306 matches
-
utilizată în ultimul deceniu și în evaluarea indicelui de dezvoltare umană pentru determinarea componentei produsului intern brut/locuitor (PPC), în care relația. Indicatorul propus are o semnificație profundă, și anume că el corespunde entropiei pătratice Rényi normalizate. Reamintim că entropia pătratică Rényi [47] se definește prin relația. Valorile obținute prin utilizarea acestui nou coeficient de concentrare pentru cele 553 de sisteme sunt prezentate în tabelul 2.7. Semnificativ este faptul că, pe fiecare tip de piață, valorile medii ale coeficientului M
Clasele concentrării economice și factorul 80% by Cezar MEREUŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/221_a_165]
-
decât în cazul coeficienților Gini-Strück și Hirschmann. În raport cu scala Departamentului de Justiție al SUA, coeficientul M are valorile din tabelul 2.9. Rezultatele cercetărilor noastre asupra celor 553 de sisteme de companii permite concluzia că valoarea medie a coeficientului , entropia pătratică normalizată Rényi pe scala 0-1 pentru piețe clasificate, este de 0,5. Acest fapt permite o clasificare generală a concentrării în cinci clase astfel: Clasa A+ - sisteme cu concentrare foarte redusă, cu 0 < M ≤ 0,2 Clasa A - sisteme cu
Clasele concentrării economice și factorul 80% by Cezar MEREUŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/221_a_165]
-
a observat că proba se comprima indiferent de sensul câmpului electric aplicat. Graficul reprezentând deformarea în grosime (S=Dl/l0), în funcție de intensitatea câmpului electric (E) aplicat, prezintă un profil simetric la inversarea polarității tensiunii electrice. Deformarea indusă depinde pătratic de câmpul electric aplicat ( până la valoarea de 3MV/m), sugerând natură electrostrictivă a deformării probei în acest domeniu.. Deformarea maximă indusă (4,2%) și coeficientul electrostrictiv aparent (1,7*10^15m2/V2) sunt remarcabile în comparație cu valorile găsite în
ELASTOMERI POLIURETANICI CU PROPRIETATI DE ?MUSCHI ARTIFICIALI? by MAGDA IRIMIA () [Corola-journal/Science/84133_a_85458]
-
a exprima această abordare în termenii algebrei liniare, și apoi de a o rezolva dacă e nevoie prin calcul matriceal, este una dintre metodele cele mai general valabile din matematică. Una din teoremele algebrei liniare afirmă că pentru orice matrice pătratică A de dimensiuni "n" x "n", următoarele afirmații sunt echivalente (fie toate adevărate, fie toate false):
Algebră liniară () [Corola-website/Science/298201_a_299530]
-
este profesor de matematică la diferite licee din București și Iași și apoi la Școala Politehnică din Timișoara. Alături de Traian Lalescu, Vasile Cristescu, Gheorghe Buicliu, este ales printre membrii Comitetului Gazetei Matematice. Printre temele studiate, se numără: seriile trigonometrice, funcțiile pătratice, ecuațiile diferențiale și integrale. A dat ecuația unei figuri cu patru foi din patru semicercuri egale. A studiat soluția generală a ecuației diofantice de forma: unde formula 2 A publicat peste 110 memorii din domeniul matematicii. Cea mai importantă scriere a
Valeriu Alaci () [Corola-website/Science/326053_a_327382]
-
integrale. A dat ecuația unei figuri cu patru foi din patru semicercuri egale. A studiat soluția generală a ecuației diofantice de forma: unde formula 2 A publicat peste 110 memorii din domeniul matematicii. Cea mai importantă scriere a sa este "Trigonometria pătratică". De asemenea, a scris o serie de articole referitoare la activitatea unor matematicieni ca: N. Botea (1938), Gh. Bratu (1941), Ion Ionescu (1947), N. Abramescu (1947).
