4,121 matches
-
este sărbătoarea anuală tradițională a locuitorilor de naționalitate mongolă din Mongolia Interioară, Provinciile Gansu, Qinghai și Regiunea Autonomă Xingjiang-Uigură. Aceasta are loc, de obicei, în iulie și august. În limba mongolă "Nadam" înseamnă "distracție" și este totodată sărbătoarea anuală a păstorilor reuniți din stepele mongole. În perioada festivalului Nadam, oamenii participă mai întâi la o ceremonie religioasă, după care încep cursele de cai, luptele în stil mongol și competițiile de tras cu arcul. În 2010, Nadam a fost înscris pe Lista
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
300.000 de oameni trimiși să le aducă n-au reușit să le transporte pe toate timp de 30 de zile. Ulterior, jefuitori veniți din nord-estul Chinei au furat un sicriu de bronz din mormânt. Scrierile mai arată că un păstor ar fi intrat întâmplător în complexul funerar pentru a-și căuta caprele pierdute și, din neglijență, torța sa ar fi declanșat un incendiu de proporții care ar fi durat 90 de zile și ar fi distrus tot mormântul. Cercetătorii spun
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu senzația de a fi la adăpost de orice primejdie. Nu se simțea cîtuși de puțin ispitit să-și bată joc de aceste mijloace naive, pregătite cu grijă pentru strîngerea de fonduri În folosul unei cauze. Iată-l pe nelipsitul păstor, chemat să prezideze vreun joc de noroc destul de nevinovat; o bătrînică Într-o rochie cu imprimeu, lungă pînă la glezne și o pălărie de vară cu borurile pleoștite, se foia de colo pînă colo emoționată, În ciuda aerului ei oficial, organizînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața‑n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mâinile Împreunate a rugă, precum morții cei morți, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor cu al său câine, Kitmir. Sub pleoapele plumbuite, Îngreunate de oda somnului, sub pleoapele lor aghesmuite cu balsam și cucuta visului, nu se Întrezărea semiluna verzuie a ochilor pieriți, căci bezna era deplină, bezna jilavă a timpului, negura veșnică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca și puful de pe trup și de la subsuori, iar pe nevăzute, așa cum doar apa zidește și năruie pe nevăzute, noaptea le trosneau unghiile, creșteau și ele. 2. Cel mai tânăr, cel care avea trandafirul În inimă și care zăcea Între păstorul Ioan și prietenul său, Malhus, se va deștepta primul, dintr‑odată, ca pălit de adierea timpului și a cugetului. Mai Întâi va auzi susurul apei din bolta grotei, mai Întâi va simți ghimpele din inima sa. Scăldat În tihnă, cugetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acum Îi apăreau ca‑n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stânga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr‑de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepământeană, presimțind mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
duși cu dușii, neclintiți și făr‑de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepământeană, presimțind mai la stânga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepământean și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lângă stăpânul său, veghindu‑l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n‑o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să‑i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, când Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mâinile spre cer, chemând numele Domnului, ca apoi iar să se stârnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul unui lunatic, un vis În vis, mai aievea decât visul visat, și asta pentru că n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cântau Într‑o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și Mântuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu ei prin găvanele grotei, purtându‑i cu mare grijă, ca pe niște odoare, abia atingându‑i cu umerii lor puternici, În vreme ce mulțimea le lumina pașii și calea, cântând laolaltă Întru Slava Domnului. În frunte Îl purtau pe Ioan, cuviosul păstor; cu mâinile Împreunate a rugă Își șoptea o rugăciune simplă, atât de dragă Domnului; apoi urma Malhus cel cu lunga‑i barbă cânepie, Îl Înfășuraseră și pe el cu straie țesute În fir de aur, iar imediat venea legănat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
l duceau pe brațe, ca pe mielul Domnului, ca și băiatul ce‑l strângea la piept pe câinele Kitmir, ca pe mielul jertfit, ca pe un idol păgân, purtându‑l peste abisuri și hăuri, ținându‑l la piept ca un păstor cuvios, cu ochii‑n pământ, neîncumetându‑se nici el să se uite În ochii Întunecați ai lui Kitmir, obloniți de albeața somnului, ochi brumării, ca pruna, Închiși pe jumătate, aproape stinși. Nici el, Dionisie, nu putea prinde privirea lui Kitmir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea pe care i‑o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încât putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
viermii, le sărutau picioarele și mâinile, Înainte să apuce vânjoșii lor purtători să‑i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atât de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atât de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mânjite pe ziduri de mâna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mâzgâlituri nerușinate ca și scârnă de om păgân. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
trupul cu o lumină caldă și Îndepărtată, ca apoi totul să devină un calvar În negura vremii. 19. Zăcea În bezna grotei și zadarnic Încerca să‑și forțeze ochii, zadarnic Îi tot striga pe Malhus, copărtașul său, pe Ioan, cuviosul păstor, pe Kitmir cu ochii verzui, zadarnic Îl striga pe Domnul său: negura era deplină, păcurie, liniștea era de mormânt. Se auzea doar picurarea apei din bolta nevăzută, doar măcinarea veșniciei În clepsidra vremii. Dar vai, cine va despica visul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
