3,733 matches
-
coacerii dincolo și dincoace de ușă. Inimă-roșie în interiorul răului cu pești, inimă-pasăre inlăuntrul omului-pasăre, inimă-roșie ce aduce-n clonț vești, inimă-pasăre numai lumini și lasere. AL PATRULEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia pădure în stare de abandonare aplecată-n gestație peste pătrat, cu sânii atârnând se-ndreaptă spre etatizare pentru că aurul a devenit un semn vertebrat. Ea ține pe spate păunul și privește de sus spre coada-i botezată-n culoare, mințind cu languroșii ochi precum tăunul care înțeapă ucigând pentru a
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
Reperaj: acordurile de jazz îmi stârnesc amintirile, prin fumuri de alcool visez stând treaz, rememorându-mi pe rând toate iubirile devin un melancolic lucid, cu haz. 23. Reperaj: însingurata și neliniștita piesă de șah așezată pe o pustie tablă cu pătrate albe și negre, alienată și tristă fredonează o fugă de Bach anticipând astfel mutările alegre. 24. Reperaj: fotografiile pentru uzul burților sătule mă intrigă, mă răvășesc, mă dor, foametea, suferința și moartea pare că nu sunt destule, deși toate, pe
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
echilibru. Misterul bărbatului constă în inteligența și flerul său de a descoperi și aprecia calitățile unei femei. Puterea unui bărbat este înmulțirea calităților și acțiunilor sale. Amestecate, toate componentele femeii și ale barbatului duc la același numitor comun. Ridicate la pătrat, rezultatul este dublu. Camelia Constantin ianuarie 2017 ... Citește mai mult Cartea de vizită a unei femei, este caracterul.Magnetismul ei este feminitatea.Misterul femeii izvorăște din eleganța gesturilor, inteligență și umor fin, din afecțiunea dăruită oamenilor dragi.Puterea unei femei
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
echilibru.Misterul bărbatului constă în inteligența și flerul său de a descoperi și aprecia calitățile unei femei. Puterea unui bărbat este înmulțirea calităților și acțiunilor sale.Amestecate, toate componentele femeii și ale barbatului duc la același numitor comun.Ridicate la pătrat, rezultatul este dublu.Camelia Constantin ianuarie 2017... IX. RABLA, de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2189 din 28 decembrie 2016. Dacă ai, așa, mari probleme cu femeia, nu uita, să pui semnul de începător. Nu ea e de vină
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
sa. Pentru a evidenția iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasă ecuație de-a mea. Dacă în loc de E=mc2, acceptăm că energia pentru a vindeca întreaga lume poate fi obținută din multiplicarea iubirii cu viteza luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia ca iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nicio limită. După eșecul umanității în a utiliza și controla celelalte forțe din univers, care pâna la urmă s-au întors împotriva noastră, este
Scrisoarea lui Albert Einstein către fiica sa [Corola-blog/BlogPost/92818_a_94110]
-
Să simt că-ntregul corp mă doare. Și într-o zi... Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreau Și pietricele zvârlite departe, pe mal adunau Erau zeci, sute și mii și albe și negre, maro, cenușii, Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfere Venind de departe, vorbind de alte ere. M-am aplecat și-am strâns și eu... Le-am așezat chiar la uscat, Le-am ridicat și m-am jucat Zvârlind în sus pe rând, mereu, Una, două, trei, patru
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
-i la picioare,Să simt că-ntregul corp mă doare.Și într-o zi...Priveam la droaia de copii care cântau voios, săreauși pietricele zvârlite departe, pe mal adunauErau zeci, sute și miiși albe și negre, maro, cenușii,Dreptunghiuri, triunghiuri, pătrate și sfereVenind de departe, vorbind de alte ere.*** M-am aplecat și-am strâns și eu...Le-am așezat chiar la uscat,Le-am ridicat și m-am jucatZvârlind în sus pe rând, mereu,Una, două, trei, patru...dar au
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
un zgomot slab, zgomot ce duce a geamăt. Copila aflată pe scaunul din dreapta , mai aproape de pat se oprește din citit,ascultă atentă . Se apropie de pat , întrebându-și mama, pentru că , ea mama se află acolo sub plapuma verde cu mici pătrate galbene . Mamă, ce este cu tine mamă ? Te doare ceva ? Dar nu se aude nici un răspuns. Mamă, să-ți aduc apă? Să-ți fac un ceai ? Și celălalt copil, un băiat, să fi avut 13 ani, se ridică de pe scaun
