii, să văd ce culoare are
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pedepsit. Cavanosa își simte pleoapele gigantice care îi adăpostesc ochii. Pleoapele lui clipesc în ralanti și decorul se schimbă. E noapte și doar lucirea lunii luminează un oraș pustiu, postapocaliptic. Cavanosa își sprijină degetele enorme de acoperișurile unor clădiri înalte, părăsite. Se uită la străzile murdare ale orașului în ruine. Des coperă o mașină neagră, cu toate geamurile fumurii. Mașina stă neclintită în timp ce motorul ei ambalează puternic. Vruuum vruuum vruuumm. Și Cavanosa înțelege că ce urmează să se întâmple e un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
făcut semn să ocolească. Au înțeles limba gimnastică și au evitat grindul subacvatic.Cu 2 prăjini de metal (din dotare) a fost degajat remorcherul din nisip.Căpitanul se mai confruntase cu astfel de situații.Am acostat la Sălceni,un sat părăsit.Cu o barcă au sosit doi grăniceri.Am alarmat-o pe colega noastră Chița. Nu avea buletinul la ea.I-am spus că va fi obligată să facă de serviciu la bucătărie.Dialogul a fost scurt. Grănicerii au avut probleme
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
luă, în primele secunde, prin surprindere. Momentul culminat al zilei, turnirul... Putem merge, dacă dorești. Pictorul îi arătă cu mâna un intrând spre care se bulucea toată prostimea din piață. Acum, pentru câteva ore, cetatea va fi ca o fată părăsită. Toți vor aplauda, vor suferi alături de învinși, se vor bucura atunci când moartea își va lua porția. Una consistentă, de altfel. Vrei să vezi sânge? Vrei să simți mirosul fricii? Deasupra cetății se buluceau câțiva nori cenușii. Haitele morții? Îl privi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Ea s-a arătat dispusă s-o facă pe "detectivul". Și trebuie să recunosc faptul că a făcut-o cu "profesionalism" și dăruire, dovedind că și ea are "un dinte" sau mai mulți împotriva ta, fiind și ea o victimă părăsită. Telefonic sau prin scrisori am aflat că te-ai căsătorit, că ai o familie mare, așa cum ți-ai dorit, că ai intrat în afaceri, că ai un prosper atelier de bijuterii... În două rânduri mi-am răsplătit partenera de confidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mine. Senzația pe care o încercam nu era una de rușine, ci mai degrabă aveam impresia că lumea era un organism necunoscut, foarte diferit de cel din imaginația mea. M-a cuprins disperarea mai tare ca oricând și mă simțeam părăsită într-un amurg de toamnă, într-un deșert în care nu se auzea nici măcar ecoul, oricât aș fi strigat. Să fie oare „dezamăgire în dragoste“? Mă întrebam dacă eram sortită morții, înghețată în roua nopții, singură în deșert, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu știu prea bine de ce îmi doresc așa ceva. Țin mult să faci asta pentru mine. Te rog! De dragul lui Naoji. Victima aceea mică. Îți displace ideea? Chiar dacă da, fii bun și suportă-mi moftul. E singura toană a unei femei părăsite și uitate. Te rog, te implor, îndeplinește-mi rugămintea. Lui C.M. Cabotinul meu. O rogojină măsoară 1,80 x 0,90 cm. Fustă-pantalon purtată la ocazii. Zona Kyoto-Osaka-Nara. Renumită stațiune din Alpii Japonezi. Culegerea celor zece mii de file, prima antologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
centrul vechi, eram buricul pămîntului. Și asta era foarte important pentru noi. Uneori, mai merg pur și simplu ca să-mi întîlnesc emoțiile de altădată. Acum, locuri luxoase, șic se învecinează, încă, cu magazine comuniste, hidoase, cu blocuri ce par nelocuite, părăsite, din care, totuși, urlă vital manele fel de fel, cu ganguri puturoase în care incertitudinea este, ea însăși, un mod de a trăi. Tranziția aceasta arhitecturală bizară, și nu numai, întreține, cumva paradoxal, un soi de speranță tîrzie, caraghioasă că
Dincolo de podețe by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8734_a_10059]
-
se termină zidul cetății Sibiului pe mîna stîngă, traversezi o intersecție cu sens giratoriu, nu mai mergi mult și, înainte de un pod, nu foarte mîndru, faci dreapta și te oprești. Acolo sînt halele de la Simerom. Multe dintre ele dezafectate, aproape părăsite. Locul acesta vorbește, fără cuvinte, despre un tip de sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