Valeriu Alaci () [Corola-website/Science/326053_a_327382]
-
unde: ( ) 1 n i i x X = −∑ = suma diferențelor pătratelor dintre fiecare rezultat și media aritmetică n = număr de cazuri. Coeficientul de variabilitate (V) - se calculează cu formula: V %100× Χ = σ . (3) și exprimă raportul procentual dintre abaterea medie pătratică și media generală a seriei de date. unde: V= variabilitatea σ = abaterea standard Χ = media aritmetică Coeficientul de variabilitate ne dă indicații asupra gradului de omogenitate al unei colectivități. Cu cât coeficientul de variabilitate este mai mic cu atât media
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
unică cu numerele întregi, distrîndu-se a le combina și descompune, în voia unui fel de joc. Dar acest joc era inspirat. În loc de înmulțiri și împărțiri întîmplătoare, stupide, cum toți vom fi făcut la o astfel de vârstă, Gauss calcula resturile pătratice ale numerelor prime sau mediile aritmetice și geometrice succesive a două numere și, semn al unui instinct matematic aproape magic, chiar media aritmetico-geometrică a lui (1, 2) așa-dar: procesul convergent care - cum va avea să recunoască mai târziu - duce
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
instinct matematic aproape magic, chiar media aritmetico-geometrică a lui (1, 2) așa-dar: procesul convergent care - cum va avea să recunoască mai târziu - duce la lungimea lemniscatei. Disquisitiones arithmeticae, apărută în 1801, împreună cu memoriile din 1825 și 1831 asupra resturilor pătratice, cât și fragmentele manuscrise din 1834 și 1837 publicate postum, asupra determinării numărului negativ, închid descoperirile lui Gauss în "teoria numerelor". Tipărirea Cercetărilor aritmetice a durat trei ani: din 1798 până în 1801. Ultimele capitole sunt scrise și adăugate cărții în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
adăugate cărții în acest interval. Ar fi greșit să ne închipuim Disquisitiones arithmeticae ca originală în totalitatea ei. Primele secțiuni cuprind rezultatele înaintașilor, regăsite de Gauss, și se referă la aritmetica întregilor raționali. Secțiunile ultime aparțin, în realitate, aritmeticii corpurilor pătratice sau corpurilor lui Kummer, deși caracterul neelementar al acestor materii e cu grijă mascat. Gauss a fost un autodictat. La Universitatea din Göttingen n-a audiat decât pe un foarte încrezut și nul personagiu, pe Kaestner, a cărui singură importanță
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
împărțirea discuției în 8 cazuri. Această demonstrație a fost urmată de altele cinci, tinzând nu numai la simplicitate, dar la irearhizarea și articularea organică a ideilor. Teorema afirmă că numerele prime impare p, q sunt, în același timp, unul rest pătratic al celuilalt, atunci și numai atunci când sau (p-1) sau (q-1) se divide la 4. Gauss a făcut ceva mai mult decât a demonstra teorema. A recunoscut marea ei semnificație (theorema aureum!). De atunci, în forme tot mai generale, teorema
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
teorema a străbătut și iluminat teoria numerelor, până la ultima generalizare din 1927, a lui Artin, folosită de Furtwängler pentru a încheia construcția acelor teorii dificile a corpului claselor, inițiată de Hilbert. Secțiunea V-a a Cercetărilor tratează despre compunerea formelor pătratice. El a sfidat multă vreme înțelegerea contimporanilor, datorită extremei concizii și eliminării cu grijă a oricărei urme a momentului euristic. Știm astăzi, datorită operei de clarificare a lui Dirichlet, comentariilor lui Felix Klein, dar mai ales teoriei lui Dedekinnd, a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Știm astăzi, datorită operei de clarificare a lui Dirichlet, comentariilor lui Felix Klein, dar mai ales teoriei lui Dedekinnd, a aritmeticii corpurilor de numere algebrice, că secțiunea V-a ascunde teoria compunerii claselor de ideale ale ordinelor principale din corpurile pătratice. Ermetismul redactării lui Gauss se explică și prin sfiala sa, la acea epocă, de a folosi numerele complexe, a căror teorie riguroasă nu o stăpânea încă. Disquisitiones mai cuprind și teoria împărțirii cercului. Aici apare marea descoperire a lui Gauss
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a raționamentului - iată ideea conducătoare a lui Gauss și Galois. Divizibilitatea în domenii generalizate ale numerelor, respectiv rezolubilitatea prin radicali a ecuațiilor algebrice sunt reduse la proprietățile unor scheme abstracte, anume la compunerea formelor (în care teoria idealelor din corpurile pătratice se găsește prefigurată) respectiv la descompunerea grupurilor în șiruri de compoziție. Această direcție se afirmă prin fundarea de către unul din cei mai mari matematicieni: Richard Dedekind (1831- 1916) a teoriei idealelor în corpurile de numere algebrice, triumfă însă cu E.