MAMA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383256_a_384585]
-
Leonardo, pe care Îl aflăm astăzi reprodus pe unde cu gândul nu gândești. Este acel desen În care un bărbat cu picioarele apropiate și mâinile Îndepărtate În lateral, În unghi de nouăzeci de grade față de corp, se Înscrie Într-un pătrat, iar același bărbat, și cu mâinile, dar și cu picioarele Îndepărtate, se Înscrie Într-un cerc care, la rândul său, circumscrie pătratul. Da Vinci ilustrează grafic funcționarea la nivelul corpului uman a ceea ce Luca Pacioli numea „proporția divină”, iar Leonardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
apropiate și mâinile Îndepărtate În lateral, În unghi de nouăzeci de grade față de corp, se Înscrie Într-un pătrat, iar același bărbat, și cu mâinile, dar și cu picioarele Îndepărtate, se Înscrie Într-un cerc care, la rândul său, circumscrie pătratul. Da Vinci ilustrează grafic funcționarea la nivelul corpului uman a ceea ce Luca Pacioli numea „proporția divină”, iar Leonardo Însuși, „secțiunea de aur”. Matematic vorbind, este un raport constant Între două mărimi omogene și a fost cunoscut Încă din antichitatea egipteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seama - care Închidea un spațiu vast, desenat de numeroase alte coridoare dispuse perpendicular. Semăna puțin - mutatis mutandis, evident - cu zona mai bogată În uscat a Veneției, situată Între Ferrovia și Piața San Marco, acolo unde stradele Înguste decupează dreptunghiuri și pătrate locative de dimensiuni apropiate. Lipseau tăblițele indicatoare care nu-i lasă pe străini să rătăcească de nebuni Într-o ordine imposibilă, În rest... Mai mult ca să-mi verific o convingere decât cu speranța că m-aș putea Înșela, am Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
i-am lăsat timp să realizeze ce prostie comisese. „Ia și tu un șah de control”, i-am spus indiferent, mutând nebunul din c4 la f7. Abia atunci a observat grozăvia, dar era prea târziu. A Împins regele pe singurul pătrat pe care Îl mai avea la dispoziție, la e7. Cu un surâs diabolic pe față, am dus calul din c3 la d5 și am anunțat „mat”, punând În glas tot atâta dezolare câtă afectase și el când Îmi luase gratis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
NORA IUGA SĂPUNUL LUI LEOPOLD BLOOM roman Partea Întîi ÎMI PLACE UNEORI SĂ DAU LA O PARTE PERDELELE și să privesc pătratul de oraș perfect delimitat de marginile ferestrei Închise. Prima senzație este invariabil aceeași: un ecran de televizor pe care apar siluetele blocurilor noi dintrun cartier muncitoresc. Imaginea este animată, reconfortantă. Parcurs În relanti de sus În jos, filmul Începe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o școală, un spital, o cruce de piatră, o legendă. Existența unor asemenea nuclee materiale se Încarcă În timp de spiritualitate, devine inconfundabilă, se contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură de caracter. În pătratul de oraș delimitat de marginile ferestrei mele Închise e betoniera. Din spatele blocurilor de patru etaje, acolo unde șina face un cot ocolind vechea cărămidărie, noaptea Îi aud scîrșnetul dinților mușcînd cu Înverșunare pietrișul. CÎnd se sting zgomotele zilei și Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
s-a dat cîndva libertatea să aleg. Atunci cînd anotimpul se descătușa ca un torent de limfe, cînd drumurile se deschideau miraculos sub pașii mei, cînd energiile sfidau comoditățile confortului și simpatiile nu-mi erau impuse de limitele Înguste ale pătratului În care mă mișc zilnic, am cunoscut și eu bucuria de a Întîlni orașe și oameni și obiecte, existențe pentru mine de o infinită tandrețe pentru că păreau plăsmuite de spiritul meu, toate acele Întruchipări Îndelung așteptate mi se ofereau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Învălmășeală de concavități, urme lăsate de un fruct ce se rostogolește lent, spre corpusculii gustativi și nerăbdarea lor ațîțată... E fără Îndoială o imagine aceasta, o imagine fără idee, un somn fără sens, o sete fără obiect. Iată, am atins pătratul șotronului, am chipul unei respirații reci care se Întretaie cu o emoție și mai departe În aerul rarefiat acest trup suind ca un balon În Înălțimile primitoare. Dar nu e un vis, nu e nici măcar starea de beatitudine, darul efemer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lungi și mâinile mele arătau ca și cum ar fi fost albe și lipsite de viață. M-am așezat cu capul în mâini și mi-am trecut ochii de câteva ori peste formele desenate pe mușamaua care acoperea masa. Mă uitam la pătratele albastre cum se transformă în pătrate roșii și dup-aia în pătrate negre și iar roșii. Am privit în sus spre bec și am văzut pătrate albastre și roșii și negre în fața ochilor. Turtele îmi atârnau greu în stomac. