793 matches
-
De instrumente oarbe a voastre fiici frumoase: Frumsețile-ne tineri bătrânii lor distrug. {EminescuOpI 60} Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămîne? Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri, Robia vieața toată, lacrimi pe-o neagră pîne, Copilelor pătate mizeria-n rușine... Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri! De lege n-au nevoie - virtutea e ușoară Când ai ce-ți trebuește... Iar legi sunt pentru voi, Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară Când mâna v-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
observară acest element decorativ bizar. Pensiunea era o clădire colonială cu două etaje care probabil adăpostise musafiri de vază În vremurile ei de glorie. Era dotată cu scara șubredă și scârțâitoare de rigoare, acoperită de un covor roșu tocit și pătat. Gazdele erau un cuplu de chinezi care pretindeau că ar fi evrei. Se lăudau că ar fi fost urmașii unor triburi pierdute care ajunseseră până În această parte a Asiei tocmai din bazinul mediteraneean, cu mai bine de o mie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un ciudat miscelaneu - Fărâme dintr-o stâncă. 16 mai 2005 REFLECȚII (CLXX) „O mână spală pe alta Și fața - amândouă”; Unii și-au cioplit cu dalta Fețe, la număr două. Și de una e spălată Precum sună zicala, Alta rămâne pătată Chiar depășindu-și scala. * În tăcere viața-mi trece Ca izvorul lin spre șes, Care-și pierde unda rece, Limpezimea mai ales. 27 mai 2005 Au pe inimă cagulă Și în creier doară eu, Egoismul e-n basculă, Lăcomia în
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
așa...? Gulerul cămășii mototolit și jegos nu făcea notă discordantă cu cravata la fel de murdară, agățată neglijent În jurul gâtului și extrem de lungă ce se balansa hazliu pe reverul hainei care la fel se putea opserva resturi de mâncare, de băutură jenant pătată Încât, acest disgrațios individ dacă era Întâlnit În alte ipostaze nu i se putea acorda nici cea mai mică atenție ori din milă Îi ofereai câțiva bănuți să-și cumpere un codru de pâine...!! Privindu-l mai cu atenție, i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler se Învățase să fie grijuliu pe cărări publice În New York, invariabil Întinate de câini. În parcelele cu bare de fier luminile verzi ale ierbii nu mai aveau mult până să fie stinse, arse de excremente animale. Sicomorii, cu coajă pătată, dar foarte frumoasă, maro și albă, gata să tușească frunze. Cărămidă roșie, Seminarul Prietenilor, și piatră rumenă grunjoasă caldă, lată, stângace, solidă, biserica episcopală St. George. Sammler auzise că primul J. Pierpoint Morgan fusese ușier aici. În antichitatea austro-ungaro-polono-cracoviană indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și-i ardeau ochii. — Ce este? ce ai? întrebă Haia, țintind-o. —N-am nimic, dragă; mi-i rău... Mi-a venit așa, o amețeală... Fata lui Sanis tăcu iar și rămase privind cu luare-aminte, cu curiozitate, la obrazul bolnavei, pătat ușor în umerii obrajilor și pe frunte. Ce te uiți așa la mine? zise deodată Tudorița, ridicându-se în picioare. În glas i se deșteptase un fior de mânie. —Poate te superi? întrebă Haia arătându-și dinții. —Haie! strigă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încețoșată se revăzu fetiță de zece ani, desculță, așezată pe jos în noroi în mijlocul unei ulicioare părăsite pe care trecuse de sute de ori, dar pe care acum nu o mai recunoștea, ridicându-și poalele rochiței roșii mototolite, ude și pătate, pentru a-și ascunde obrazul plâns. — Eram fetița cea mai frumoasă și cea mai răsfățată din întreg cartierul Albaicin, iar bunica ta - Dumnezeu s-o ierte! - agățase de straiele mele două amulete la fel, una la vedere, iar cealaltă ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-l lăsăm să spună în amănunt ce a făcut în aceste zile din urmă, apoi ne vom sfătui ce atitudine să adoptăm.