trilogiei Orbitor, arată cam astfel: "A fost o carte care m-a cucerit de la început. Douăsprezece sunt motivele pentru care iubesc românul Orbitor: pentru că este un proiect extrem de riscant dus cu bine la capat într-o lume românească a zidului părăsit; pentru că, asemenea numai marilor cărți, lărgește Weltanschauung-ul; pentru că, dacă îl deschizi, nu-l mai închizi; pentru că ceea ce scrie Mircea Cărtărescu e convingător nu numai pentru români, ci și pentru străini, în traducere; pentru că privește înapoi fără mânie și părtinire
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
se termină zidul cetății Sibiului pe mîna stîngă, traversezi o intersecție cu sens giratoriu, nu mai mergi mult și, înainte de un pod, nu foarte mîndru, faci dreapta și te oprești. Acolo sînt halele de la Simerom. Multe dintre ele dezafectate, aproape părăsite. Locul acesta vorbește, fără cuvinte, despre un tip de sordid aparte. Am vizitat două dintre hale în stare pură. Adică, neamenajate. Betonul de pe jos este acoperit, pe multe porțiuni, de băltoace. Apa, amestecată cu ulei de motor și cu noroi
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
Monica Lovinescu are de ales, în clipa aceea, între două destine: să persevereze ca prozatoare, scriind cât mai mult, ca să se impună, sau să renunțe cu totul la ideea de roman în favoarea "țării din gând", adică a realității din patria părăsită. Se hotărăște pentru aceasta din urmă și, curând, revine în țară ca voce la microfonul unui post de radio interzis în România, dar cu atât mai ascultat. A mărturisit în repetate rânduri că nu și-a regretat nici o clipă opțiunea
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
poate duce la o transformare de viață, la cea mai mare victorie a existenței noastre. În copilărie alegeam un cuvânt și îl repetam la nesfârșit, până ce își pierdea sensul. Silabele... păreau ca dintr-o limbă străină, încă neinventată sau demult părăsită.... Continuam să repet același cuvânt până la completa lui descărnare, până nu mai rămânea din el decât osul alb, fragil, o falangă ridicată spre cer..." (În căutarea esenței). Astfel dematerializate, cuvintele sunt visate, salvate, protejate. Spre deosebire de "cuvintele impuse de dictatură, care
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina de a se fi ascuns în plâns de nai. îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
Pe un plan redus al intrigii, o arie de întâmplări și evenimente comprimată sever, scriitorul înalță o construcție speculativă în al cărei labirint, dispus vertical, urmează să intrăm. Două personaje, un bărbat și o femeie, se întâlnesc într-o gară părăsită, uitată de lume și de trenurile pufăind liniștitor. În apropiere e o mlaștină, după o anumită distanță începe deșertul: adevărate embleme spațiale în imaginarul lui Octavian Paler, cu o funcție simbolică bine determinată. Conturul realității care îi hăituiește și îi
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
romanului ar cădea, astfel, alături de miza prozatorului și de formula cărții sale. O putem citi cu un ochi "rău", detectând, prin simple și prozaice întrebări, verigi slabe în logica realistă. Cum supraviețuiesc cei doi pe acest peron al unei gări părăsite? De unde își iau mâncarea și apa? Cum fac față celor mai elementare impulsuri biologice?... Dar lectura aceasta "pedestră", justificată pe terenul realismului obiectiv, nu ar ține cont tocmai de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
cu câini lătrând la celălalt capăt al firului, ori frica pe care îmblânzitorii de cobre o răspândesc în jurul profesorului îi fac pe aceștia să fugă văzând cu ochii, cât mai repede și cât mai departe. Undeva, pe peronul unei gări părăsite, la care nici trenurile, nici privirile dresorilor nu mai ajung... Dar, ca în orice distopie, nu se poate ieși cu adevărat dintr-un spațiu-timp implacabil. Nu numai că îmblânzitorii de cobre dau târcoale și acestui ultim refugiu care este gara
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
destinul ei poartă "adevăruri noi". Confrații îl cuceresc doar prin Manifestul din 1927 lansat de "liderul", covârstnicul și prietenul Mircea Eliade, de fapt un elogiu al adolescenței: "Este chiar adolescența noastră. Sunt preferințele noastre. Este drumul de la Verlaine la Laforgue, părăsiți nostalgic, la Jammes și Claudel. Este naivitatea unei vârste și bărbăția alteia, este cel dintâi strigăt al cărnii și cel dintâi chip de fată. Este mai ales fărâmițarea anilor noștri, între neînțelegerea celor două veacuri străine, întâlnite la răscrucea războiului
