461 matches
-
1826-1876), fiica brigadierului silvic din Voievodeasa. Cununia a avut loc în Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Volovăț, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare. După absolvirea institutului, Iraclie a fost hirotonit ca preot de către episcopul Eugenie Hacman. Primul său loc de păstorire a fost în satul de huțani Șipotele Sucevei din ocolul Câmpulungului Rusesc, unde a slujit ca paroh între anii 1850-1857 și 1859-1865. Istoricul Ion Nistor afirmă că episcopul Eugenie l-a rânduit într-un sat huțănesc ca pedeapsă pentru corespondențele
Iraclie Porumbescu () [Corola-website/Science/320860_a_322189]
-
spre Transilvania, poposește aici timp mai îndelungat și face o danie. Locul a fost sfințit și de petrecerea ultimilor trei ani de viață a Sfântului Iosif cel Nou, de la Partoș, mitropolitul Timișoarei, între anii 1650-1653. Acesta, după trei ani de păstorire a credincioșilor creștini ortodocși din Timișoara și împrejurimi, se retrage la mănăstirea Partoșului simțindu-se îngreunat de povara anilor. La moartea sa,1656, trupul neînsuflețit al sfântului a fost zidit în naosul bisericii, în dreptul ușii de intrare. Harta austriacă a
Mănăstirea Partoș () [Corola-website/Science/330218_a_331547]
-
printr-o Enciclică Pontificală a aceluiași catolicos. Prin Decretul nr.7 din 17 ianuarie 1991, președintele României, Ion Iliescu, l-a recunoscut pe episcopul Tirair Martichian în funcția de arhiepiscop, șef al Eparhiei Armeano-Gregoriene din România (Arcinort). Pe tot parcursul păstoririi sale, episcopul Dirair Mardichian a militat pentru păstrarea identității etnice și religioase a armenilor din România sau Bulgaria. Nu numai aici, în București, școala, biblioteca și biserica sunt în același loc. Oriunde mergeți, în Europa, America..., biserica, școala și casa
Dirayr Mardichian () [Corola-website/Science/304612_a_305941]
-
1912, a fost întâmpinat cu mare căldură. Întronizarea solemnă a fost făcută în ziua de duminică 11 august 1912. În aceeași zi, printr-o circulară episcopală, a anunțat clerul eparhial că a luat conducerea eparhiei cu toate formele canonice. Începutul păstoririi și-l face prin acte de disciplină spirituală, înființând Reuniunea de Misiuni Sfinte, reglementând problema pe atunci atât de spinoasă, a intențiunilor misale, punând-o sub controlul canonicului Ioan Ivașco. A luat măsuri pentru organizarea și ținerea exercițiilor spirituale pentru
Vasile Hossu (episcop de Gherla) () [Corola-website/Science/309052_a_310381]
-
de reparație generală a bisericii, efectuându-se și modificări ale interiorului. Lucrările de renovare continuă și în anii următori. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea este schimbat acoperișul din tablă cu unul nou. Începând din anul 2006, în timpul păstoririi parohului Iosif Răchiteanu, s-au efectuat noi lucrări de modernizare a bisericii: În prezent, Parohia Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți are 10 filiale, dintre care 5 cu biserici (Clit, Falcău, Gura Putnei, Putna și Voievodeasa) și 5 fără biserici
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
cărțile de cult, fiecare în mai multe ediții, aproape toate manualele necesare pentru învățământul teologic superior și seminarial, o serie de lucrări cu caracter teologic, istoric, scrise de ierarhi, profesori de teologie, preoți, sau teze de doctorat. În perioada de păstorire a Patriarhului Justinian s-au construit din temelie 302 biserici, au fost reparate sau restaurate alte 2345 biserici, dintre care monumente istorice 999, iar dintre acestea 128 mânăstiri, schituri și alte așezăminte monahale. Pe lângă bisericile nou construite care au fost
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
îngropate în curte. În anii de după cel de-al doilea război mondial, boierul Manu Stere a fost obligat să lase în paragină conacul boieresc, chiliile și moșia din Poiana Răftivanului și să plece în lumea largă. În anul 1948, în timpul păstoririi parohului Neculai Gherghina, au început lucrări de reparație ale bisericii, pe cheltuiala localnicilor. S-au efectuat lucrări de consolidare a temeliei. Bătrânul Gheorghe Toader Beraru (născut în 1906) își amintește că deși preotul le-a atras atenția meșterilor zidari și
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Poiana-Dolhasca () [Corola-website/Science/309552_a_310881]
-
de deportare din România, de a i se plăti salariul datorat precum și de a i se acorda despăgubiri pentru pagubele și ofensa suferite. Este de menționat atașamentul particular al rabinului Malbim fata de cultivarea cunoașterii limbii ebraice, inclusiv în perioada păstoririi sale la București unde a inființat o "Asociație pentru difuzarea vorbirii ebraice", Peregrinările sale nu au încetat nici în anii următori. În anul 1865 Malbim a devenit rabin al comunității evreilor din Lunshitz, adică Łęczyca sau (Lentschütz), aflată în gubernia
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