căci a lor va fi lumina zilei. 20. Zăceau cu fața‑n sus În grota Întunecoasă din dealul Celionului, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, ei trei, Dionisie și prietenul său Malhus, iar ceva mai Încolo, Ioan, cuviosul păstor și câinele său pe nume Kitmir. Zăceau ca și morții În somnul morții. Dacă ai fi dat Întâmplător peste ei și i‑ai fi văzut În starea aceea, te‑ai fi Îndepărtat degrabă și ai fi fugit; dacă nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-i păsa. Tu crezi că noi o să vedem vreodată zăpada? Îl Întrebase Adam, iar Johan răspunsese: Nu, cred că nu, doar ție nu-ți place frigul. Străinii care oferiseră darurile au reprezentat nașterea lui Isus. Unii Își puseseră haine de păstori, alții capete de măgari, iar printre orfani aleseseră un bebeluș pe care-l Înfășuraseră În scutece ca să Înfățișeze pruncul Isus. Deasupra, printre petele de umezeală și mucegaiul de pe tavan, atârnaseră o stea argintie. Privită Îndelung, putea chiar să dea impresia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luau ochii și te pierdeai în marea de păduri și pășuni. Am intrat apoi în enorma catedrală a pădurilor. Aici se simțeau puternice mirosuri de rășină de la diverse conifere. Din depărtare, se auzeau clinchetul tălăngilor, lătratul câinilor ciobănești și fluierele păstorilor. O clipă urcam, apoi coboram, admirând culmile unice în blânda lor arcuire; contemplam priveliștea acestor munți ca niște temple. Admiram oceanul verde al coniferelor și vârfurile ninse ale munților mi se păreau niște turnuri de catedrală. Deodată, garda de onoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele uriașului de calcar, brazii rămân veșnic verzi pe Ceahlău, ținându-i de urât bătrânului rege, părăsit de supuși, părăsit de clinchetul tălăngilor de peste vară. Și prin acest ocean de conifere, razele de lumină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dumnezeu stă săgeata lui cea mai de sus, de unde în acele dimineți line de toamnă de care vorbesc se văd văile Moldovei în adânci depărtări. Spre pustia-inaltă și izolată unde au stat schivnicii din milenii, în asemenea zile limpezi privesc păstorii din tot cuprinsul țării, căci după cum spune și Dimitrie Cantemir, Ceahlăul se vede din limanul Nistrului, de la Cetatea Albă. Ceahlăul era domnul din veac, către el se întorceau cei mai mulți, către el suspinau cei din obârșie, colindând și ținuturile păduroase. Ceahlăul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spună lui vrâncean și lui ungurean să-l îngroape pe-aici, pe aproape / în strunga de oi, iar la cap miorița să-i pună instrumentele specifice păstoriei, cele trei fluiere: de fag, de os, de soc. Această dorință reflectă dragostea păstorului pentru meseria sa, el neputându-și imagina despărțirea, chiar și după moarte, de lucrurile dragi lui. Este aici neputința omului de a se desprinde de sensul profund și grav al existenței. Moartea este văzută alegoric, substituită ca o mireasă zâmbitoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un important portret, arătând deosebit de frumos tradiția poporului român. Ciobanul moldovean reprezintă un adevărat simbol ce sintetizează concepția despre viața și moartea unui întreg popor. Poetul anonim reușește să impresioneze cititorul în mod deosebit prin tabloul înmormântării și prin atitudinea păstorului în fața destinului său. Acesta reușește să transforme evenimentul greu și tragic într-un simbol, arătându-și astfel iubirea fără margini față de natură, văzând sfârșitul ca pe o nuntă de proporții cosmice la care participă elemente cosmice (soarele, luna, stelele) și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
reliefat prin edificarea Circului de Stat în chiar centrul capitalei după modelul original de la București, cu inconfundabila sa cupolă ondulată. Totuși, printre clădiri și blocuri ,ici-colo se puteau zări și tradiționalele iurte, corturi circulare cu acoperișuri conice, specifice poporului de păstori nomazi și călăreți abili. În scurtele perioade când s-a aflat în țară, a îndeplinit și diferite misiuni ce îi erau încredințate de către conducerea instituției. Astfel, a participat la organizarea și buna desfășurare a vizitelor oficiale efectuate în România de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
și Enciclopedică, București; Ioan Paul al II-lea Papă pentru mileniul al III-lea, Editura Colosseum și Hiparion; Receptarea Papei Ioan Paul al II-lea în România sau despre intrarea Pontifului în conștiința românilor, Editura Colosseum, București 2004; David și Păstor, Editura Fundației România de Mâine, 2005 etc. A tradus aproape 40 de titluri din literatura polonă și universală. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1980 Ordine : Meritul Cultural Polonez Hobbies: Literatura, istoria artei, cunoașterea muzeelor lumii SCRIERI CĂRȚI: * Republica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
București, 1981; * Ioan Paul al II-lea, Papa pentru mileniul al III-lea București, Editura Colosseum 2000; Ediția a II-a, Editura Hiparion, Cluj-Napoca 2001; * Receptarea Papei Ioan Paul al II-lea în România, Editura Colosseum, București 2004; * David și Păstor, Editura Fundația România de Mâine, București, 2005; * Codul manierelor elegante (pseudonim Nicolae Armes), Editura Prut International, Chișinău. IN LUCRU * Incă Polonia...; * Scrieri; * Dicționar polon-român, ediția a II-a, revizuită și adăugită; * Împăratul, traducere și prefață de Ryszard Kapuscinski; * Lirică contemporană
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]