1,786 matches
-
a închis de tot robinetul, zice Petrică, te și miri că poporul a rezistat pînă acum, încă puțin și o să ajungem la faza de cantină ca în Coreea. Un strop de cafea i se prelinge de pe toarta subțire și îi pătează puloverul. — Drogurile o să distrugă capitalismul din interior, îi plăcea s-o repete, numai că urzelile erau mult mai încîlcite, adevărul e că n-a făcut-o de capul lui, că totul se petrecea sub aripa lui Brejnev și Andropov, spune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
poate pentru că de multă vreme aștepta prilejul să se defuleze în văzul lumii), Ștefan Caraman se aliniază la această modă. Iar rezultatul este lamentabil. Proza sa, scrisă în continuare cu evident talent, ni se înfățișează ca un tablou de Rembrandt pătat de muște. Vrei să te bucuri de arta prozatorului, dar te lovești mereu de oralități golănești, dintre acelea care infestează și viața străzii, în România de azi. Iată câteva exemple, pe care le reproduc silnic, din obligație profesională: „ce-o să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
când în când Fantazia și Omul Koleopter se iubeau într-un butoi, până când butoiul trosnea.“ Cristina Popa încearcă, fără mare succes, să facă poezie din proza vieții de fiecare zi: „1. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / bătrâna cu sacoșa pătată de vreme / iese încet, încet din «Meli Melo». // 2. Văd prin geamul prăfuit al tramvaiului: / aurolacul gri cu inel pe degetul mare / se scarpină încet, încet la buric / pe sub cămașa roșie, ruptă la subraț.“ Georgiana Rusuleț, căreia nu-i lipsește
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
naștere până la moarte, și cum toți dorim s-o purtăm curată în fiecare zi, în fiecare zi trebuie s-o îngrijim, astfel vom respira în fiecare zi aerul Raiului. Așadar, destinul este dependent de proprietar. [...] Cel care se sinucide își pătează cămașa, pentru că evadând de pe scena vieții, își întrerupe rolul din actul piesei fără sfârșit, pe care este obligat să-l joace până la capăt, și astfel, în actul următor...“ Ideile „filozofice“ ale poetului sunt de fapt locuri comune ale discuțiilor de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
i-au plăcut peste poate. "Să-l însoțească durerea tot restul vieții pe cel care vandalizează această sfîntă lucrare." Poate blestemul, poate întîmplarea, nu se știe, au păstrat fîntîna intactă timp de un an. Roata era puțin înnegrită, butucul puțin pătat de un pic de rugină de pe lanț, găleata era curată și înnegrită de la umezeală. Timpul conferea puțină noblețe lucrării și chiar mergea vestea că apa aceea de sub dealul pădurii avea proprietăți curative pentru bărbații care, mă rog, erau muștruluiți inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pseudo-libertăți ca un chirurg care-și amputează ambele mâini numai să-și usuce îmbrățișarea. Conștient, subconștient, inconștient, dimensiuni pentru oameni cu suflete cauterizate. 13. Era îngerul său albastru. Cămașa albastră cu mânecuțe suflecate marea împăturită la țărm, sarafanul albastru aripi pătate cu zbor, bentița albastră o fâșie de cer peste codițele blonde, ochii albaștrii zâmbetul umplea fântânile, mâinile albastre stelele, după o hartă necunoscută, întregeau îmbrățișările, picioarele albastre pe aleile parcului, sfinții și-au scuturat așternutul. Era îngerul primei zile, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-ți accepți moartea stând la un capăt al ființei, propriul spectator, propriul cronometru. Se rup secundele din carne și tu le numeri, unele sunt albe precum oasele găsite pe câmp după ce le-au lins vântul și lupii, altele sunt scămoșate, pătate cu urme de viață, dar tu numeri fără să te oprești și fără să-ți pese că lângă tine mai numără cineva. Ce spectacol! Stai la marginea vieții și privești moartea, fecundă, cu burta plină de secunde. Numai proștii consideră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copil, în noaptea de înviere, primul șotron viu l-am văzut pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt o corabie cu venele tăiate, farul de la capătul lumii s-a făcut țăndări pe când un pescăruș a plonjat în lumină; s-a pătat marea de o hemoragie galbenă. Am naufragiat între două intenții, pânza pansează rana zilei de ieri, catargele zgârie cerul pe burtă, plouă cu îngeri pleșuvi deasupra mării. Despre ce minune îmi vorbești, când bătrânul se face a uita să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rigid, vânăt, lignificat, o ultimă explozie