532 matches
-
aveam un gust amar. Din cauza dezamăgirii. —Care-i treaba cu el? am bolborosit. Serios vorbind: ce naiba avea de gând? încercând cu disperare să descopăr care erau motivele pentru care Luke se purta așa, am rupt hârtia în care era ambalat pachețelul pe care mi-l dăduse. Eram mult prea agitată ca să mai stau să apreciez hârtia superbă și fundița strălucitoare de pe el. Dar înăuntru nu era decât un volum de poezii de Raymond Carver. —Poezii? am chițăit dezgustată. Eu vreau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sărbătorească mie cartea. Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă n-ai fi fost tu, Claire. Stai puțin - am ceva pentru tine - un cadouaș în semn de mulțumesc. Luke și-a deschis haina și a scos un pachețel superb ambalat. — Luke, chiar nu trebuia... — Tu doar deschide-l. Am desfăcut încet ambalajul argintiu. Înăuntru era o cărticică subțire. — Prima colecție de poezii a tatei, am șoptit. În ochi mi-au răsărit imediat lacrimi. Unde ai găsit-o? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai obișnuite: „Poți să îmi iei și mie un pachet de țigări, o sticlă mare de vin și o revistă OK! în drum spre mine? Chinezească? OK, grozav. Comandă-mi legume cu curry și orez prăjit cu ou. Și câteva pachețele de primăvară“. După o vreme nu mă mai deranjez să mă machiez sau să mă aranjez, pur și simplu deschid ușa în pijamale, îi aduc aminte sus-numitului iubit să nu se împiedice de pisică și îl pup fără prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așeze pe canapea, sufocându-se cu o pernă. Încerc să închid ochii la ce face Nah, dar nu sunt în stare. Părerile de rău îmi mănâncă inima de vie. Îmi doresc să-i fi legat șireturile, să-i fi pregătit pachețelele pentru prânz și să-i fi făcut fustițe când era mică. Aș vrea să-i fi oferit petreceri de ziua ei de naștere și să-i fi invitat prietenele la noi acasă. Aș vrea să fi petrecut mai mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fermoarul și numai Cel de Sus ar mai fi fost În stare să spună ce apucaseră să vâre Înăuntru și ce rămăsese pe afară: pe scaune, pe pat, pe noptieră, chiar pe mochetă, erau Îngrămădite, unele peste altele, pachete și pachețele. Iar ei au prins Încet-Încet glas și au Început să se Învinuiască unii pe alții, În șoaptă. — Dacă Înțeleg bine situația, acela era momentul când trebuia să vă fi căutat aparatul de tensiune! râde Antonio. Și imediat, cu un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aminti cum îl așteptau toate surorile și mătușile. De fapt, nu i se-ntâmpla niciodată nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care șerpuia în jos pe panta dealului și ridică de jos pachețelul cu lucrurile pe care le luase cu ea. — În sfârșit! Dar apoi, o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și dispărând iarăși. Nu și-ar fi imaginat așa ceva, nu? Din cauza lipsei de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pare o literă cuneiformă, peria cu pârghie de expulzare, lama de sticlă, micul creuzet din ceramică refractară de trei centimetri pentru a produce un homunculus de mărimea unui gnom, uter infinitezimal pentru niște contracții minusculisime, cutiile de acaju pline cu pachețele albe, ca niște cașete de spițer de provincie, Înfășurate În pergamente brăzdate cu caractere intraductibile, cu specimene mineralogice (după cum ni se spune), În realitate niște fragmente ale Sindonului din Basilida, relicvarii cu prepuțul lui Hermes Trismegistul, și ciocanul de tapițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
rușinoasa de acum câțiva ani. S-a așezat și-a început să mănânce cu poftă în timp ce doamna o privea râzând. După ce a terminat de mâncat s-a ridicat. — Săru’ mâna cucoană! Să fie pomana matale. Doamna i-a făcut un pachețel cu de toate, i l-a pus în trăistuță. — Să mai vii pe al mine că văd că ești o țigăncușă de treabă. — Săru’ mâna, a salutat prințesa și a plecat. Întorcându-se acasă, Prințesa s-a gândit la ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îi sărută mâna și obrazul. — N-ai găsit biletul? — După ce m-am frământat atâta, că nu știam unde ești. — Ți-o prezint pe colega mea de cameră. Nu fi supărat că ți-am adus ceva bun, îi întinde Teofana un pachețel în timp ce Alexnadru se prezintă colegei de cameră sărutându-i mâna. — Ești o dulce când vrei, dar mă și necăjești, îi sărută mâna Teofanei mulțumindu-i. Veniți înăuntru. — Ne grăbim. Mergem la cameră să ne schimbăm că suntem obosite. Vezi că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