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
stâlpii curenți, grinzile de câmp, rosturile, stâlpii inelari și armăturile pentru identificarea vreunui (eventual) atac terorist coroziv. Ultima încercare: folosirea metodei Skramtaev și Lescinski pentru controlul rezistenței betonului zgârie-norilor de pe Șoseaua Vizirului și obținându-se media aritmetică: eroarea în medie pătratică fiind insignifiantă, ciclul construcțiilor megalitice luă sfârșit. Dincolo, holdele foșneau înfricoșător în noapte și așa aveau să rămână pentru totdeauna, o ghilotină întunecată care despărțea partea de sud a orașului, de restul lumii. Și-n timp ce se-ncerca combinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unde: ( ) 1 n i i x X = −∑ = suma diferențelor pătratelor dintre fiecare rezultat și media aritmetică n = număr de cazuri. Coeficientul de variabilitate (V) - se calculează cu formula: V %100× Χ = σ . (3) și exprimă raportul procentual dintre abaterea medie pătratică și media generală a seriei de date. unde: V= variabilitatea σ = abaterea standard Χ = media aritmetică Coeficientul de variabilitate ne dă indicații asupra gradului de omogenitate al unei colectivități. Cu cât coeficientul de variabilitate este mai mic cu atât media
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
medie a surselor de zgomot din instalație, exprimată în metri; Nivel de presiune acustică continuu echivalentă, L(eq,Ț): Valoarea nivelului de presiune acustică al unui sunet staționar continuu care, pe o durată de măsurare, Ț, are aceeași presiune acustică pătratica medie, ca și sunetul considerat al carui nivel variază cu timpul, exprimată în decibeli. Nivelul de presiune acustică continuu echivalentă se calculează cu relația: L(eq,Ț) = 10 lg[ l/Tsumap(ț)/p(0)d(ț)], definit pe intervalul [0
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180395_a_181724]
-
dispersate (m), ∆ = grad de dispersie (m-1). Prin urmare, coloizii moleculari pot fi incluși în categoria sistemelor disperse ultramicroeterogene (domeniul coloidal: 107 - 109 m 1). Unitatea cinetică: ghemul statistic macromolecular (fig.33) Mărimi caracteristice ghemului statistic macromolecular: 2h = distanța medie pătratică dintre capetele ghemului. 2 GR = raza medie pătratică a ghemului. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ METILCELULOZA (FR X Methylcellulosum) Sinonime: MC, tyloză Din punct de vedere structural, metilceluloza este polimetileterul celulozei, cu un grad de policondensare cuprins între 50 și 400
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
urmare, coloizii moleculari pot fi incluși în categoria sistemelor disperse ultramicroeterogene (domeniul coloidal: 107 - 109 m 1). Unitatea cinetică: ghemul statistic macromolecular (fig.33) Mărimi caracteristice ghemului statistic macromolecular: 2h = distanța medie pătratică dintre capetele ghemului. 2 GR = raza medie pătratică a ghemului. SOLUȚIA COLOIDALĂ DE METILCELULOZĂ METILCELULOZA (FR X Methylcellulosum) Sinonime: MC, tyloză Din punct de vedere structural, metilceluloza este polimetileterul celulozei, cu un grad de policondensare cuprins între 50 și 400. Descriere: pulbere granuloasă sau fibroasă, albă sau alb
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
