12,374 matches
-
tău pur, cutiuțele cu praf dulce, în care își fericesc zilnic boticul furnicile albe, argintia găleată cu lacrimi, din care beau viața petuniile magice, castronul mic de aur, din care se înfruptă zeița chuang mu cu musaca de cărniță de pajiște. apoi speli toate textilele cuibului tău: covorașul de papură albă, salvator la ananghie, pătratul de trifoi cu cinci foi, minunea grădinii tale suspendate, pânza albă a patului tău fără picioare, așezat direct pe pământ, pe care o vei îmbrăca în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
chuang-mu, care își admiră în fiecare seară forma sa zveltă, multiplicată de lampadarul de bronz al lui goibniu în grădina suspendată a dragostei tale, și care se înfruptă adesea din castronul tău mic de aur, cu musaca de cărniță de pajiște, simte primejdia în care te afli și, suflând din obrajii săi puternici, o dă înapoi pe vrăjitoarea fuamnach cu nu mai puțin de cinci mii de becuteci, mătura acesteia se avariază grav, se repede din nou, dar nu cu aceeași
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Iapa am priponit-o dincolo, să nu se mai mire atâta de ce vede. Și eu unde să mă duc? Nu mi-a spus frate-meu că-s bun de călugărit? Mă fac dară călugăr! Am să durez o mănăstire pe pajiștea asta, să se ducă vestea-n lume. Iac-așa. Securea-i ici, copacii alături. Numai să-i chitesc și să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
simțit nimic măcar de i-ar fi cârmit nasul din loc. MAVRICHIE: Acesta-i lucru hotărât. În grădina sfântă a Raiului nu se pomenește boală sau durere. Traiul celor preafericiți curge pururea lin, din cerul fără nori nu fulgeră niciodată. Pajiștile mereu verzi și cărările presărate cu nisip de aur n-au hopuri sau mușuroaie de care să te împiedici la umblat, nici gropi neastupate în care să dai. Aici șarpele nu are venin, ardeiul nu ustură și ghimpii trandafirilor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
spre casă, se spăla îndelung, se primenea și apoi cu fetița pe genunchi, fredona cântecele pe care el le spunea de obicei vântului, pădurilor și întinderilor de la fereastra ovală a locomotivei, privind cu nesaț de-a lungul liniilor ferate, peste pajiști și ogoare, mereu cu gândul acasă la boțul lui de aur și la Maria. Din casa lor nu lipseau alimentele de bază și un păhăruț de țuică sau de vin cu care Costache se împărtășea în zilele când nu lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
să mă dizolv în apa oceanului, în stâncile de pe maluri, aș vrea să mă scufund în pădurile de corali, voi dormi, voi dormi, simt cum sufletul mi se scurge din trup ca un vin vechi, aproape leșinată mă târăsc pe pajiște, în jurul meu fojgăiesc siluete vagi, mi-e somn, sunt singură la capătul lumii... Mă voi întoarce la Circular Quay, de acolo voi merge pe Pitt Street, până la Queen Victoria Building, de unde voi lua un autobuz care mă va duce spre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu capul în primul prun, aceasta era fericirea de a te da cu schiurile, dar nu voiau să se facă mari fără să trăiască și o astfel de experiență, se făcea că era la poalele acelui deal din grădina vecinului, pajiștea verde strălucea ca o mătase, era atât de frumos în satul lui natal, îi venea să plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de prostiile care îi treceau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
drumul până acasă, Alex întoarse pe toate fețele fiecare vorbă rostită sentențios de către Jan și-și spuse în sinea sa: Mâine dimineață voi porni la drum hotărât, așa cum i-am promis prietenului meu! Noaptea visă numai livezi ninse de flori, pajiști cu iarbă ca niște pânzeturi de catifea, de un colorit fără egal, un fel de verde veronez, păsări măiastre ce concertau având în repertoriu simfonii nemaiștiute. Peste toate acestea se prefira lumina unui soare binevoitor ce prevestea o zi cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fisura. Acestea au prins treptat culoare, transformându-se Într-un fel de cârcei de culoarea șofranului, care se