1,076 matches
-
Cuvântul articulat, nu numai cel divin, a devenit un zgomot oarecare. Vitezomanii preferă „cântecul” motorului ambalat prioritar sfaturilor bine intenționate sau a cântecelor acompaniate sau nu de instrumente. Și nu numai ei. Până și hiena hidoasă, gunoierul naturii, ascultă ciripitul păsărelelor și foșnetul pădurii în timpul siestei după o masă bună. Și-i priește! Milioane de oameni oropsiți vin obosiți de la muncă acasă și se înșeală singuri cu un pahar de „tărie” înainte de a se culca frânți. Dacă ar asculta muzică, indiferent
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DRAGOSTEA DINTÂI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca, îmbrăcată-i în dantele Arinii, în izvor ramura-și pleacă, În zbor vin păsărele și-apoi pleacă Pe cerul verii înalță cântecele. Sătul de-acum de-un suflet ponosit , Spre tine cu speranță bat cărarea, A împânzit pământul astăzi floarea Și eu blestem din viață timpul irosit. Știu că m-aștepti, la tine m-aș
DRAGOSTEA DINTÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348114_a_349443]
-
spre cer copaci înalți. Vârfurile lor ce păreau una cu cerul se unduiau mândre în adierea ușoară a vântului și erau falnici nevoie mare, atunci când crengile lor lungi și noduroase se alintau în balans. Erau în fiecare zi împodobiți cu păsărele, precum pomul nostru de Crăciun este împodobit cu globuri. Trilurile lor duioase și diferite erau minunate. Uneori doineau cu dor și jale, alteori cântau de mama focului. Oamenii jucau și erau veseli. Animalele - leii, tigri, căprioarele, iepurii, lupii, urșii, vulpile
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
cu fir de aur și de argint. Din înfățișarea de pasăre le rămâneau doar aripile prinse pe umeri. Vulturii se transformau în îngeri bărbați și berzele în îngeri femei. Aveau părul lung inelat și fețe frumoase. La auzul trilului de păsărele din copaci se apropiau de oameni și împreună cu ei, făceau cerc în jurul lalelelor, încingeau hora și chiuiau de veselie. De după copacii înalți și falnici, nici animalele nu se lăsau mai prejos și își făceau apariția zglobiu, alăturându-se îngerilor și
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
se apropiau de oameni și împreună cu ei, făceau cerc în jurul lalelelor, încingeau hora și chiuiau de veselie. De după copacii înalți și falnici, nici animalele nu se lăsau mai prejos și își făceau apariția zglobiu, alăturându-se îngerilor și oamenilor. Când păsărelele oboseau, atunci oamenii, îngerii și animalele începeau să cânte în locul lor. În apropierea unui lan de lalele era o colibă de lemn în care locuiau doi oameni. Aveau o mie de ani și erau singuri. De multe ori ieșeau din
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
animalele începeau să cânte în locul lor. În apropierea unui lan de lalele era o colibă de lemn în care locuiau doi oameni. Aveau o mie de ani și erau singuri. De multe ori ieșeau din coliba lor și ascultau trilul păsărelelor, priveau hora și ascultau la chiuitul oamenilor, al îngerilor și al animalelor. Îi chemau Maria și Ion. Erau doi bătrânei care țineau foarte mult unul la celălalt. Aveau amândoi părul alb și fețe blânde. Maria era îmbrăcată într-o rochie
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
obicei, coborâseră câteva păsări și se transformaseră în îngeri. Oamenii, îngerii și animalele se amestecaseră în horă si era veselie mare, ca întodeauna. Dar Maria era tristă. Parcă n-ar fi văzut si n-ar fi auzit nimic din trilul păsărelelor și veselia ce era în jurul lor. Văzând-o așa, Ion o întrebă: - Marie, draga mea, de ce ochii tăi frumoși care văd tot și urechile tale care aud totul, nu văd și nu aud nimic acum? - Pentru că ochii mei nu vor
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
mine, Marie! Dar de ce? Ți-am greșit eu cu ceva? Iartă-mă, dacă ți-am greșit, nu am voit. - Nu Ioane, nu tu mi-ai greșit, ci soarta noastră ne-a greșit nouă. Uită-te în jurul nostru, ce frumos este! Păsărelele din pomi ne alină auzul cu trilul lor duios și lalele sunt atât de frumoase! Berzele și vulturii coboară jos, se transformă în îngeri și uite și tu, mă’ Ioane, câtă veselie e în jurul nostru! Toți oamenii și toate animelele
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
pe nume Zala. Nu-i lipsea, din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită. Zilele curgeau, egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure. Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