servească masa, să-și aleagă una din rochiile care o așteptau călcate în garderob. Ca de obicei, tot Cezar era primul care o aștepta. Când s-a apropiat de el, Cezar i-a sărutat mâna și i-a înmânat un pachețel. — Pentru tine cu toate gândurile mele din Africa și de aici. Ce este? s-a apropiat Teofana de o bancă pe care s-a așezat, curioasă să deschidă pachețelul sub privirile admirative ale lui Cezar. Mare i-a fost surpriza
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el, Cezar i-a sărutat mâna și i-a înmânat un pachețel. — Pentru tine cu toate gândurile mele din Africa și de aici. Ce este? s-a apropiat Teofana de o bancă pe care s-a așezat, curioasă să deschidă pachețelul sub privirile admirative ale lui Cezar. Mare i-a fost surpriza când a văzut o mică statuietă din fildeș, ca un bibelou, într-o cutie căptușită cu pluș roșu pe al cărei capac era scris cu litere grecești „Afrodita”. — Vai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
geantă vișinie, de voiaj, cu bretele din fâș, de sub capacul sicriului. Urmărit atent de rotofeiul Crocodil, care își freacă palmele de presimțită satisfacție, țârcovnicul de Iulică așterne gospodărește pe masă, alături de recipientele cu licori, extrase primele din geantă, și niște pachețele mărunte, în ambalaj din hârtie unsuroasă, de ziar. Desfăcând meticulos hârtia, Apostatul expune țanțoș, pe căprării, feliile pufoase de franzelă albă, cu coaja lor rumenă și crocantă, căpățânile lucioase de ceapă roșioară-trufanda și borcănelul de muștar iute cu hrean, pe lângă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cosma Buruiană încă nu se îndura să iasă. Vreo doi argați cu pândarul Iacob Mitruțoiu se învîrteau pe lângă trăsură, ajutau, potriveau... În sfârșit, apăru arendașul cu toată familia, nevastă și copii, îmbondoriți și fiecare cu câte o cutie sau un pachețel în mână. Vătășelul Lazăr Odudie, omul de încredere al lui Cosma, venea în urma lor, cu capul gol, ascultând respectuos potopul de instrucții. În vreme ce doamna Buruiană și copiii se instalau în trăsură, printre bagaje, arendașul mai spuse vătășelului: ― Așa, Lazăre... Cred
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aș strădui acum, n-aș putea spune cum arăta la față. Văd pur și simplu un balon alb. Dar în palmele lui deschise disting până în cele mai mici detalii pastilele galbene și crem de chewing-gum învelite în celofan, având în pachețel și câte un mic desen în relief, cesulețele de tablă aurie cu curelușe de plastic multicolore, sfârlezele la fel de pastelate, alcătuite dintr-o elice cu două pale, care glisa în jurul a două sârme răsucite până zbura, rotindu-se, spre cer. Stăteam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
felul într-o veche poșetă stacojie și zgrunțuroasă a mamei, care-o purtase ca domnișoară când lucra la țesătoriile Donca Simo. Într-o despărțitură, alături de niște siguranțe electrice și niște arcușoare pentru nu mai știu ce, am dat peste un pachețel de ziar, a cărui moliciune mi-a atras atenția. L-am desfăcut și am găsit două codițe blonde de vreo cincisprezece centimetri lungime, legate cu elastic la capătul unde fuseseră retezate și cu panglică albastră de satin la celălalt, unde
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ea, este imposibil s-o faci să converseze normal. Cel puțin, este însă la locul ei... Au pus deci la pick-up colinde, au ascultat Stille Nacht, au cântat în cor Florile dalbe, s-au produs în public ca să își primească pachețelul de la Moș Crăciun. Ea cumpărase pentru fiecare câte ceva potrivit, și toți au recunoscut că aceasta a fost partea cea mai plăcută a serii. Bineînțeles că, dintre toți, cel mai reușit a fost Niki ! Au adus-o apoi și pe Muti
