483 matches
-
Comedie. Durata: 103 minute. Premiera în România:03.06.2011. Produs de: Mandarin Cinéma. Distribuit în România de: Independența Film. Adaptare a piesei de teatru omonime realizate de Pierre Barillet si Jean-Pierre Grédy, filmul lui François Ozon este o comedie- palimpsest plasată în anii ’70, cu mai multe straturi care, pe măsură ce sunt demantelate ironic, schimbă natura comediei. Ozon plonjează în universul familiei burgheze cu idealul ei de respectabilitate, cu spațiul securizant pentru orice retragere strategică, întreținând minciuna în beneficiul comodității, cultivând
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
un Eminescu castrat plasat în centrul canonului, flancat de un "puternic poet", A. Toma, și de un "critic" social, recuperabil între anumite limite, I.L. Caragiale, tradiția este remodelată de N. Moraru în acord cu exigențele procustiene ale comanditarului etatic. În palimpsest se poate decela efigia unei noi literaturi, al cărei numitor comun pare să fie percepția libertății ca necesitate înțeleasă. Mai mult sau mai puțin citiți/ citați astăzi, după jumătate de secol, Petru Dumitriu, Lucia Demetrius, Aurel Baranga sunt vocile cărora
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
călătorea cu bodyguard și cărțile sale nu se vindeau în Orient, de teama eventualelor proteste (nici Suspinul nu s-a vândut la Bombay, deoarece unul din personaje caricaturiza un leader de partid regional cu accente fundamentalist hinduiste) - carte patetică și palimpsest, care a obținut premiul Booker în 1995 - ar putea fi subtitrată recviem pentru ciocnirea civilizațiilor. Lumile se înfruntă, se devoră unele pe altele și dispar. Povestea de familie spusă de descendentul exploratorului Vasco da Gama, născut cu defectul de a
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
romanul prin care și pentru care Matei Vișniec fuge de o asemenea eventualitate și se stabilește, mult mai igienic pentru mintea lui, în orășelul natal, Rădăuți. Pe de altă parte, titlul - și nu numai titlul - se revendică dintr-un nostim palimpsest local. Firma uzată a unei cârciumi purta, șters numai pe jumătate, fostul nume al acesteia, grafiat exact ca pe coperta cărții lui Vișniec. Dintr-o formulă specifică jocurilor de cărți, intrată în vocabularul marilor trișori (o cunoaștem, în toată splendoarea
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
inventat el chiar a existat și există... Poetul se plimbă scrutând apele cerul și-adâncul firescului gând prinde în mâini transhumanța virtutea de-a dobândi visul cu oase cu tot... Exilarhul din Babilon este ca vântul captiv și exiguu... Pe palimpsest se reiau urmele cu desuetudine Ce cod urmează veți spune! Poză 4 Gloria e o umbră a noastră o perfidie care îl paște pe fiecare Ea e praful stelar de pe bocancii soldatului... Este miriștea din suflet extazul văratec și boala
Ioan Țepelea by Ioan Țepelea () [Corola-journal/Imaginative/10426_a_11751]
-
o aură indiscutabil mitică ce străbat versurile poetei ca tot atâtea alter-egouri difuze prin care se încearcă ieșirea din conturul monadic al făpturii solitare și exprimarea unei dorințe de comunicare cu universul. Versurile Ilenei Mălăncioiu produc, astfel, un efect de palimpsest, în măsura în care dedesubtul trăirilor proprii, dedesubtul figurației imaginarului propriu se ghicesc alcătuirile mundane, obiectele și siluetele de fiecare zi. Pe de altă parte, dematerializarea trupului, spiritualizarea elementelor pur biologice dau seamă de aceeași voință de puritate și de avânt spre ideal
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
prozatorul Mihai Zamfir lansa scriitorilor români o foarte incitantă provocare: "Ce-ar fi dacă, în loc de a lansa pe piață noutăți dubioase, ne-am consacra rescrierii capodoperelor? Dacă am actualiza, în felul nostru, arta medievală a copierii comentate, a scrisului în palimpsest? Ce-ar fi dacă cititorul ar ști din capul locului la ce să se aștepte atunci cînd deschide romanul?" Scriitorul însuși a făcut pasul decisiv de la recomandare la faptă, rescriind (cu rezultate pe care nu este cazul să le comentăm
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
și gura unda limbii și secunda orologiului polar genele sprâncenele pleoapele cum clapele de pian aerian fruntea/aliaj uzura tâmpla (în neant) aùra și sărut aproapele. Trec vechimea mea le zic la arhondaric cu jale petecesc subt sparte zale deflorate palimpseste năpârlirea șarpelui în a raiului poveste. M-am secătuit de ani turnul umbra cea fugară o dă criptei în angoase și-i uzurpă armăsari /lainici lari penați pogani/ cu trăsura funerară legiunile de oase. Vinul nu mă mai încântă /taur
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