Încârligau și se Întindeau peste tot. — Vera, privește! A reînceput să scrie. Am sărit amândoi În picioare, urmărind cum, dedesubt, apărea o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu dramele învăluite pe care le-a adăpostit" (p. 75), "dispoziția, de sorginte romantică fără îndoială, de a debita năstrușnicii" (p. 82) e o adevărată perlă de umor involuntar. Mănoasele virtualități, principiul zăbavei, filozofeme și mediteme, diverse modalități de glăsuire, pajiștea de talente, făuriștea, vânjoșenia, izbutiri expresive, părelnicia gravă: iată tot atâtea combinații nefericite de cuvinte, stridente la orice lectură, cu atât mai mult într-un limbaj critic minim modernizat. Speri că autorul îți face cu ochiul, îți încearcă vigilența, precum
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
un popas, aciuîndu-se pe unde poate. Dar În albastrul imens, zămislind din lumină cristale de rouă; se pregătește pentru cei de jos Încă o dimineață senină și nouă; cu botul ei umed, va paște iar oaia, cu mielul alături, pe pajiștea udă; și boul și vaca vor rupe cu poftă din iarba jilavă, lucioasă și crudă; brutarul frămîntă din nou aluatul, la geam o copilă privește În zare, un bărbat taie lemne, mai Încolo, un altul meșterește ceva la un plug
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se măsor În secunde. Adio, adio și n-am cuvinte...; bună sau rea, viața merge-Înainte; rămas-bun celor buni și la fel celor răi, măcinați de păcate; Încă un suflet smerit se ridică la cer; printre dealuri domoale și văi cu pajiști curate; spre Înverzite cîmpii cu rîuri de miere și lapte; unde nu-i Întristare, nici supărare, și toate suferințele pier. Adio, adio și despre morți numai bine; de mîine, sufletul ei fericit va petrece Într-un tărîm de lumină, alături de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știi niciodată ce e-n mintea lor cu adevărat, reia Roja, asta l-a dat gata și pe Bătrîn, și asta îl macină încă și acum. — Gol, zero, bate vîntul, imaginați-vă niște cearșafuri albe agățate la uscat pe o pajiște întinsă cît vezi cu ochii. Așa e mintea unei femei, e de părere Curistul, fîl-fîl, fîl-fîl, face vînt cu palmele ca să se facă mai bine înțeles. — Nu vă mai foiți atîta, le atrage atenția șoferul, stau prost cu arcurile de pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
seama că am putea dispărea, dacă nu i-am stârpi? -Nu dispărem Antoniu, câtă vreme există atâta frumusețe În lume. Chiar și În locul ăsta bătut de soartă, eu văd frumusețe, și deasupra lui strălucesc luna, soarele, stelele, nu numai peste pajiști pline de flori și coline Înmiresmate. Și În cerșit văd frumusețe. În fond e un act de puritate a omului. De relație a lui cu lumea Înconjurătoare. Cere un strop de supraviețuire, dând În schimb sinceritatea lui. Se arată lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
afundam În fotoliul uriaș. Mă gândeam că recuperează până a doua zi cine știe ce ispite morbide. Îmi făceam un ceai de măceșe, de culoare roșie străvezie, Îndulcit cu o linguriță de miere și-l sorbeam strecurându-mă În propriile gânduri. Erau pajiști, tăciuni aprinși, cascade și estuare, unde de șoc, poieni cu veverițe. Copiii erau minunați. Îi priveam atent din fotoliul cu arcuri uzate și mi se păreau vietăți În continuă metamorfozare...,,. sau -Cine o să-i cumpere lui cârje cu perne moi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Prin ferestrele de vizavi se văd ca prin ceață siluete necunoscute, probabil virtuali cumpărători ai spațiului uriaș, gol. Am visat azi noapte un ozene care avea forma unui trup perfect de femeie. Răspândea un miros de busuioc și lumina puternic pajiștea pe care aterizase. Nu Îmi era frică de el. Aș fi vrut să-l ating, dar când am Înaintat către el a dispărut. În locul lui a rămas o vale adâncă. M-am trezit agitat. Încep să visez tot mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
