507 matches
-
dir, Frau Venus, kehr ich wieder, in deiner Zauber holde Nacht; zu deinem Hof steig ich darnieder, wo nun dein Reiz mir ewig lacht!" În 1966, case de discuri ELECTRECORD s-a hotărât să înregistreze celebrul diptic verist Cavalleria Rusticana - Paiațe, cu ansamblul Operei Române din București, sub con duce rea muzi cală a distinsului și mult regretatului muzician Mircea Popa. Cei zece soliști care alcătuiau distribuțiile făceau parte din generații diferite, în general generația mea, dar apăreau și nume tinere
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
cărora dumneaei le spunea „Alexandr Sergheievici” și „Lev Nicolaevici”), Palina Nichitișna n-a reușit decât să ne distreze, făcându-ne să pierdem orice respect față de ea. În necoapta noastră minte, dânsa era un fel de August cel Prost, adică o paiață. În timpul orelor de rusă ne scălâmbâiam și ne plimbam printre bănci sau făceam conversație în gura mare. Mai târziu, cunoscând-o mai bine pe Palina Nichitișna, mi-am dat seama că era o ființă sensibilă și cultivată. Fosta noastră profesoară
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
evreime” de „o bunătate prostească” sau de o „ospitalitate stupidă”. Acest tip de retorică era foarte la modă În epocă, astfel că și un intelectual neangajat politic ca G. Călinescu a derapat puțin pe această pantă. Comentând romanul Profeți și paiațe (1931) al scriitorului evreu Emil Dorian, criticul notează În 1941 : „Românilor li se recunoaște [În roman] doar calitatea de «popor ospitalier și bun», ceea ce e În fond o slăbiciune, căci asemeni tuturor națiilor civilizate românii trebuie să manifeste un sănătos
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nouă ni se pare de multe ori grotescă și chiar ciudată și respingătoare [...]” <endnote id="(785, p. 389)"/>. Pentru G. Călinescu, fobiile evreului ar fi justificate istoric : „În bimilenara lor dramă - scrie criticul, comentând romanul lui Emil Dorian Profeți și paiațe -, evreii au cunoscut pogromuri adevărate și e greu de a-i vindeca de fobie” <endnote id="(130, p. 851)"/>. Paradoxal, frica evreului generează uneori curajul său disperat. Cel puțin așa stau lucrurile În cazul hangiului din Moldova de Nord, Leiba
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l termin, atât de mult îl urăsc". Dar se estompează nuanța de regret, sau de groază: "ce am făcut?!" Dumneavoastră cum ați trecut prin acest moment? N.M. Două amintiri... Când am debutat la Covent Garden, am jucat personajul Neda în "Paiațe", și am cântat cu doi giganți ai operei la vremea respectivă, Piero Cappuccili 7 și Jon Wickers 8. Ei aniversau 25 de ani de carieră. Jon Wickers credea în adevăr. Pentru el nu exista simulare. La sfârșit, când m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
și parteneri de scenă care i-au marcat evoluția, despre legile și exigențele profesiei de cântăreț și actor de teatru liric. Cunoscând relația de prietenie autentică dintre David Ohasesian și Nicolae Herlea, am difuzat în acea emisiune Prologul din opera "Paiațe" de Leoncavallo, montând în succesiunea partiturii fragmente din înregistrările video realizate, separat, de cei doi baritoni. A fost, cred, o premieră de televiziune. Și un risc. Dar, pe cât de diferite, de personale, de reușite au fost interpretările vocal-actoricești ale celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
eram Figaro de 68 de ani... (râde) A.V. Nu spuneți asta, nici nu se observă la vizionare! D. O (Cântând) "Nu te trăda!" N.H. (Cântând, și el) "Non mi tradir". A.V. Amintindu-ne de textul din Prologul operei "Paiațe", de Leoncavallo, al cărui personaj, Canio, l-ați interpretat amândoi, să discutăm puțin despre relația interpret-om. Calitatea umană are vreun efect asupra calității interpretării? D.O. Are importanță extraordinar de mare! Eu am spus-o, și o s-o spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