păcatele. Nemurirea aparține doar zeilor, dar frumusețea ți-o vei primi înapoi negreșit”. Și Zala a redevenit frumoasă, recăpătându-și aspectul dinainte. A putut să meargă din nou ziua în pădure, să alerge desculță pe poteci și să asculte trilurile păsărelelor și susurul izvoarelor, iar părinții săi au fost iar mândri de ea. Și a trăit încă mulți ani fericiți la palat. A lăsat în urma ei doar o legendă, care-i poartă numele. Și, pentru frumusețea acestei legende, ca și pentru
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
să nu-ți mai dorești nimic, decât să fii iar normal. Să îți pierzi orice urmă de interes pentru viața pe care o duci. Și totuși, să trăiești și să fii condamnat la acest tip de “viață”. Câteodată, când auzea păsărelele bătând în geam sau ciripind, se gândea ce bine ar fi dacă omul ar putea zbura. Dacă ar avea aripi și s-ar putea ridica la înălțimi nebănuite, dacă ar putea scruta azimutul fără teamă. Nu, omul nu poate zbura
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
da de bănuit privitorilor de rând. În ultima vreme don Basilio era totuși ochit de ciripitorii miliției, căci nici aceștia nu stăteau cu mâinile în sân. Era cineva pus anume să-l urmărească pe don Basilio. Acesta a aflat de la păsărele că este filat. O vrăbiuță care îl considera un fel de amic i-a transmis poanta! A încetat să mai atace obiective noi. În limbajul șuților aceste obiective se numeau struguri, bostani sau mere, funcție de cum era portofelul sau ținta
BASILIO PRINS ÎN CAPCANĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361866_a_363195]
-
Și ca un înger între oameni/ În calea vieții mele ieși ... Tonalitatea senină a sentimentului erotic și chiar dragostea fericită, lipsită parcă de umbre, ideală să-i spunem, există însă și în poeziile scrise mai târziu: „Freamăt de codru”, „Somnoroase păsărele”, „La mijloc de codru des”, la care se pot adăuga inegalabile versuri închinate iubirii și naturii din „Scrisoarea IV” și „Luceafărul”. Iubirea pentru femeie și natură luminează și tulbură, cele două sentimente însumându-se, ajung să aibă o energie cosmică
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
bilanțurilor. Știe că nu se poate sustrage vârstei biologice, însă, spre a compensa mulții ani din documentele de stare civilă, își păstrează spiritul tânăr. Iubește cu aceeași pasiune și se bucură ca un copil nevinovat de venirea primăverii, de ciripitul păsărelelor și parfumul florilor... În același timp, mare parte din energia sa este închinată Celui de Sus: „trupul să mi-l scalzi în baie de lumină,/ Să am parte de liniște și pace/ Și sufletul cu trupul să se-mpace.// Să
CAPCANELE DESTINULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365789_a_367118]
-
Îl recunoaște și cuprinsă de o mare bucurie și fericire în suflet exclamă: Într‑adevăr Domnul a înviat! Când primăvara, dintre arborii trufași, cade trăsnit năprasnic un stejar viguros care umbrește sute de trecători și pe ramurile căruia mii de păsărele cântând se desfată, o puternică zguduire și o jale adâncă cuprinde inimile noastre. Când o coloană puternică de granit destinată să sprijine un măreț edificiu se năruie tocmai când noi ne punem mai mare nădejde în tăria sa, inimile noastre
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
din traistă, înfulecă bucatele până n-a rămas nimic. Coborî la pârâu să bea din apa bună și rece ca gheața. Mai avea însă de stat. Până la sfârșitul zilei mai era mult. Găsise ceva de lucru, cercetă niște cuiburi de păsărele prin făget. Îi plăcea grozav să vadă ouă mici de pestrițe. Dar cel mai mult îi plăcea să vadă puișorii mici, golași, cu ciocuri mari, galbene, doar cu pufușor în loc de pene. Încet-încet, veni și seara. Adună în sticlă niște cărbune
LA VRĂJITOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365943_a_367272]
-
SEMNUL LUI TREI Am plecat pe drumul vieții cu trei păsări dragi alături. Pasării albe a Speranței i-am dat voie să zboare pe drumul vieții mele. Pasărea Recunoșțiinței și-a întins aripile și a planat spre casa păinților mei. Păsărea roșie a Iubirii plutește spre lăcașul inimii tale. A ajuns? ÎMBRĂȚIȘARE Pentru fiecare lacrimă mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare deznădejde mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare zbucium, mi-ai oferit un zâmbet, pentru fiecare tristețe, mi-ai
