336 matches
-
Scena înfățișează o odaie în care totul arată o mizerie adâncă. în fund o ușă, un scrin dinainte, în dreapta un cămin, în stânga o fereastră și o masă pe care se văd risipite în dezordine o mulțime de cărți vechi; pe părete deasupra mesei atârnă o cunună de lauri uscată a cărei panglică învechită și-a pierdut culoarea. ) SCENA I HISTRIO (în haine învechite și proaste stă în picioare lângă ușă, cugetă câtva și declamă) Cu plânsul meu ei nu pot nimica
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
antică într-un act, în versuri de Mihail Eminescu PERSOANELE LAIS PSAMIS CHALKIDIAS neguțător bogat din Corint sub numele de BOMILKAR ARIOBARSANES neguțător din Cartago TIMAS Servitoare Scena se petrece în Corint Scena reprezintă un apartament antic, împodobit cu opulență. Păreții acoperiți cu țesături de purpură; pe jos mozaic, acoperit cu covoare; tripoduri aurite, vase de argint îl împodobesc. în dreapta spectatorilor stă într-un colț al apartamentului statua lui Eros; în prosceniu, în oceeași parte, un pat de repaos, în stânga înainte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un rest din gustul grotesc al secolului al X[V]II-lea și a împovărării sale de ornaminte. Această cameră fuse oarecând laboratoriul consilierului și rămăsese {EminescuOpVIII 567} neatinsă precum a fost când era acela în viață. Un orologiu de părete într-un teas mare cu zugrăveli chineze, în aur și negru, sta acolo muțit și colbăit într-un colț și un ștrang gros de clopoțel cu ornaminte multe de mătasă spânzura încă în alt colț lângă un secretariu greoi, dinaintea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Am vrut să te posed o seară numai eu singur, veți ierta egoismului meu". Mă conduse în cabinetul său interior. Aceasta era o cameră mică, însă naltă și mobilată cu un gust cu cât se poate mai sinistru decât celelalte. Păreții, îmbrăcați în catifea închis roșie, contrastau într-un mod mirabile cu pilastrii alți și ornați cu aur ce-i despărțeau. În mijlocul camerei sta o masă, și un joc de șac și-avea locul între două luminări mari de ceară. Șezurăm
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de tei. Ce mai? Eu am băgat, însă, de samă că tu ești tare supărat pe ulcica ceea cu vin. O ții în mână de când ai venit, da’ nu-i goli-o ferita sfântului. Ori vorbesc la Petrache, ori la părete, tot una i. Ia mai întreab-o de sănătate. Moș Dumitre, drept să-ți spun, omului nu i se mai urăște cu matale. Numai că eu mai am treabă și nu pot să apar în fața oamenilor cu privirea încrucișată, așa că o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
din viața mea ca să mă uluiască prin exactitatea lor. Apoi, a Început să-mi prezică: «Te așteaptă năcazuri mari. Te văd Închisă Într-un mormânt. Pe păreți curge apă. Te doare rău spatele și mai tare te dor picioarele. Pe păretele din fund, la asfințitul soarelui, sî face o cruce Într-un pătrat de lumină. ȚÎ-i foame și țî-i frig și țî-i inima zbuciumată. Ai să stai aici 40 de zile. Ai să ieși la loc mai larg, dar tot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se adresă, matrimonial, Carmen Carpen lui Vasile Elisav. — „Dacă tu mi-ești logodnic, logodnică-ți sunt eu“, tălmăci acesta, confarreatizând. („Logodnică de-a pururi, soție niciodată“ se auzi, în mintea lor, Arghezi, ca-ntre „păreții unei peșteri vaste“.) — Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se readresă, matrimonial, Carmen Carpen lui Vasile Elisav. — Ubi tu gay, ego gay, traduse, incorect politic, Elisav. — Guai, exclamă Nora Aron în italiană, idiom în care acest monosilab înseamnă „vai!“. — Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și nu are domiciliul fix, ci locuiește mai mult la d-l primar. Localul de școală din Șipote l-am găsit prefăcut în locuință a notarului, ușa din tindă, care dă în clas, am găsit-o zidită și deschisă în păretele din nord o altă ușă, încît de afară copiii intră de-a dreptul în școală. Școala nu funcționează defel. În clas d-nul notar își păstrează peste iarnă curechiul și nutrețul pentru vite. Toate acestea sub ochii d-lui primar
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