“ A tăcut brusc și s-a așezat adunându-și în jurul lui, cu o mână tremurătoare, poalele veșmântului pătat, în vreme ce o tăcere de moarte învăluia sala, iar privirile se întorceau la unison spre al-Mulih. Acesta a așteptat ca unul din cei de față să intervină; în zadar. Atunci s-a ridicat cu o tresărire de energie. „Șeicul este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și fierbinte, până la o distanță infinită. Într-un târziu, disperată după un alt peisaj, găsi o cutie veche de creioane colorate în fundul unui dulap de bucătărie și, cu un sentiment vecin cu isteria, începu să deseneze pe pereții murdari și pătați ai casei. Desenă în jurul pozelor cu bebeluși agățate de Ammaji. Copii care mâncau terci, care pozau cu păpuși și puișori pufoși de găină, care făceau tumbe. Bebeluși grăsuți și gingași și băieți care, spera Ammaji, vor reuși prin vreun misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
dormeau. Sampath urmărea umbrele retrăgându-se și Shahkot-ul oferindu-i-se încă o dată, întreg și neatins, cu grămezile de gunoi și încrengătura de străzi. Încetul cu încetul, văzu rețeaua de fire pornind din stâlpul de curent electric și pereții murdari, pătați, ai caselor care se înălțau mult în jurul său, și acoperișurile complicate și verandele lor; desișul lor de antene de televiziune, sârme întinse pentru pus rufele la uscat și curți pline de biciclete și plante zdrențuite și tot calabalâcul familiilor numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tristețea lui, o zi unică de la Școala Misionară, în care Fratele John îl învățase literatură. Fratele John fusese concediat după o săptămână de predare fiindcă o ciupise de fund pe femeia de serviciu. Dar, deși plecase în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală. În timp ce se juca muindu-și pe rând degetele în călimară, atenția îi fusese atrasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
aloo mash, nici fierturi de legume, nici supă de roșii, nici cartofi prăjiți, nici șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stradă, numai una, era mai de Doamne-ajută. Un bulevard cu piatră cubică, ce bifurca vârtejurile de praf, străbătea orașul nopții dintr-un capăt în celălalt, proclamându-și întâietatea ca un roman printre barbari. Un bărbat prăpădit ca și hainele sale, pătat ca și casele, prăfuit ca și străzile, se târa în patru labe de-a lungul maiestuoasei ulițe de târg - un pelerin pe drumul către Roma, prins, după câte se părea, într-un act de venerație. Acesta era Piatră. Nu răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mreje în care îl prinsese K veneau de la aceste două femei care se roteau, se tot roteau, molii în jurul flăcării sale. Privirea cea verde și privirea cea gri se amestecau între ele pe măsură ce se îndepărtau. Elfrida cea pură, Irina cea pătată, Vultur cel obosit. Se țesea o vrajă pe care nici unul din ei nu o înțelegea, pe care urmau s-o înțeleagă prea târziu, iar palidele vrăjitoare se învârteau în cerc și zâmbeau. — Mă tem că mă simt puțin slăbită, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de puroi galben. „Cum aș putea să fiu curat dacă răscolesc răul dumneavoastră?” făcu el. „Parcă spuneați că am un fetus, prin urmare sunt curat... N-aș putea naște”, se gândi să facă puțină sofistică stomatologul, „dacă aș avea conștiința pătată....” „Lăsați filozofia”, făcu ciungul, „și mai bine sondați-vă interiorul... Nu vă mustră nimic?” „Poate că de multe ori am Întrecut măsura...” „Asta puteți să mai spuneți Încă o dată... Eu nu m-am referit Însă la alcool...” „Atunci la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mama lui adoptatoare se stinsese din viață și am presupus atunci, azi mă Îndoiesc, că Grințu tatăl murise Între timp. Sau... cine știe, poate nu voia să-și recunoască copilul pentru a nu-i zădărî acestuia viața cu dosarul lui pătat. La această variantă m-am gândit mult mai târziu, când băiatul era deja student și nu știam cum să dau de urma lui. De fapt, nici nu țineam neapărat să-l caut, ceva ca o vină inconștientă față de acel om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Bette, sunt sigur că șeful lui Penelope are nevoie de ea tot la fel de mult cum am și eu nevoie de tine, așa că hai să reducem taca-taca la minimum, da? Îmi aruncă zâmbetul cel mai disprețuitor cu putință, dezvăluindu-și dinții pătați, vechi de treizeci și șapte de ani, și am crezut că o să vomit dacă nu se oprește imediat. De când am văzut pentru prima oară