138,898 matches
-
A se vedea volumul întâi. Stânca fericită Plexus e un roman dificil, ca text, prin încrucișări, divagații, citate, aluzii, amalgamate într-o limbă în același timp colocvială, dar nu lipsită de pretenții. Traducerea Antoanetei Ralian onorează textul, urmând intonația autorului, păstrând umorul scriiturii și ironia fină a nuanțelor. Pe drumul din "americană" în română, Miller nu își pierde savoarea (uneori, să recunoaștem, indigestă), iar discursul îi rămâne personalizat și puternic. De altfel, întreaga serie a traducerilor din opera lui Miller ale
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
fotografiile, mărite, alb-negru, ale protagoniștilor-pacienți, imagini ce le pune în evidență, impresionant, răvășeala, hăituiala bolii, a izolării și abandonului. Sînt ca niște imense radiografii, supradimensionate pentru studiu de caz, o cercetare critică, nu doar medicală, asupra lor, asupra noastră. Se păstrează mai bine și tot timpul reprezentației în fața ochilor, momentul inițial, al disperărilor din spatele singurătății și al clasificărilor pe categorii și nume ale afecțiunilor. La sfîrșit, diferența este vizibilă, chiar și în noblețea cu care își poartă soarta, îmbrăcată acum în
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Unii s-au întors, alții au rămas. În Băileștii Doljului, ne încredințează Gabriel Stănescu, strada principală este garnisită cu un impunător șir de case de cărămidă cărora localnicii le spun și acum "americane". La Cleveland, la Chicago și Detroit se păstrează străzi întregi locuite de românii din diverse generații. După instaurarea, la noi, a regimului comunist, se produce al doilea val al exodului românesc spre Occident, un exod de astă dată cu precădere intelectual și politic, bizuit pe reacția de respingere
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
mondial cu o componentă a destinului nostru național, o prelungire a procesului arhaic al transhumanței țăranilor care-și pășteau turmele pe un teritoriu vast, din Cehoslovacia pînă la țărmurile Mării de Azov. Explicabil, acest val anticomunist nu și-a putut păstra puritatea politică ce, în nucleul său, îl califica, maculat fiind de diverși aventurieri în goana după avantajul material. "De un sfert de veac, preciza Virgil Ierunca într-un interviu, conceptul de exil nu mai rezistă. Au apărut veleitarii, impostorii, afaceriștii
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
română, dar lipsit de acel u pe care i-l adaugă astăzi unii vorbitori urmașului său românesc. Pronunțat în greaca modernă ritós, termenul acesta a fost împrumutat la noi în vremea fanarioților, probabil în îmbinări de cuvinte unde își mai păstra înțelesul dintâi din greaca veche, acela de "precis, bine stabilit, convenit". În greacă, rhetós își are obârșia în aceeași rădăcină cu unul din verbele vorbirii (eíro "a spune, a zice") și se înrudește de aproape cu alte cuvinte precum rhétor
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
răspuns. Răsfoiește mai departe: mă suspectează că am notat pasajul din Marx care-l desființează pe Marx. Mă uit la mâinile lui, la inelul de plumb, și-l recunosc pe paznicul templului din Mesopotamia ale cărui trăsături ale feței au păstrat imperiul intact. 8. Uneori, poate să se creeze o legătură bruscă între timpuri străine unul de altul. Socul care se produce face ca lumea să crească. Cu cât întâlnirea se lasă mai greu tălmăcită, cu atât ea ne apare mai
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
literaturii române. Așa cum singur mărturisește, cu excepția pușcăriei, a cunoscut toată gama de persecuții și umilințe din inepuizabilul arsenal al regimului comunist. Singura sa vină a fost aceea că a încercat să-și facă onest meseria de critic literar și să păstreze o verticalitate comportamentală într-un timp în care componenta determinantă în judecata de valoare era ... flexibilitatea față de "standardele" estetice ale epocii și atitudinea umilă în fața activiștilor partidului comunist. După 1989, chiar dacă regimul comunist s-a prăbușit, criteriile au rămas aceleași
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
incomoditatea stabilirii proporțiilor de către scriitorii noștri din exil. La fel, referințe ale câtorva scriitori străini, în majoritate autori de prefețe și postfețe. Sumarul volumelor este îmbogățit cu poeziile publicate în periodice. Atât acestea, neincluse vreodată în volum, cât și poeziile păstrate în manuscrise, până a fi fost publicate în ediții îngrijite de Virginia Sorescu, Mihaela Constantinescu-Podocea și George Sorescu în calitate de editor, sunt încă aproape neștiute, ținând seama cât sunt de inaccesibile lecturii, textele din periodice, și chiar volumele. Dacă nu ar
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