de lemne îl oprise de la deschiderea în regulă a școalei. Învățătoriul Alex. Lefteriu din Șipote nici nu mi s-au prezentat. Jumătate din localul școalei împreună cu tinda le-am găsit cedate ca locuință privată notariului comunei, carele au închis cu părete ușa de la clasă și au spart o alta care de-afară dă drept în clas. Aicea n-am 141 {EminescuOpXVI 142} aflat nici copii, nici învățătorii, ci clasa servea notarului drept cămară, pentru păstrarea proviziilor sale de iarnă. // Am aflat
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
român // nu-mi interesează existința și n-o împinge la o mai mare activitate; - vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, cari se scurg uniforme și monotone ca bătăile unui ceasornic de părete. Rugîndu-te dar să [nu] mă uiți aici, irosit printre ruși, rămân al tău credincios prieten M. Eminescu Adresa mea: M. Eminescu [... ] 203 [PETRU NOVLEANU] Liman, 15 august 1885 Dragă Novlene, Ce mai cuib ghiftuit cu neagră calomnie e adunarea voastră
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
acesteia. Din lipsa de lemne școala stă pustie. Localul, clădit în 870 anume pentru școală și având două camere și o tindă, au fost împărțit, rămînîd tinda și o cameră pentru locuința notarului, iar ușa clasului s-au făcut spre păretele de nord neavând nici o tindă, așa încît intrarea e de-afară de-a dreptul în clas. În acest clas se păstrează curechiul notariului. Daca în decurs de 48 ore nu se va rehabilita învățătoriul în locuința sa firească și nu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
cu piele și mușama verde. 16. Un portret cu privaz aurit reprezentând pe // M. S. Domnitorul Carol I. 17. Trei călămări ordinari. 18. Un dulap pentru numismatică cu geamuri. 19. O cutie de carton: Album istorico-politic. 20. Un ceasornic de părete. Bibliotecar D. Petrino ROMÎNIA BIBLIOTECA CENTRALĂ DIN IAȘI Lista mobilelor bibliotecei care se află la domnul M. Eminescu, fost bibliotecar 1. Un dulap boit galbăn, cu geamuri. 2. Un dulap boit cenușiu. 3. Două foteluri îmbrăcate cu piele verde și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
alte modificațiuni nu s-a făcut, în cursul anului 1875, la averea mobiliară a bibliotecei, decât numai că s-a reperat cele 12 foteluri de la N-o 15 din inventar și s-a adaos prin donațiune un ceasornic mic de părete, însemnat la N-o 20, al inventariului. Alta nici o modificare și nici o inovațiune n-a urmat. Primiți, domnule prezident, asegurarea osebitei mele stime. Bibliotecar Dimitrie Petrino cu un inventar Domniei sale D-lui Prezident al Înaltei Curți de Compturi 31 Inventarul
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Carol I. 17. Trei călămări ordinare. 18. Un dulap pentru numismatică, cu geamuri, boit galbăn. 19. O cutie de carton: Album istorico-politic. Până la începutul anului 1875. S-a adaos prin donațiune în cursul anului 1875: 20. Un ceasornic mic de părete, formă rotundă. Acesta este efectivul bibliotecei în mobile la finea anului 1875. În cursul anului nu s-a făcut altă modificare, decât că s-a îmbrăcat din nou cu piele și mușama verde cele douăsprezece foteluri de la N-o 15
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
o sală îmbrăcată cu totului tot de sus până jos cu arme și armuri și le dete răspuns cu următoarele cuvinte: "Întorceți-vă la regele vostru și spune-ți-i că am îndeajunse drepturi asupra acestei țări", și arătă cu mândrie păretele încărcat cu arme. Invocarea lui Marte închise gura zeității păcii. {EminescuOpXIV 175} Între acestea se strânsese sub conducerea lui Sigismund o ceată a credinței din cei mai cu vază și mai viteji cavaleri ai Franției și ai Germaniei, care prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu azi, atunci mâne! Plumbi Însă au căzut, căzuuut... Peste tot, de ziceai că bate cheatra, spun unii; ca ploaia, spun alții, au ucis o vacă, a lui Cheptănar, șăpti gâști a’ lui, ferestrele de la drum ale lui, au bortilit păreții casei lui cutare, au retezat hornul lui - da, da, plunghi au căzut, nu glumă... Plumbii - cum să nu-i știu? Avem și noi unul, pus la muzeul școlii, pe raftul cu Minerale și Metale. El este așa, cam