omăt sunt instalate figurine miniaturale înfățișând scena Nașterii în iesle - zău că-i de-ajuns ca să ți se facă greață. Cum e cu putință să creadă toate tâmpeniile astea? Nu numai copiii, ci și adulții se adună în cerc pe pajiștile acoperite de zăpadă și zâmbesc la bucățelele de lemn înalte de-o șchioapă, numite Maria și Iosif și pruncul Iisus - și văcuțele și căluții miniaturali, până și ei zâmbesc. Dumnezeule mare! După idioțenia de peste an a evreilor, acum urmează idioțenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
le rânjea celor doi și agita pașaportul, iar aceștia Îl bârfeau punct cu punct. Apoi se traseră un pas În spate și dădură din cap, iar șoferul apăsă pe demaror. Mașina se ridică peste șine și apoi urcă Încet o pajiște lungă, plină de făgașe adânci. Josef Grünlich privi În urmă și văzu cele două lămpi roșii legănându-se ca două lampioane de hârtie În Întuneric. — Ce-au vrut? — Caută pe cineva, spuse șoferul. Dar asta Josef o știa destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
intră În metrou. Se lungi pe una din cușetele puse la dispoziția publicului și avu un vis ciudat. Se făcea că umblă pe un drum lung, nu departe de Trupington, printr-un colb alb și Încins. Se visă apoi pe pajiștea din spatele zidului de cărămidă roșie al casei părintești, bînd ceai lîngă maică-sa, care, Întinsă Într-un șezlong, mușca dintr-un sendviș cu castraveți. La picioare avea o bilă de crochet de un albastru strălucitor. Cu zîmbetul pe buze, maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am omorît soția, și sînt căutat de poliție!“ repetă el. Dar maică-sa zîmbi și-i spuse, scuturînd din cap: „Băiețelul meu n-ar fi În stare să omoare nici o muscă“. N-avea timp de pierdut: dinspre celălalt capăt al pajiștii aceleia lungi și atît de pașnice, de dincolo de cercurile jocului de crochet, pe sub umbra falnicului pin somnoros, se apropia soția vicarului, cu un coș plin cu mere. Înainte ca ea să ajungă lîngă ei, trebuia neapărat s-o convingă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dormit atunci cînd ne-am dus la teatrul de pantomimă. Au distrus și magazinele Maples și John Lewis. Parcă-ar fi dintr-un roman polițist, nu-i așa? Dar romanele polițiste sînt veridice, mult mai veridice decît tine și decît pajiștea ta, decît pinul și sendvișurile. Aveai obiceiul să rîzi de cărțile pe care le citea domnișoara Savage - cărți cu spioni și asasini, cu crime și urmări senzaționale În goana automobilului - dar să știi, dragă mamă, că așa e viața acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu titluri ca: Moarte În Piccadilly; Diamantele ambasadorului; Furt În arhiva amiralității; Diplomația; Șapte zile În permisie; Cei patru justițiari... Rowe Își dirijase pînă acum visul, dar simți că-și pierde controlul asupra lui. Iată, nu se mai afla pe pajiște, ci În spatele casei, pe un cîmp unde păștea iarbă măgarul pe care obișnuiau să-l trimită, În fiecare luni, cu rufele la o spălătoreasă din celălalt capăt al orășelului. Se vedea jucîndu-se lîngă o căpiță de fîn cu fiul vicarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
poarta hanului „La Stema regală“. Digby nu putea asemui cu nimic această Încăpere. Sanatoriul Îi apărea ca ceva artificial, ascuns Într-o grădină. Era oare cu putință ca viața de toate zilele să fie așa? Își amintea vag de o pajiște pe care se servea ceaiul de după-amiază și de un salonaș cu acuarele pe pereți, cu măsuțe joase, cu un mic pian, la care nu cînta nimeni, și cu un stăruitor parfum de apă de colonie; dar oare aceasta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ea despre moartea soțului. M-am uitat peste fotografiile color din reviste; în toate, piesa principală era, cu ușoare modificări de stil, automobilul - imagini fascinante cu tinere cupluri în relații sexuale de grup în jurul unei decapotabile americane parcate într-o pajiște liniștită; un afacerist de vârstă mijlocie gol, cu secretara pe bancheta din spate a Mercedesului său; homosexuali dezbrăcându-se reciproc la un picnic pe marginea drumului; adolescenți într-o orgie sexuală motorizată pe un auto-transportator cu două etaje, surprinși când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]