cazuri izolate care reușesc să trăiască fără să audă acest gen de folclor. Acest că cânt din textul de mai sus nu e o cacofonie, cum eronat s-ar crede, ci folclor contemporan... Desigur, o parte din optimism artistul a păstrat-o pentru sine recunoscând până la urmă că "Doi copii eu am avut/ Și din cântec i-am crescut." Efort frumos și sacrificiu pe măsură, deși dușmanii au avut dreptate, arde-i-ar focu' Gheenei! Dar câte-un text este și
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
mini-radiografie a evenimentelor săptămânii scurse, prezentată cam în stilul "Bulei demnitarului" din Academia Cațavencu. Parcurgând coloana din pagina a doua a ziarului, îți faci o imagine destul de exactă a ceea ce mișcă (sau nu mișcă) în țărișoară. Segmentul cel mai spectaculos, păstrat pour la bonne bouche (adică "la urmă", pentru pruteanieni) selectează tembelisme rostite sau comise de personajele publice. Ediția din 8 martie a "Extemporalului" notează sub această rubrică, de obicei plină de haz, intitulată "Trofeul Gâgă": "Nu se acordă în această
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
din ședințe, ne-a recitat crâmpeie din "Oedip" cu un glas extraordinar de cald. Am rămas siderat ascultându-l! Latura mondenă a recepției acestui celest teritoriu era susținut de soția lui, Principesa Maruca. Gazda coresponda cu musafirii prin mici bilețele. Păstrez și astăzi câteva asemenea foșnitoare mesagii. - Cum era Enescu în intimitate? - Fermecător! De o imensă simplitate și tandrețe, fără nici un ifos. Datorită minunatului poet și muzicolog, pe nedrept uitatul Emanoil Ciomac am putut pătrunde în raiul muzicii enesciene. Am avut
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
sa interioară care a prins formă în roman, și pentru care este în același timp și părinte și copil. Psihic, experiența de la Auschwitz este trăită din punctul de vedere al unui adolescent de cincisprezece ani, a copilului care și-a păstrat sufletul de poet, minunîndu-se în fața frumuseții lumii. Era vorba, în mijlocul nenorocirii, de a prezerva lumea sa interioară, această imaginație despre care Baudelaire a spus că este "singura provincie a adevărului", această șansă, de fapt, de a putea transforma negativitatea în
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
îi pot trasa o limită." Grație acestei facultăți atribuite inocenței copilărești, concepute ca o sursă spirituală, Kertész poate scrie că este posibil să găsești "pacea, liniștea, ușurarea", chiar și în infernul de la Auschwitz. Grație faptului că a știut să-și păstreze această inocență, i-a fost posibil să reziste și în noile condiții de existență impuse imediat după întoarcerea sa de la Auschwitz. În asta constă diferența dintre situația lui Jorge Semprun, care și-a regăsit libertatea, o nouă șansă de viață
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
Lagăr: faptul de a fi privat de destin poate fi trăit ca o "libertate", singura ce ne permite "să fim noi înșine destinul". Este uimitor să constatăm că în plină "demolare" a omului (Primo Levi), Imre Kertész a știut să păstreze intactă printr-un efort supraomenesc, aproape mistic, această forță spirituală, reușind să o facă să vorbească, la sfîrșitul cărții Fără destin, despre "fericirea lagărelor de concentrare": Da, într-un anume sens, acolo, viața era mai limpede și mai simplă". Cu
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
dinamică similară a trăirii și a gîndirii artistice, aducînd în același plan atît o austeritate de fond, o reală nevoie de rigoare și de interiorizare, cît și gestul liber și tonul fovist. Mult mai restrînse ca număr, doar două, uleiurile păstrează și ele carecteristicile generale, deși, la o primă privire, par mai apropiate de spiritul acelor artiști care au impus în peisagistica noastră de astăzi o componentă mai curînd panteistă și o atitudine jubilatorie, de celebrare pură, cum ar fi Horia
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
Aarona Bogdan, în scurta ei intervenție din culise în "vocea din cer", nu a putut să ne convingă de măsura reală a posibilităților sale. Îi dorim roluri mai consistente pentru a-și putea etala calitățile. Regia lui Pier Luigi Pizzi, păstrându-se în cadre tradiționale, se impune prin maniera sobră, cu puține mijloace scenografice, dar de o mare subtilitate, sugerând atmosfera unei Spanii dominate de Inchiziție. Am asistat, de asemenea, la un mare eveniment, prezentarea cunoscutei lucrări wagneriene Maeștrii cântăreți din
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
sobră, cu puține mijloace scenografice, dar de o mare subtilitate, sugerând atmosfera unei Spanii dominate de Inchiziție. Am asistat, de asemenea, la un mare eveniment, prezentarea cunoscutei lucrări wagneriene Maeștrii cântăreți din Nürnberg, producție a cunoscutului regizor Otto Schenk, ce păstrează cu respect și venerație structura ideatică a operei wagneriene. Am avut fericirea de a-l asculta pe viu pe bas-baritonul german Wolfgang Brendel, un Hans Sachs pe care nu-l voi putea uita niciodată, datorită nobleței interpretării sale, accentelor de