de sânge în orbite. Altfel ar fi trebuit să se întâmple. Însă paznicul, fost subofițer în garda personala a doctorului Petru Groza, a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca de ceai covor de așchii albe. Pardoseala pătată de somn actualiza un vis despre o primăvară sosită în tocul ferestrelor. Pastilele lichide de diazepam adormeau ferestrele. Dumnezeul mamii voastre de căcăcioși! Ați vrut să mă otrăviți, las' că va dau eu în primire! Bă, Chelemen o să vă rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ceasul meu nu este ca ceasul lor. Zarurile zornăie după cum le poruncesc: 6 6. Viitorul mi se arată în ceașca de cafea, trag lozul și iată-mă cu buzunarele pline. M-am tăvălit în iarba cu păpădie și mi-am pătat cămașa cu stele coapte. Apăs butonul, trag jaluzelele, sting lumina, mâine norocul îmi va cerși la ușă." Cine nu există și nu visează își proiectează timpul ca pe o ceață în oglindă. Cu un foarfece de lumină, decupezi conturul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
atâta timp cât te lași locuit ca o burtă fertilă ce așteaptă să-i vină sorocul, așteaptă să i se rupă apa înainte de vreme și să plouă cu avortoni sub gardul cimitirelor. Deschizi fereastra să intre noaptea în lada de zestre, să păteze pânzele cu întuneric, să destrame cămășile, să putrezească nasturii ca o eliberare de aripi. Ți s-a făcut de doliu și-n cerul gurii... deschizi fereastra. Nu s-a cunoscut viață, cum nu s-a cunoscut moarte, fără o împăcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare reliefate, fustă strâmtă, șliț până la portjartier, pantofi decupați, tocuri 20 centimetri, bluză de mătase înflorată, țâțe slobode, sfârcurile ca prunele coapte pătau pânza, zâmbetul larg, buzele îmbietoare, obrajii rumeni. Domnișoara Cătălina nu inspira, domnișoara săruta aerul ca pe niște sfinte moaște. Degete de pianistă: subțiri, lungi, drepte, 10 îngerași crescuți din palme. Și-a ridicat un pic fusta peste genunchi (fotoliul incomoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
izvoare, lovită de stânci, prăvălită-n cascade, cursă în mare ca o avalanșă a durerii. Apa muntelui umple pântecele mărilor cu tristețe. Sărată-i marea în golful pescarilor, năvodul plin cu lacrimi se rupe, năvodul ca o cataractă a cerului pătează valul și malul cu înstrăinare. În mănăstire, Petru își căuta piatra, inima ca o compensație a numelui îngrămădea nisipul. Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o brazdă înțelenită; Dumnezeu, ostenit, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
plus; împreună, întregeam anotimpurile într-o singură frunză; singur, sap fântâni la rădăcina felinarelor pentru o posibilă sete de lună plină. E beznă, Doamne, în stropul de rouă, pe limbile clopotului e beznă și e târziu. Un duh roșiatic a pătat Sfântul Acoperământ cu nuanțe de frunze putrede. Dimineața, Duhul a scuturat brumă peste chipul Fecioarei. Fratele Maxim spunea că Preacurata plânge a toamnă, a dor plânge, părinte. Copoul și-a însușit abuziv partea de primăvară timpurie: a cules o floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vin în curând să-ți alung spaima. Om drag, icoană, contur, umbră, nisip, înger, așteaptă-mă, mai am de lepădat o singură cămașă. Sufletul meu greu se lasă convins să umble gol prin lume. Privește-i veșmântul: mâinile îi sunt pătate până la coate de dragoste, pieptul îi este împodobit cu degetele unei inimi de copil, înflorește trifoiul în poale. Petre, în această biserică ai primit însemnele cerului: ai fost tuns frate, botezat monah, hirotonit preot, părticele de Dumnezeu în sfântul potir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o primăvară de mai, două așteptări s-au luat de mână cât să traverseze o stradă de-a curmezișul cerului, precum în vis, Carul Mare nu a observat semaforul lui Dumnezeu. Prima jumătate a sângerat sub Steaua Polară, cealaltă, cu necurăție, pătează scutece. Când iubești, nimic din ce-i al tău nu-ți aparține și nimic din ceea ce primești nu-ți întregește absența. Nici un handicap nu-i mai apăsător decât un suflet pe jumătate gol de sine însuși, pe jumătate pustiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două rânduri; Dumnezeu tencuia iluzii sub cruce. Relativitatea porților deschise sfida depărtările. Fără să țină seama de marginile ermetice ale nelocuirii, cimitirul își descompunea umbra strict într-o ordine vegetală. Singurătatea, ciob de lună în maxilarul lupului tânăr, sângele galben păta cu înstrăinare gulerul