Girls Just Wanna Have Fun, când aveam doisprezece ani, nu reușesc să-mi scot din minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să... O. Avea tonul cuiva care-și văzuse mai departe de viața lui, care avea, probabil, o nouă iubită cu o slujbă satisfăcătoare prin care ajuta oameni... o iubită care nu avea o pereche de pantaloni de trening zdrențuiți și pătați, ci care se fâțâia Întotdeauna prin casă În cea mai drăgălașă pijama de mătase. O iubită care... —... să văd dacă vii cu mine la cină În seara asta. Voiam să mă asigur că auzisem corect, dar nici unul din noi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
în sec. — Ai dreptate, căpitane. Știm cine e mortul? Încă nu, dar cred că am dat peste mașina care l-a transportat. Un Buick Super verde din ’47, abandonat cu o stradă mai încolo de șantierul de construcții. Tapițeria albă, pătată, din câte se pare, cu sânge. Furtul a fost reclamat azi-dimineață, la zece. Mașina dispăruse din fața unui club de jazz din South Central. Proprietarul era încă beat când a sunat la poliție. Caută-l tu pentru detalii. — S-au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
auzul zgomotului, câinii se porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați, cu pieptul lat, fălcile groase și numai mușchi. N-aveau enormele organe genitale ale celor din vis. Lătratul lor nu se confunda cu pecetea morții. Nu erau urâți. Erau doar niște animale prăsite pentru scopuri urâte. Danny îi privi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
examină ochii lui Booth Conklin - unul ce luneca liber în orbită, celălalt tulbure și ciupit de cataractă. — Dan Upshaw. Ai putea începe cu câteva informații despre ei. Conklin spuse: — Pot mai mult de-atât. Se duse la cușca unui câine pătat și trase zăvorul. Bestia o zbughi afară, izbindu-se de gard cu labele din față și lingând apoi sârma. Danny se lăsă pe vine și îi scărpină botul, iar printre degete îi alunecă o limbă lungă și roz. — Bravo, băiatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de rățoi. Rățoiul țopăia, furios de impotent, precum veritabilul Donald. Claire izbucni în râs. Danny se uită cum cei doi câini se urmăresc unul pe celălalt și se atacă, cum cel mai închis la culoare se aruncă la stomacul celui pătat și cum își îngroapă colții în el. Și atunci știu că asasinul, indiferent cine era el, fusese înnebunit de acest film. Ecranul se întunecă. Danny ameți ușor, fiindcă își ținuse răsuflarea, și se simți scrutat de ochii lui Claire. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
maximale. Avea o zvâcnire regulată în tot trupul, pe care căuta din răsputeri s-o oprească. Ce lucru minunat era substanța asta a cărnei și sângelui, care acum strica așa de vădit culoarea feței Lenorei? Ce era tenul acela turbure, pătat, pe aceeași față alb-roză? Ce se petrecea în plastă vie, ce se petrecea fizic, care venea însă de la poruncile nemateriale ale vrajbei, ale urei și răscoalei, și transforma în așa fel ființa? Mini se uita la fața, gâtul, bustul și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Pran coboară din mașină, întinzându-și picioarele amorțite, ca să scape de efectele drumului lung asupra trupului său. În fața mașinii, drumul devenit brusc o potecă îngustă, pare că se înfundă. Pran încearcă să deslușească întunericul. Este o lume densă, care respiră, pătată ici și colo de tufișuri roz și roșii, de rododendron. În jurul mașinii prăfuite, copacii freamătă de păsări, a căror comunicare învăluie totul, ca un flux, întrerupt doar de câte o maimuță indiferentă, ce sare de pe o creangă pe alta. Fotograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
imperiali evită să-și exprime adevăratele opinii. Observ că tot ce se spune e menit să fie pe placul împăratului Hsien Feng, care va oferi recompense. Încercând să pară ocupați, astrologii se învârt cât e ziua de lungă în jurul pereților pătați. Seara, ei se așază și își mișcă în cercuri globii oculari. Inventez un pretext și plec. Pentru a mă pedepsi, astrologii îi spun Marii Împărătese o previziune cumplită: dacă nu voi sta întinsă, perfect liniștită, după apusul soarelui, cu ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]