cât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu știi cine-i, poți să tot poblici. Așa-i... murmurară țăranii, clătinând din cap. Apoi se întinse tăcere. Lampa sfârâia încet în părete, deasupra călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi deodată un nechezat jalnic. Cine știe de unde vine! murmură Neculai. În ochii celui căzut ardea o durere neclintită. Veni primarele, un om voinic, nalt, c-o leacă de pântece, îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în dosul tejghelei; în rafturi, câteva sticle - și atât. Am căutat în ulcele apă, vin sau rachiu. N-am găsit. Prin întuneric, am pășit în altă odaie. Laviți, scaune, o masă de brad. Dar nimeni înlăuntru. În a treia încăpere, păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lână; lângă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome, iar deasupra, pe culme, erau grămădite straie colorate femeiești, o cațaveică, o casâncă, și peste ele o pânză mare de in. Cofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și eu, până una alta, intru de mă zbicesc de ploaie... M-a pătruns până la os! Ea îmi făcu loc și eu intrai. În urmă-mi și lumina umplu încăperea scundă, descoperind vatra pe care mureau flăcările câtorva găteje, și păreții curați, și lada din fund, cu zestrea ridicată până sus în grindă. Și dragostea, fiorii fierbinți, pe care tinereța mea îi aștepta de mult, mă învăluiră ca flăcările unui rug. Era de vină și ploaia, și noaptea, și necunoscutul fioros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până ce într-o dimineață zice: — Apoi să vie tătuca și mămuca care m-au făcut, că eu de-acuma am să mor... Ș-au venit bătrânii... Și cât sta barbatu-său în casă, ea nu zicea nici o vorbă, ședea cu fața la părete; și după ce ieșea el, se întorcea și vorbea cu bătrânii: — Iaca, tătucă, iaca, mămucă, omul ista mi-a scurtat zilele... și dragă-mi era lumea asta!... Ș-au venit vecinele cu baba Gahița: să-i deie Ilenei baba apă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
holbând ochii. Ți-a spus cineva ceva? Ce treabă ai tu? Ce te privește pe tine?... Mai bine vină aici și scarmănă și tu pene de gâscă... Leiba-i mânios. Dacă nu taci din gură, are să te deie cu capul de părete... Tu mai bine taci din gură... Haiei nu-i era frică de părinții ei; ar fi putut să strige și să plângă. Dar mai bine tăcu. Avea ea o tulburare în suflet și stăpânea o taină; și iarăși începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lăsa la vale, spre casa lui Ion Rusu. Se opri în drum, întăi. Ferestrele erau luminate, perdelele lăsate. Se apropie de cerdac, cercă să strecoare o privire prin vreo crăpătură, pe la colțurile geamurilor. Apoi ocoli casa și se apropie de părete. Cercă să tragă cu urechea. N-auzi nimic. Se întoarse iar în drum, stătu o vreme în cumpănă, după aceea porni încet, cu părere de rău parcă, spre casă. Dar nu intră. Se lăsă încet pe prag, ca să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar, puneau la cale și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își dădu îndată sama că în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii i se umplură de sânge. —Aista-i răspunsul tău, ticăloaso? Așa? Vra să zică-i adevărat? E adevărat?... Și cu ochii spărioși, crescuți pe fața întunecoasă, Ion Rusu se prăbuși asupra copilei. Începu s-o trântească cu capul de părete, o dată, de două ori; apoi o izbea cu palma peste obraji și peste ochi urlând. Fata dădu drumul la trei țipete prelungi, sfâșietoare, apoi amuți, pe când sângele îi năboia pe ochi și pe gură. Glasuri și tropote porniră dintrodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca împinsă de o apă năprasnică, undeva, spre asfințit. Haia se oprea de câte ori un om se arăta în capătul uliții, venind din inima târgului. Apoi iar începea să umble domol; pe când necunoscutul înainta încet și umbra lui îl urmărea pe păreții caselor scunde, dispărând în bolți și iar apărând, ca un dușman nesimțit. Fata umbla neliniștită; câteodată se scutura, ajunsă de răcoarea nopții; se îndosea în unghiul unui zid, ieșea iar în lumina slabă. Deodată încremeni locului. Cunoscuse pe Ștefan Bucșan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]