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ar fi fost albe și lipsite de viață. M-am așezat cu capul în mâini și mi-am trecut ochii de câteva ori peste formele desenate pe mușamaua care acoperea masa. Mă uitam la pătratele albastre cum se transformă în pătrate roșii și dup-aia în pătrate negre și iar roșii. Am privit în sus spre bec și am văzut pătrate albastre și roșii și negre în fața ochilor. Turtele îmi atârnau greu în stomac. Îmi doream să nu fi mâncat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de viață. M-am așezat cu capul în mâini și mi-am trecut ochii de câteva ori peste formele desenate pe mușamaua care acoperea masa. Mă uitam la pătratele albastre cum se transformă în pătrate roșii și dup-aia în pătrate negre și iar roșii. Am privit în sus spre bec și am văzut pătrate albastre și roșii și negre în fața ochilor. Turtele îmi atârnau greu în stomac. Îmi doream să nu fi mâncat nimic. Sus, când am intrat eu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de câteva ori peste formele desenate pe mușamaua care acoperea masa. Mă uitam la pătratele albastre cum se transformă în pătrate roșii și dup-aia în pătrate negre și iar roșii. Am privit în sus spre bec și am văzut pătrate albastre și roșii și negre în fața ochilor. Turtele îmi atârnau greu în stomac. Îmi doream să nu fi mâncat nimic. Sus, când am intrat eu în cameră, tanti Mae o învelea pe mama. O să se facă bine, David, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
covor în fața șemineului electric, încălzindu-ne pline de recunoștință. Cele două țevi străluceau într-o lumină puternică, portocalie; covorul, sau ca să fiu mai precisă bucățile de covor, erau de un maro închis, cu model portocaliu și galben în formă de pătrate și vârtejuri. Aducea a anii ’70. în câțiva ani livingul va atinge culmile designului interior - asta dacă mai rezistă covorul până atunci. Bucățile de pâine prăjită erau aurii și musteau de margarină și Marmite; nu puteam să-mi imaginez ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sau altceva. - Dă-te, mă-n mă-ta de bou, conchise Cioran, punând capăt situației și plecând mai departe. Greșise însă. Asta pentru că subestimase, în mod evident, nebunia ieșită din comun a lui Luca. Ceea ce urmă depăși imaginația curentă. Luca - pătrat, verde, mai nebun decât însăși nebunia și rostogolindu-se dement - se lansă brusc într-o fugă ireală, de desen animat aproape, în care aproape că devenise invizibil din cauza vitezei. Nu era decât un pretext însă. Pentru că Luca făcuse acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aducea cu niște obiecte total necunoscute. Asta pentru a concura, gândiră unii, succesul inimaginabil al trupei Ionescu, pe care erau poate invidioși. Unul, de exemplu, care părea un copac, avea ceva ce semăna cu o tablă de șah ale cărei pătrate erau de mai multe culori și se reliefau în mai multe dimensiuni, mișcându-se în toate părțile, devenind când cuburi sau paralelipipede, când conuri ori cilindri ce se alungeau și apoi se repliau necontenit, năucind simțurile. Altul cânta la anumiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de mâini și ne-au tras pe o scară neluminată. Moșmolindu-se mult timp cu niște lacăte, ne-au introdus apoi în coridorul întunecat al unui apartament necunoscut. După asta, au deschis ușa unei camere; în întunericul căreia se detașa clar pătratul ferestrei și lumina zorilor care dispăru când fu aprinsă lampa. - Vă rog, liniște, domnilor, pentru Dumnezeu, liniște, ne rugă Nelly, ținându-se de gât cu mâna ei muncită, pe care se detașau unghiile lăcuite, în timp ce Kitty, mișcând un divan cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zici, nu-i așa? - Da, desigur. Sigur că așa este, Ă Sonia, spusei eu, mângâind dulce numele ei atât de gingaș. Am trecut colțul. Aici domnea întunericul. Doar o fereastră de la parter era puternic luminată. Sub ea se detașa un pătrat luminos în care pietrele rotunde și umede păreau niște piersici așezate pe o tavă neagră. Sonia scoase un „ah!“ și-și scăpă geanta. Mă aplecai rapid, ridicai geanta și începui s-o șterg cu batista. Fără să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]