spectacol de operă. Maestre Herlea, ce dirijori v-au influențat în bine, din punct de vedere muzical și scenic? N.H. În primul rând, l-aș numi pe Jean Bobescu, cu care am debutat când aveam 23 de ani în opera "Paiațe" de Leoncavallo, în rolul lui Silvio. Am avut și șansa să fac parte dintr-o distribuție extraordinară: Neda era Dora Massini, Tonio Petre Ștefănescu Goangă, și marea noastră voce de tenor tenorul Garbis Zobian. Asta se petrecea la 14 aprilie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
130 ori în stilul jurnalist folosit număr de număr: „hingherul sufletesc”, „ființa animalică a țapului alcoolizat”, „behăe înfuriat”, „vampirul bancar”, „cocoșul familiar”, „alterat la creier” , „modul de a raționa vine de la spate și nu de la cap”, „dementul C.C.R.”, „a murit paiața” (despre morți numai de bine! n.n.) etc. La toate acestea adăugăm răfuielile gazetărești cu cei de la Glasul Bucovinei, Crainicul Bucovinei, Informatorul Bucovinei, Timpul etc. În Luptătorul semnează preponderent Eugen Popovici - directorul, mai rar Constantin Vicol, Ion Bucovineanul, Dori Popovici, mai
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ce se cotează la bursa politică. Am crezut în frumusețea jertfei noastre făcută cu tot elanul, pentru neamul acesta din care facem parte, și a trebuit să suportăm insultă... Am înlesnit dărâmarea latifundiarilor pentru a întrona domnia finanței și a paiaței simbriașe ei - demagogia democratică. Am crezut într-o lume nouă și a venit într-adevăr una oribilă, a cărei sensibilitate s-a coborât în pântece. Înfloresc lăcașurile de noapte, bodegile, restaurantele de lux, se închid școlile, bisericile au rămas fără
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sta tinerimea aceasta cu brațele încrucișate înaintea evenimentelor care decid viitorul destinului ei? Curentul e prea puternic și furtuna prea violentă. Atitudinea se impune” (nr.3/1933). Iar T. Cristureanu în „Bucovina de azi - Bucovina de mâine” trăgea același semnal: „Paiațe ale Platformei, cu capete seci, creaturi vagiale unui nicăieri și niciunde, au continuat să ne zbiere în urechi, mie, dtale și celuilalt, că reprezentăm „generația tânără” și că „dezordinea în stradă, sub semnul crucii încârligate, sau supunerea de miel - după cum
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Irod împăratul, îmbrăcat cu mantie roșie încadrată în blană albă, cu sabie, coroană etc. Ofițerul, îmbrăcat în costumul legionarului roman. Cei trei crai, adică magii, cu costume orientale, anume Gaspar, Melhior și Baltazar. Pruncul, copil între 12 și 14 ani. Paiața îmbrăcată cu haine strâmte și cu diferite petice. Moșul cu mască, barba lânoasă, cu cojocul și căciula întoarse pe dos. Vicleimul, bineînțeles, a degenerat. De unde vicleimul original avea un dialog inspirat din mistere sau nașterea lui Hristos, cu vremea s-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
7 acte], tradusă Mușchetarii, dramă [în 5 acte], tradusă Cuvântul mortului, dramă [în 6 acte], tradusă Fiul nopții, dramă [în 6 acte], tradusă Stăpânul și valetul, [com.-] dramă [în 2 acte], tradusă Omul din nimic, comedie [în 4 acte], tradusă Paiața, dramă [în 5 acte], tradusă Vrăjitoarea, dramă [în 5 acte, traducțiune] Idiotul, dramă [în 5 acte], tradusă Curierul de Lyon, dramă [în 5 acte], tradusă Lucreția Borgia, dramă [în 5 acte], tradusă Apoi anunțul vestea că reprezentațiile vor urma de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