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
se încadrează în nici un fel în atmosfera lucrării. Julieta la serbarea de la Capuletti este o cântăreață de bar ori de discotecă fotografiată cu blitzuri de fanii ei, cântând cu microfonul în mână; Romeo este un tânăr modern care nu mai păstrează nimic din puritatea personajului; duelul este o întrecere între clanuri mafiote; padre Lorenzo este un personaj de-a dreptul hilar, iar celebra scenă a balconului nu mai are nici o urmă de lirism. Spectacolul rămâne doar o reprezentare de sunet și
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
prin calchiere (din elemente vechi) în perioada modernizării limbii române: italienismul ucel "pasăre", calcurile unocuprinzime "univers" sau următareț "consecvent". Categorii semnificative sînt cea a termenilor vechi, de origine latină, ieșiți din uz (precum utrinde "de aceea") sau aceea a turcismelor păstrate popular și regional (ca urdu-belea "pacoste"; "deodată"). Misterioase rămîn cuvintele cu cîte o atestare și cu etimologia necunoscută: de pildă ulubeasnea, atestat de verva colocvială a lui I. Heliade-Rădulescu ("iar de vei fi d’alde terchea-berchea, e posac ulubeasnea"). Dicționarul
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
și numai o frântură fugară din mine ar putea supraviețui în celălalt. Puțin câte puțin, îi cedez totul, deși cunosc prea bine perversa deprindere de a falsifica ori a amplifica. Spinoza socotea că fiecare lucru are tendința de a-și păstra propria sa condiție; piatra voiește să fie veșnic piatră, tigrul să fie tigru. Eu trebuie să rămân în Borges, și nu în mine însumi (asta, presupunând că eu însumi exist), deși adevărul e că mă recunosc mai puțin în cărțile
Din nou Borges by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14169_a_15494]
-
despre eșecul răsunător în afaceri, ba despre amnezia plății la întreținere. Acum vreo doi-trei ani, fosta stea a utecismului județean a suferit chiar rușinea evacuării cu forța pentru refuzul de a-și lichida datoriile la bloc. Ex-uteciștii și ex-aseceriștii mai păstrează o undă de umanitate în ei. Mărirea și, pentru scurtă vreme, decăderea sistemului le-a insuflat o doză de relativism. Obișnuiți încă de pe vremea fostului regim că nimic nu e perfect, că totul se poate "aranja", "discuta", „modifica", ei pot
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
tresare nimic. Unde începe ceea ce trebuie să doară? Ce se poate vedea? Îl aud mergând în odaia de alături, încoace și încolo, pe urmă adorm din nou. Dimineața nu mai e aici. Și-a luat cartea cu el. Ce poți păstra? Despre ce se poate vorbi? Despre copilărie? Să ne ocupăm de psihologie sau independent de poezie? Dar fiecare analiză e o situație. O situație abstractă și de aceea de preferat unui dialog de bucătărie. Vorbirea în interiorul unei forme. Formele își
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
Aceste ocoluri însă sunt, în ce privește realitatea, singurele prescurtări necesare. Reprezentarea durerii în artă e durerea. Acolo suferă cineva, în acel tablou de Grünewald. Asta e evident. Și fiecare durere e puțin din această durere, dar niciodată durerea întreagă. Fiecare își păstrează, slavă Domnului, obrazul intact. Asta nu mai e o pălăvrăgeală, toți suntem adulți, suntem răspunzători pentru durerile celorlalți. Dar fac haz de necaz. Îi provoc durere și mă uit să văd ce iese de aici. Privesc cu atenție și nu
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
joace rolul unui cal troian care "odată acceptat în cetate, sloboade din burta sa soldații separării etnice, enclavizării culturale și ai conflictelor etnice" (p. 88). Se simte în spatele acestei afirmații o gîndire de tip conspiraționist în fața căreia trebuie să ne păstrăm... spiritul critic. În mod paradoxal, deși descrie nenorociri, Sclavii fericiți este o carte cu un final mai degrabă tonic. Autorul consideră că actuala șansă a românilor este dată tocmai de "irealizarea" lor. Românii se pot vindeca de maladiile economice prin
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
ea decît re-lucrînd-o cu Zeffirelli; am încercat s-o umanizez, scoțîndu-i în evidență anxietatea, îndoielile față de ea însăși; o văd ca pe o cîntăreață ușor trecută, care pierde gustul pentru meseria ei și se teme că n-o să-l poată păstra pe bărbatul iubit"... Personajul lui Zeffirelli a pierdut deja bărbatul iubit (Onassis e mort, și, deși o trădase, fotografia lui tronează printre fantomele de onoare din apartamentul parizian al Divei), și a pierdut și gustul pentru viață; i-a mai
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]