favorizeze Biserica Română Unită cu Roma în detrimentul Bisericii Romano-Catolice din România, papa Pius al XI-lea i-a transmis dorința să înainteze demisia în vara anului 1924. Pe 3 iulie 1924 arhiepiscopul și-a semnat demisia. După 19 ani de păstorire, pe 14 iulie 1924, arhiepiscopul Netzhammer a predat conducerea Arhiepiscopiei de București capitulului arhiepiscopei. S-a retras în Elveția ca arhiepiscop titular de Anazarbus. După trei ani de ședere la mănăstirea din Einsiedeln, s-a mutat apoi pe insula Werd
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
renunță la serviciile sale. În aceste împrejurări Ioan Moldovan se adresează episcopului Ioan Lemeni, aducându-i la cunoștință că ""cu peste voia domniei sale, a-i slugări nice nu pot dar nici nu vreau"" și solicită să i se încredințeze spre păstorire parohia Racovița, pe care anterior o refuzase. Are o bogată activitate revoluționară la revoluția din 1848 (vezi). La data de 16 iunie 1847, la cererea Regimentului I de Graniță de la Orlat a fost numit ca paroh în sat, unde a
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
zi din vara anului 1904 pe amplasamentul actual. Nu s-a mai apelat de această dată la procedeul demontării, biserica fiind trasă de patru perechi de boi peste grinzile de brad unse cu untură de porc. În anul 1937, sub păstorirea preotului Mihai Cârlănescu, se pune piatra de temelie a celei de-a doua biserici de lemn din Bogdănești. Terenul pentru noul lăcaș este donat de Simeon și Ioana Nistor, Vasile și Ioana Leț, Vasile și Anica Rusu, Gheorghe și Ecaterina
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
Canal, acolo e locul chiaburilor și popilor”, astfel că întrega agoniseală mobilă și imobilă a fost părăsită”[2]." În casa părintelui Ilarion a funcționat în timpul comunismului Grădinița de copii. Împreună cu doamna preoteasă sunt înmormântață în cavoul din curtea bisericii. În timpul păstoririi sale lăcașul de cult a suportat diverse reparații, restaurări: 1899- refacerea acoperișului distrus de o vijelie, renunțându-se la cele două turle de pe pronaos, iar în 1927-refacerea picturii ( pictor Ghiță Ionescu). Pr Iconom stavrofor Mihail Constantin devine paroh la 1
Plevna, Călărași () [Corola-website/Science/301123_a_302452]
-
listă a monumentelor istorice. În satul Cernișoara-Florese (format, în 1913, prin contopirea celor două sate, anterior localități distincte), situat pe o vale paralelă, se păstrează o biserică de lemn interbelică, închinată "Cuvioasei Parascheva"; a fost ridicată în anii 1937-1938, în timpul păstoririi preotului Adrian Botici, pe cheltuiala deputatului hunedorean Constantin Bursan. Lăcașul actual a înlocuit o altă ctitorie din bârne, construită, potrivit pisaniei păstrate pe o bârnă de stejar, la începutul secolului al XVIII-lea: "Cu ajutorul și cu mila Domnului nostru Iisus
Biserica de lemn din Cernișoara-Florese () [Corola-website/Science/326717_a_328046]
-
, comuna Bunila , județul Hunedoara a fost ridicată în 1903. Are hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Biserica nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. În centrul comunal Bunila, biserica "Pogorârea Duhului Sfânt" a înlocuit, în anul 1903, în timpul păstoririi preotului Iosif Suciu, un lăcaș vechi din piatră, grav avariat de un trăznet în 1897; acea ctitorie obștească figurează în tabelele conscripțiilor din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1819-1831 (harta iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 o omite). Este un
Biserica de lemn din Bunila () [Corola-website/Science/321139_a_322468]
-
a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană) emigrând în Germania. Conform evidențelor Parohiei Gura Humorului, filiala din Frasin avea în anul 1993 un număr de 75 de familii cu 159 credincioși. După înlăturarea regimului comunist, în timpul păstoririi preotului Ștefan Babiaș ca paroh de Gura Humorului (1996-2006), a fost renovată biserica din Frasin. La recensământul din 2002, din cei 6.532 locuitori ai comunei Frasin, 6.357 s-au declarat de religie ortodoxă (97,32%), 147 de religie
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
și d'amarul lumii greu "Omul scapă cănd se duce ca se'și iae resplătire "De la dreapta îndurare, a bunului Dumnezeu. "S'au zidit de spatarul C. Negruțți. În anul 1839.""</poem> Biserica a fost renovată în anul 1935, în timpul păstoririi preotului-paroh Ioan Sandu, cu cheltuiala enoriașilor. Cu acest prilej s-a amplasat pe zidul bisericii un medalion metalic cu următorul text: ""Act comemorativ. S'au săvârșit renovarea acestui svn locaș prin stăruința onoratei familii ctitoriale: Negruzzi-Miclescu-Racovitză-Cerchez și obolul enoriașilor din
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