MESAJE POETICE (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365989_a_367318]
-
eu, deși ziceam ca să stau treaz, să nu mor înghețat, cum muriseră mulți din camarazii mei. Și-am visat, nene, un vis frumos, Doamneee, parcă eram în rai, o grădină cu flori în care se plimbau păuni colorați și cântau păsărele mii, era primăvară și eu pe Valea Bucovului, cu ea de mână, adică cu nevastă-mea. Era crudă, avea doar paișpe ani, un mijloc subțire ca firul de trestie, și curgea apa Bucovului la vale, prin niște sălcii pletoase, și
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
acest timp al anului sunt înfloriți, iarbă verde, și pe alocuri mici fâșii de pădure, iar în tot acest tablou multicolor al primăverii sunt vile sau blocuri nu prea înalte. Veverițele cel puțin se simt în largul lor, iar trilurile păsărelelor te încântă, bineînțeles că acest oraș are și acele zone centrale supraaglomerate care au farmecul lor și atrag mulți turiști, însă pe mine mă încântă aceste spații verzi ce par nesfârșite. Uneori când mă întorc seara cu trenul sau cu
ÎN CĂUTAREA UNEI VIEȚI DECENTE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366274_a_367603]
-
cosit, de flori de măr, de adieri proaspete, să simți stropii izvorului prăvălindu-se din munte. Poeziile sale au lumina limpede a cerului, au ecoul care se întoarce în noi, au sunetul murmurând în fântână, mirosul brazilor și ecoul cântecului păsărelelor. Ele se citesc cu plăcere de la prima aruncătură a privirii, fiindcă în ele există un suflet transpus în cuvinte, frumoaseți domestice, într-o tonalitate calmă, caldă, uneori și cu accente patetice, sau dureroase, căci viață ne aduce în cale de
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
l-a prins în păr. Un arbore bătrân s-a aplecat spre ea rugând-o să-i facă o vizită. Micuța a acceptat zâmbind iar bătrânul arbore i-a întins un ram pe care a ridicat-o, aproape de mulțimea de păsărele care ciripeau vesel în timp ce-și împleteau cuiburile. Păsărelele erau de multe feluri, unele mici și cenușii iar altele mai mari și cu penele frumos colorate. Printre ele, a recunoscut pupăza, vrăbiile și patru rândunici. Astă-toamnă, pe când se afla
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
aplecat spre ea rugând-o să-i facă o vizită. Micuța a acceptat zâmbind iar bătrânul arbore i-a întins un ram pe care a ridicat-o, aproape de mulțimea de păsărele care ciripeau vesel în timp ce-și împleteau cuiburile. Păsărelele erau de multe feluri, unele mici și cenușii iar altele mai mari și cu penele frumos colorate. Printre ele, a recunoscut pupăza, vrăbiile și patru rândunici. Astă-toamnă, pe când se afla la bunicul la țară, a văzut, pe înserat, vrăbiuțele adăpostindu
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
fiecare dintre fiicele lui să domnească pe rând câte trei luni pe an, îmbogățind pădurea, fiecare cu darul ei; explică zâna ca fetița să priceapă cum stau lucrurile. - Eu sunt zâna cea mică, Primăvara! Eu vin însoțită de flori, de păsărele, de soare și veselie... Pe unde trec, lumea se bucură, iar natura se trezește la viață. Când ai să vezi copacii înflorind peste noapte, să știi că am venit eu. Nici nu termină bine de spus toate astea, că se
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
zâna. Chiar de mai apare și Soarele uneori, nu mai are puterea din vară. Și asta mă bucură nespus de mult, hohoti Toamna spre disperarea fetiței. Când apar eu, însoțită de frig și ploaie, frunzele copacilor se îngălbenesc și cad. Păsărelele și fluturii au plecat dar au înflorit crizantemele, s-au copt strugurii iar livezile sunt încărcate de fructe. Bunica ta abia așteaptă să vin, ca să-și umple cămara cu dulcețuri și magiun pentru voi, nepoții ei... Simți mirosul gutuilor coapte
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
lor ascuțite, răspund în cor: - N-o să ieșim nicăieri... Promitem! Era o zi de toamnă târzie, pădurea era pictată în nuanțe de galben și maro, vântul șuiera printre crengi scuturând frunzele îngălbenite. Din depărtări, ajungea până la iepurași, ciripit voios de păsărele. Înserarea cobora lin peste pădure și peste culcușul lor. Deja trecuse destul timp de la plecarea mamei, iar celor doi iepurași li se făcuse foame. Au scormonit prin toate ungherele cămării dar n-au găsit nimic de mâncare, nici măcar o frunză
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]