cămășii. (Masochistă, percepția morții sub ruinele bisericii. Sfinții s-au exfoliat precum frunzele în metamorfoza omizilor primăvara.) Într-o dimineață de mai, două șine de cale ferată s-au rupt din pavajul Copoului și au fugit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe deasupra ei, ca și cum ar fi vrut să Îndepărteze un voal nevăzut... ― Amu’, dacî nu va fi cu suparari, noi am vre sî ni spălăm obrazu’ așa dupî cum sî cadi... ― Cum să vă spălați obrazul? Doar nu vi l-ați pătat nici cum. V-ați purtat cum se cade față de noi. Ba, dacă stăm să ne gândim, ne-ați ajutat Într-un fel - a vorbit țăranul cel În vârstă. ― Apâi dumnealui - și-a continuat piranda vorba arătând spre tânăr - dumnealui știi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de aluminiu și oțel a aterizat lin, a rulat ceva kilometri pe pistă după care s-a oprit nu departe de grupurile care o așteptau. Odată ușa deschisă, și-a făcut apariția și viitorul ambasador. În locul unui yankeu cu mâinile pătate de sânge, înaltul funcționar era o persoană de culoare, cât se poate de prezentabil în ținuta sa lejeră de călătorie și cu o condiție fizică de atlet american; cu gesturi și cu mișcări cât se poate de naturale, a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să poată ajunge la vreme la orele de după-amiază, în ținută corespunzătoare. În aceeași situație se mai află și doi frați, unul la treaptă și celălalt la gimnaziu. Și apoi să vedeți voi ceartă între ei că de ce bluza-i pătată, de ce cămașa-i transpirată, de ce fusta-i agățată și amenințări cum că a doua zi, cel vinovat se va duce la ore precum un calic, cu fundul gol și-și vor bate joc toți colegii de el... Vedeți poate găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la o parte mult din materialismul lor și te vor urma. Absolut toate au o anumită coardă sensibilă în suflet, sunt convins de asta! Acum, însă, revenind la Silvia, parcă mi se face și milă. Pe dânsa deloc nu o pătează vreun astfel de defect legat de moralitate, știu bine. Ce nu-mi convine, mai exact, la ea? Unde este problema de nerezolvat? Ce prag îmi înalță dânsa și de care eu să nu pot trece? Rămâne să mai meditez. Fără
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
distractiv sau a comediei de bun gust, ironică și satirică. Însă mă indignez în fața unui cinism care, tocmai în mediul luptei puterii politice și economice, supune cu rea intenție la o critică disprețuitoare, jignitoare, chiar distructivă pe cine gândește diferit, pătând orice adevăr, valoare și normă a propriului scop. Mă indignează cine folosește sarcasmul (iar asta se întâmplă mai ales în presă) ca mijloc stilistic, discreditarea și defăimarea sistematice. Nihilismul, cinismul, discreditarea și defăimarea sunt atitudini distructive față de viață și ne
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
baza argumentelor teologico- dogmatice decât a celor medico-biologice că și celula ou fecundată este ființă, concepție ce a avut ca și consecință o înăsprire în ce privește problema avortului. Astfel, Fecioara Imaculată, simbol al castității asexuate, devine diferită de toate celelalte femei, pătate de păcatul moștenit și marcate de dorința sexuală. În același timp, Fecioara Maria devenea recomandată persoanelor consacrate, care începând cu secolul al XI-lea, erau obligate la celibat, ideal feminin inofesiv în sublimarea și spiritualizarea anumitor impulsuri sexuale. În acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca domnii John și Thomas Smith să fie doar speriați bine, luându-li-se toate hârtiile și documentele, dar nu și viețile. Dominicanul și mascatul rămaseră tăcuți câtva timp. Păreau să reflecteze. Până la urmă vorbi tot mascatul, privindu-și unghiile pătate cu cerneală. Bănuiește cumva domnia ta identitatea acelui cavaler? — Nu bănuiesc nimic, fir-ar să fie. M-am văzut implicat În ceva ce mă depășește și regret că s-a Întâmplat așa. Acum nu vreau decât să scap teafăr de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
roșii, la fel ca nasul gros. Era Îmbrăcat În negru, și crucea de Calatrava nu izbutea să atenueze vulgaritatea ce se degaja din toată Înfățișarea aceea a lui cu jaboul nu prea curat și prost apretat și cu mâinile alea pătate de cerneală care Îl făceau să pară un conțopist parvenit, cu un inel gros de aur pe degetul mic al mâinii stângi. Dar ochii lui erau categoric inteligenți și foarte vii; iar sprânceana stângă, arcuită mai sus decât cealaltă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]