li se face cu plăcere un scăzământ de 50 bani la orice loc. Apoi se făceau și abonamente.23 Duminică la 23 septembrie s-a deschis stagiunea cu Rubedeniile, comedie națională locală în 4 acte. A doua reprezentație era cu Paiața, a treia cu Hoții de codru, a patra cu Radu Basarab etc. anul 1873 217 23. Am verificat și am completat informațiile oferite de Bacalbașa privind repertoriul stagiunii 1873-1874 a Teatrului cel Mare din București cu „programa“ tipărită în TRC
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Mihail Pascaly, căruia, în noiembrie 1873, îi murise și soția, actrița Matilda Pascaly. Dintre piesele jucate efectiv în această stagiune, amintim: drama națională Lăpușneanu de N. Scurtescu, Radu Basarab, ban al Olteniei, „dramă națională cu mare spectacol“ de Ștefan Vellescu, Paiața, dramă de A. d’Ennery (în TRC.: Denneri!) și Marc Fournier, Hoții de codru și hoții de orașe, dramă de F. Pyat, Amorul doctor, prelucrare după Molière de M.G. Obedenaru, Monumentul de la Că lugăreni de Vasile Maniu, Banul Mărăcine de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
crapi”, București, 1909; Camille Flammarion, Visuri înstelate, București, 1909; Ludwig Fulda, Prostul, București, 1910; Prosper Mérimée, Don Juan, București, 1911; Maxim Gorki, Omorul, București, 1912; Leonid Andreev, Prăpastia, București, 1912; Matilde Serao, Visul unei nopți de dragoste, București, 1915, Idila paiaței. Ciccotto, București, f.a., Iubire pierdută, București, 1921; Edmondo de Amicis, Cuore, București, 1916; Karl May, Saiwa-Tjalem, București, 1926. Repere bibliografice: Iorga, Pagini, I, 254-255; Izabela Sadoveanu-Evan, Impresii literare, București, 1908, 201-212; Dimitrie Anghel, Fantome, București, 1911, 69-80; Dafin, Figuri, 293-298
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288345_a_289674]
-
vorbă cu bălanul meu (1925) este o cronică în versuri a participării autorului la campania militară, prilej de ironie subțire, disimulată într-o inocentă nedumerire, la adresa abuzurilor și absurdităților generate de război. În proză, după un roman ratat - Profeți și paiațe (1930) -, unde un oarecare interes îl prezintă doar relatările despre mediul și problemele evreilor din București, D. publică un altul, Ora sexuală (1932), în care urmărește starea sufletească a unei adolescente bogate, care trece cu naturalețe prin criza erotică, concretizând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
în engleză, sub titlul The Quality of Witness (1982), apoi în română, în 1996, sub titlul Jurnal din vremuri de prigoană. SCRIERI: Cântece pentru Lelioara, București, 1923; În preajma serii..., București, 1924; De vorbă cu bălanul meu, București, 1925; Profeți și paiațe, București,1930; Ora sexuală, București, 1932; Bărbați fără femei, București, 1932; Femei și doctori, București, 1933; Vagabonzii, București, 1935; Memoriile greierului, București, 1937; Otrava, București, 1947; Primăvară nouă, București, 1948; Steagurile inimii, București, 1949; Bună dimineața, București, 1953; Familia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
II, pref. Octavian Barbosa, București, 1983; Henri Rochefort, Întâmplări din viața mea, I-II, București, 1983; Honoré de Balzac, Jean Louis. Copilul renegat, București, 1984, Mireasa furată, București, 1997; Frédéric Soulié, Castelul din Ronquerolles, I-II, București, 1985; Eugène Sue, Paiața, I-II, București, 1987; Maurice Leblanc, Misterul eșarfei purpurii (Confidențele lui Arsène Lupin), București, 1991, Contesa de Cagliostro, București, 1992, O crimă în pași de dans, București, 1992, Domnișoara cu ochii verzi, București, 1992; Pierre de Coulevain, Obsesia iubirii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