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Mirosul de lapte ars iese din poza aia de fiecare dată cînd te uiți la ea. Așa miroseau toate diminețile noastre atunci. Lapte ars și salam, pe pîine proaspătă cu unt. Ăsta a fost mirosul primilor patru ani de școală, pachețelul din ghiozdan, untul se topea și trecea prin șervețel, iar mărul ajungea unsuros... și merele erau roșii și zemoase, miroseau puternic... și mirosul de vanilie al ruladelor de la chioșcul școlar și de esență de rom al ciocolatei cu rom tot
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
era să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă, legat cu o panglică de mătase bleu, darul lui de Crăciun. Dar era joi; și sâmbătă la ora cinci după-amiază începea serbarea de la Teatrul Popular: "Poveste de Crăciun". Mai puțin de două zile. Numai anul ăsta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din nou la spital. Mă gândeam, ce ar putea să-i mai aducă o rază de bucurie, ce ar putea să-i mai provoace acel zâmbet fotogenic și cald. Cu siguranță, o jucărie, câțiva bănuți dăruiți din tot sufletul, un pachețel cu dulciuri... orice... un copil se bucură de orice. Pornind de la gândul acesta, vă provoc la un nou concurs. În ce va consta proba concursului? Într-o poveste scrisă de voi, pentru Fabian. O poveste, care să aducă zâmbet pe
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
trezește părul alb și cu toate că era bătrînă și simțea permanent o durere surdă În partea stîngă a pieptului foarte rar se ridica cineva În picioare cedîndu-i locul, fiindcă nu Încărunțise. Astăzi mai avea grijă și de poșetă, În ea ducea pachețelul pe care-l cumpărase ieri pentru domnișorul Julius: cumătra Guadalupe crede pesemne că am uitat să duc cămășile ieri, s-a uitat lung la mine cînd m-am Întors atît de repede, dar eu de fapt ieșisem doar ca să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era lîngă ea cu biletul pregătit și ea Îi dădu monedele pe care le scosese din fundul poșetei, Învelite Într-o basma. Închise din nou ochii dîndu-și seama că pachetul era păzit bine pe genunchii ei, avusese noroc și că pachețelul pentru domnișorul Julius era În siguranță În poșetă. Se simțea iarăși ceva mai bine, Începea să se gîndească că ar putea să calce mai departe cămășile conașului ca și pînă acum, cînd deodată auzi un glăscior alături de ea, un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius era imbecil din naștere. În schimb, Susan, foarte curioasă și transpunîndu-se din nou În ambianța hipodromului, urmărea deschiderea pachetului cu un entuziasm delicios și fals. Nu era prea ușor de spus dacă va putea să-și păstreze entuziasmul, fiindcă pachețelul Își pierdea văzînd cu ochii calitatea pe care o sugerau cuvintele „i-am adus un cadou“ și devenea Încet-Încet ceea ce era de fapt: cadoul unei femei sărace pentru un copil milionar și durerea... ...Durerea pe care tu nu o vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
reuși să spună niciodată pentru ce sau pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce drăguț! So sweet! exclamă Susan pe neașteptate, scuturînd din cap pentru a-și da pe spate bucla blondă, fiindcă avea amîndouă mîinile ocupate cu pachețelul deschis și cartea de vizită. — Ce drăguț din partea lui! repetă, citind cartea de Vizită. Lester ne trimite prin fiul său cheia de aur a noii sale case din Boston, casa e a noastră, este și va fi Întotdeauna la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alte câteva plieri era deja limpede că foarte complicata structură de hârtie, cu un ghiuri simetrice și multiple era cu totul altceva, ceva aproape viu, ca un făt modelat din foițe embrionare suprapuse. „Ce-i asta?“ mai întrebă Ingrid privind pachețelul pe care Victor îl ținea acum de două colțuri ca niște piciorușe. El zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
străbătuse în lung și-n lat ținuturile stranii ale nefe ricirii. Scrisese poeme foarte lungi și înghețase pe străzi pustii. Nu-nțelegea cum ieșise viu din iarnă. Într-o zi, căutând ceva prin adâncul șifonierului părin ților săi, găsi un pachețel ciudat. Era o pungă de hârtie uzată în care părinții îi păstraseră toți din țișorii de lapte, dulci la pipăit și lucitori ca sideful. Își amintea cum i se clătinau și cum și-i scosese pe rând, legați cu câte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]