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
ce meserie are, dintre toate înșiruite, autorul piesei Oameni ai nimănui. Nu veți prea reuși, vă avertizez, decât dacă veți avea în ochi ponturile servite anterior: "Atâția medici, ziariști, poeți, actori, silvicultori, arhitecți, agronomi, vânzători, cântăreți, șoferi dorm în case părăsite, sub poduri, la gară, în parcuri, Marco. Împreună cu ei doarme și Dumitru Crudu pe malul Tibrului. Sigur, atunci când are un euro ca să-i plătească lui Vasile chiria, ca acesta să-l lase să doarmă pe malul Tibrului. Atâția profesori universitari
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
în finalul romanului el face un simbolic schimb de identitate cu George Kretzulescu, cerșetorul pe care îl omenea cu țigări și care se trezește peste noapte milionar ca urmare a moștenirii unor case. Mai mult decât atât, Laura, plictisitoarea amantă părăsită a lui Matei, este pe cale să devină doamna Kretzulescu, George iubind-o fără speranță încă din prima lor tinerețe. Toate aceste qui pro quo-uri ale destinului sunt orchestrate de un personaj ubicuu și misterios numit Marcel. El este o sinteză
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8032_a_9357]
-
viitor, care a și trecut pentru multi: Nu deranjați./ îmi sunt plecată./ Decorul e simplu în vacanță mea:/ o oală de sticlă poleita cu sânge,/ căptușita cu bețe de chibrit,/ un cer cu stele din vopsea... / îmi plâng împreună cu pământul părăsit/ de leșuri/ moartea mea.// în jurul meu, doar viața descompusa,/ ce-a părăsit pământul pentru a zbura. Plutesc în aer genii condamnate,/ zăcute, putrezite în celule proprii/ de creier, inima sau munte.// Nu e chiar de minune,/ dar e bine./ Nu
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
colectivă prinde culori vii și înseninate, iar frunțile oamenilor, altădată încrîncenate de îndîrjirea suferinței sau de intensitatea patosului religios, se descrețesc sub efectul tonifiant al bunăstării colective. Elveția se îmbogățește cu un elan a cărui energie are drept corespondent altarul părăsit, amvonul gol și băncile neocupate din biserică. Ceea ce dă farmec jurnalului este tocmai tonul autorului: amărăciunea lucidă a unui om consemnînd semnele unui scufundări inexorabile. Semnele decăderii bisericești sunt atît de fin descrise încît cititorul le percepe ca pe trepte
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
despărțire am Început să plâng (pentru că eram singură Între 3 persoane pe care nu le mai văzusem În viața mea și pentru că mă copleșise fricaă. Dupa cateva ore am ajuns În Oradea, la Clubul C.&A. . Mă simțeam singură și părăsită. A urmat prima mea seară Într-un club. Îmi plăcea clubul la nebunie, bara pe rulmenți, totul era super! Numai că nu știam să dansez la bară, dar În gândul meu am spus că nu-i nimic, o să Învăț și
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
pocnesc urechile, semn că ai ajuns la ceva înălțime, în inima muntelui, treci printre tufișuri pitice și pini înalți, prin hățișuri de liane crude, până ajungi să te strecori, circumspectă, prin zidurile pline de mușchi ale unei cetăți multifațetate, surprinzătoare, părăsite. șase în al patrulea loc: ajungi în turnul de sus al cetății, privești printr-un crenel lunguieț și zărești, de sus, mai întâi, în față, coroana dudului-înalt-cu-dude-mari-de-aur, apoi, în partea dreaptă, lumina filtrată a lacului tău secret, și te bucuri
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și te bucuri foarte că grădina suspendată a dragostei tale poate fi privită de sus, te gândești că, aici unde te afli, ar fi un bun punct de supraveghere a proprietății tale scumpe și că, în nici un caz, această cetate părăsită nu trebuie să cadă pradă oștirilor dușmanilor tăi. pentru că seamănă mult cu cetatea copilăriei tale, ox te’ tuun, botezi această fortificație, care de acum ține de cuibușorul tău bogat, micul ox. șase în al cincilea loc: după ce te odihnești puțin
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]