1937), Acolo, departe...( 1939), Casa cu două fete (1946), Rețeta fericirii (1946), Vis de secătură (1946), Ave Maria (1947), Micul infern (1948), Rapsodia țiganilor (1948), Nepotul domnului prefect (în colaborare cu Marie-Claire Ștefănescu, reprezentată în 1950), Matei Millo (Căruța cu paiațe) (1951, premiera absolută la Teatrul Național din Iași), Patriotica română (1955), Cuza Vodă (1959), Procesul domnului Caragiale (1962), Eminescu (1964), Romanța (1967), Pe urmele lui Demetrian (1970), Creangă (1972), Esculap și mica lui prietenă (1973) etc. Ș. a mai compus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
care le-a inițiat sau le-a găzduit în revistele la care a fost redactor. I s-au decernat Premiul Teatrului Național pentru Veste bună, Premiul „I. L. Caragiale” al Academiei RPR pentru Rapsodia țiganilor, Premiul de Stat pentru Căruța cu paiațe, Premiul special al Uniunii Scriitorilor (1978). Imaginea curentă, în posteritate, a fecundului dramaturg Ș. este cea a unui tehnician stăpân pe inventarul procedeelor menite să asigure succes compunerilor destinate reprezentării scenice. Talentul lui e considerat îndeobște a fi fost totuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
cu referire la conflictul Caragiale-Caion) ori la evocarea ilustrativă, „cuminte” și meșteșugărească, de popularizare istorică (Cuza Vodă, Eminescu), acestea rămân inferioare producției de până atunci a lui Ș. Dintre ele, cel mai valoros text, cel mai cunoscut rămâne Căruța cu paiațe, evocare cu o construcție inteligentă (sunt mobilizate zeci de personaje, procedee precum cel al „teatrului în teatru” ș.a., cu importante didascalii și autocomentarii, călăuzitoare pentru regie și interpreți) a traseului biografic și artistic al lui Matei Millo. Pactul de autenticitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Papagalul în colivia lui de 128 de pagini (în colaborare), București, 1945; Casa cu două fete, București, 1946; Vis de secătură, pref. Radu Beligan, București, 1946; Ave Maria, București, 1947; Jos Tudorache!... Sus Tudorache!..., București, 1952; Matei Millo (Căruța cu paiațe), București, 1953; ed. București, 1976; Zestrea Ilenuței, București, 1953; Patriotica română, București, 1956; Teatru, pref. Mihai Gafița, București, 1959; Joc de noapte, joc de zi, București, 1971; Teatru, pref. N. Carandino, București, 1973; Teatru, București, 1979; Un dramaturg își amintește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 380-381; N. Carandino, „Acolo, departe...”, „România”, 1939, 16 martie; Sebastian, Jurnal, 560-562; Șerban Cioculescu, Spectacole, spectacole, spectacole, „Semnalul”, 1946, 1 323; Alice Voinescu, „Vis de secătură”, RFR, 1946, 12; N. I. Popa, „Matei Millo (Căruța cu paiațe”), IL, 1953, 1; Nicolae Sireteanu, Eugen Luca, „Matei Millo”, CNT, 1953, 42; Horia Bratu, Din literatura nouă, București, 1953, 143-166; Vicu Mîndra, „Patriotica română”, GL, 1956, 3; Radu Popescu, „Acolo, departe...”, RMB, 1957, 15 decembrie; Mihnea Gheorghiu, Două piese festive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
Mircea Ștefănescu, ST, 1959, 7; George Munteanu, Despre piesa „Matei Millo”, ST, 1959, 8; N. Barbu, Matei Millo și începuturile teatrului românesc, IL, 1959, 9; N. Tertulian, Piese contemporane dedicate unui eveniment istoric, VR, 1966, 1; Ștefan Oprea, „Căruța cu paiațe”, TR, 1966, 43; N. Carandino, „Micul infern”, GL, 1968, 14; Mircea Ștefănescu la 70 de ani, VR, 1968, 4; Ștefan Oprea, „Alecsandri”, CRC, 1969, 40; C. Isac, „Actorii au învățat să gândească” (interviu cu Mircea Ștefănescu), CRC, 1971, 24; Viola
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]