au împrumutat numerele de la egipteni, maeștrii geometriei. Drept rezultat, în matematica grecească nu exista o distincție semnificativă între forme și numere. Pentru filozofii matematicieni greci acestea erau oarecum același lucru. (Chiar și astăzi, ca urmare a influenței lor, avem numere pătratice și numere triunghiulare [Figura 5].) În acea epocă, să dovedești o teoremă matematică era deseori la fel de simplu cum era să desenezi un portret grațios; uneltele folosite în matematica grecilor antici nu erau creionul și hârtia, ci rigla și compasul. Iar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
și înmulțirile din activitatea cotidiană, impactul adevărat al cifrelor indiene a fost mult mai puternic. Numerele se detașaseră, în sfârșit, de geometrie; ele nu mai erau utilizate doar pentru a măsura obiecte. Spre deosebire de greci, indienii nu vedeau pătrate în numerele pătratice sau arii de dreptunghiuri în produsul a două valori diferite. În schimb, vedeau interdependența dintre cifre și numere, golite de semnificația lor geometrică. Așa s-a născut ceea ce cunoaștem noi sub denumirea de algebră. Deși stilul lor de judecată nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
vestigiu târziu, o victimă a succesului pe care-l obținuse prin căsătoria algebrei cu geometria. Numerele negative erau de mult timp utile în algebră - chiar și în cea europeană. Ele apăreau mereu în rezolvarea ecuațiilor, cum ar fi a celor pătratice. O ecuație liniară, precum 4x - 12 = 0, este extrem de ușor de rezolvat, așa că astfel de probleme nu i-au amuzat prea mult timp pe matematicieni. De aceea, și-au îndreptat repede atenția spre altele, mai grele: ecuațiile pătratice - cele care
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a celor pătratice. O ecuație liniară, precum 4x - 12 = 0, este extrem de ușor de rezolvat, așa că astfel de probleme nu i-au amuzat prea mult timp pe matematicieni. De aceea, și-au îndreptat repede atenția spre altele, mai grele: ecuațiile pătratice - cele care încep cu termenul x2, de genul x2 - 1 = 0. Ecuațiile pătratice sunt mai complicate decât ecuațiile obișnuite; un motiv ar fi că pot avea două rădăcini diferite. De exemplu, x2 - 1 = 0 are două soluții: 1 și -1
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de rezolvat, așa că astfel de probleme nu i-au amuzat prea mult timp pe matematicieni. De aceea, și-au îndreptat repede atenția spre altele, mai grele: ecuațiile pătratice - cele care încep cu termenul x2, de genul x2 - 1 = 0. Ecuațiile pătratice sunt mai complicate decât ecuațiile obișnuite; un motiv ar fi că pot avea două rădăcini diferite. De exemplu, x2 - 1 = 0 are două soluții: 1 și -1. (Înlocuiți-l pe x cu -1 sau 1 și vedeți ce se întâmplă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
aceste două soluții funcționează; după cum se vede, expresia x2 - 1 se scindează în (x - 1) (x + 1), fiind astfel ușor de observat faptul că, dacă x ar fi egal cu 1 sau cu -1, soluția ei este zero. Deși ecuațiile pătratice sunt mai complicate decât cele liniare, există un mod simplu de a afla care sunt rădăcinile unei astfel de ecuații. Este vorba despre renumita formulă a rădăcinilor ecuațiilor de gradul al doilea, extrem de importantă în algebra de liceu. Formula pentru
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]