iar astfel din punct de vedere administrativ-politic, începând cu iunie 1951 și până 1989, Dieceza de Iași a fost reprezentată în fața autorităților statului de Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, Mons. Petru Pleșca primind titlul de "provicar general" . Situația Bisericii Romano-Catolice în timpul păstoririi Episcopiei de Iași de către Petru Pleșca era foarte grea: proprietățile bisericești erau naționalizate, ordinele călugărești catolice erau desființate și interzise, mulți preoți se aflau în închisoare, iar orice opoziție fățișă la adresa regimului era pedepsită cu închisoarea. În aceste condiții dificile
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
romano-catolic de către cardinalul Carlo Confalonieri, secretar al Congregației Sf. Consistoriu din Curia Romană, asistat de către IPS Giuseppe D'Avack, arhiepiscop titular de Leontopolis in Pamphylia și de către IPS Franco Costa, arhiepiscop titular de Emmaüs. În cei 26 de ani de păstorire a Diecezei, episcopul Petru Pleșca a avut următoarele realizări: Prin umilința sa constantă, episcopul Pleșca a reușit ca în timpul unui regim ateist numărul bisericilor romano-catolice și al preoților să crească. În anul 1976 a început să pună în aplicare documentele
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
al tuturor armenilor care a vizitat cu această ocazie și Mănăstirea Neamț. El a stabilit relații fructuoase cu liderii celorlalte biserici mondiale. În anul 1970, a călătorit la Vatican pentru o întânire istorică cu Papa Paul al VI-lea. Sub păstorirea Catolicosului Vazken I, Biserica Armeană s-a alăturat Consiliului Mondial al Bisericilor. A participat la Conferința Bisericilor Orientale de la Addis Abeba (Etiopia) din anul 1965 și a efectuat multe călătorii lungi. După destrămarea URSS (1991), a sprijinit deschis independența noului
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
din satul Șaru Dornei, datează din 1846, slujbele erau însă oficiate de preotul din Șaru sau de cel din Păltiniș (călugăr). Fiind doar o bisericuță mică, în 1850-1854 s-a clădit în Panaci o biserică ceva mai mare (începută sub păstorirea preotului Theodor Mrejeru, și terminată sub cea a lui Toader Mîndrilă), construită din bârne, cu un turn central și cu clopopotniță aparte, cu interiorul pictat pe pânză de in în ulei de câtre frații Tomovici din Piatra Neamț. În primele zile
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
ipoteze, considerăm că acest edificiu, cel dintâi al obștii din Tomnatecu de Sus (nici conscripțiile secolului al XVIII-lea și nici harta iosefină a Transilvaniei nu înregistrează prezența vreunei înaintașe), a fost ridicat și pictat parțial în perioada 1803-1807, în timpul păstoririi preotului Ioan Miheț; în sprijinul acestei afirmații vine atestarea în tabelele comisiei de catagrafiere Dosa a ridicării unei biserici („tempus erectionis templi”) în „Tomnatyek” în 1803. Întrucât recensămintele ecleziastice din 1805 și 1829-1831 înscriu în dreptul localității un singur edificiu, considerăm
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
este menționat în același act sinodal al Patriarhiei de Constantinopol, din mai 1590, prin care se înființează Patriarhia Rusiei, unde este menționat că „"Antim al Proilaviei"” Grigorie I-ul apare menționat pe la 1621, fără a exista totuși o certitudine asupra păstoririi sale, în acea vreme Mitropolia Proilaviei fiind practic desființată. Meletie Sirigul (în greacă ) s-a născut în 1586 la Candia, în Insula Cretă și a murit în 1664 la Istanbul, având numele de botez Marcu. Meletie a fost atât preot
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
familie originară din Cretă care s-a stabilit în Chios. A intrat în monahism de la o vârstă fragedă și în 1655 este ales mitropolit al Proilaviei, succedându-i lui Meletie Sirigul care a fost caterisit în acest an. După o păstorire de numai trei ani, în 1658 este înscăunat că mitropolit de Târnovo. La 14 august 1673 el îi succede patriarhului Dionisie al IV-lea „Muselimul” pe tronul patriarhal de la Constantinopol, sub numele de Gherasim al II-lea. Rămâne în această
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
să fie înmormântat la mănăstirea Radu Vodă din București.. Noul mitropolit de Paronaxia, Iosaf, îi oferă lui Gherasim stăreția micii mănăstiri „Sfanțul Chiriac” din Naxos, unde avea să și moară la 6 februarie 1689. Cel mai important act al scurtei păstoriri a lui Gherasim că mitropolit al Proilaviei l-a constituit readucerea în cadrul mitropoliei a orașului Reni (Tomarova) cu zona înconjurătoare, care de la reînființarea Mitropolie Proilaviei la 1639, funcționase că Exarhat, sub conducerea unui Exarh Patriarhal. Gherasim reușește să obțină o
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
sub numele de Părtenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în cea mai importantă demnitate ecleziastica, în cinci rânduri, în perioadele 1657-1662, 1665-1667, 1671, 1675-1678 și 1684-1685. În timpul primei sale păstoriri, la 1659, are loc la Târgoviște un sinod local, convocat de domnul muntean Mihnea al III-lea Radu, si care a analizat probleme teologice și pastorale de interes și actualitate la acea dată. S-a păstrat un schimb de scrisori
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]