Georgeta Drăghici Viața ca palimpsest Într-o vreme cînd prozatorii nu prea mai au gust pentru roman, cînd romanul însuși se caută, fără a-și găsi o identitate mulțumitoare, apariția fiecărei cărți aparținînd genului ar trebui salutată. Deși publicate într-un asemenea context, cele două
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
neconvențional. Interpretarea mai liberă a scenelor și a personajelor biblice înseamnă, de fapt, aducerea mai aproape de înțelegerea contemporanilor. Accesul la metafizic devine posibil mai întîi prin blasfemie. Tehnica folosită de pictor pentru ilustrarea unor astfel de idei este cea a palimpsestului (de pildă, în picturile mai vechi ale artistului, imaginea Madonnei, suprapusă pe imaginea Maicii Domnului). Aceeași tehnică o aplică și romanciera textului său. Imagini suprapuse, texte care transpar printre altele (monolog printre pagini de jurnal, timp trecut, timp prezent; frazele
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
Imagini suprapuse, texte care transpar printre altele (monolog printre pagini de jurnal, timp trecut, timp prezent; frazele însele sînt suprapuse prin cultivarea elipsei). Chemarea lui Matei, al doilea roman al Florinei Ilis este și el construit după aceeași tehnică a palimpsestului. Textul e însă mai unitar și mai mult orientat către profan, către experiențe mai terestre, deși propensiunea spre metafizic nu dispare. „Și ieri la Institut am găsit e-mail-ul ei cu Chemarea Sfîntului Matei, tabloul lui Caravaggio, trimis mie de ea
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
Datele culese, zecile de nume și actele lor par mereu pe punctul de a sufoca o conștiință vie. Dar ele sunt aduse la zi și revizionate dintr-un unghi personal într-un text inspirat definit de Rodica Binder drept "un palimpsest al groazei" (Un roman documentar copleșitor, în "Orizont", 2, 2007). Ceea ce nu-i lucru puțin, într-o vastă bibliotecă a enormei - din multe perspective - probleme. Subiectul nu doar că rămâne actual, dar s-a regenerat după falimentul celuilalt totalitarism, de
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
cărții). Autorul alunecă uneori într-un patetism excesiv (teatral, nu cinematografic) și își divulgă preferința pentru o simbolistică expresionistă, cu termenul de garanție depășit. Ioan Alexandru, Amintirea poetului, ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Aurel Rău, București, Ed. Palimpsest, 2003. 216 pag. Ion Cocora, bun cunoscător de poezie (și poet el însuși), oferă tinerilor cititori posibilitatea de a-l descoperi pe Ioan Alexandru (iar nouă, celor mai în vârstă, de a-l redescoperi) prin intermediul unei "antologii sentimentale". Dând dovadă
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
împodobi un brad de Crăciun este la noi de dată relativ recentă, și că la sfârșitul secolului nouăsprezece P. Ispirescu și alții au dus o adevărată campanie îmopotiva acestui obicei, considerat "barbar". Jeana Morărescu, Nichita Stănescu: paradoxul ontologic, București, Ed. Palimpsest, 2003. 172 pag. Autoarea citește greșit poezia lui Nichita Stănescu. O descifrează, ca pe un text filosofic dens (ratând ocazia de a se bucura de frumusețea ei literară): "De aici începe însă uluitoarea aventură cognitivă a lui Nichita Stănescu, care
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
cu sine însuși, un dialog în care funcția de semnificare trece în plan secund. Mai mult decât un simplu caleidoscop al cuvintelor, romanul ne propune o fuzionare de lumi, reificate în punctele lor de contact, devenite obiecte de contemplație estetică. Palimpsestul limbii este, implicit, unul al memoriei afective și al trăirilor, cuvântul având valoare existențială, fiind creator de lumi. „Eu în altă Varșovie am avut treburi,” spune Evelyn Sonjacoffski, confruntat cu imposibilitatea fizică de a se fi aflat în orașul cu
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
din astea nu se vindecă așa...cu trucuri ieftine hai recunoaște nu e nicio fereastră în zid nu e dar nici zidul nu mai e zid (dacă nu te potolești!) - limba scrijelită cu nume și love și slove de corazon (palimpsest de scursori și claustofobie) un sfârc hemoragic: vezuviul o pune în mișcare începe mai întâi peltic să o rupă pe păsăreasca ta ca o coasă ruginită prin iarbă îți mângâie suflul abia mijit pe buze apoi ți se-ntinde pe
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
acasă lemne de foc de acasă carnețelul roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe voința ca un porc de crăciun fac tumbe clovni de ocazie grohăire solemnă scurmă în oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri se înalță în vocea de sânge răzbat prin difuzoare prin întunericul faraonic al sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
atunci când, în răsăritul euro-asiatic și nu numai aici indivizii insurgenți, fără să sufere de o maladie psihică reală, erau reduși la tăcere prin tratamente antiumane. Tradus la noi abia în 1983, romanul lui Kesey era parcurs cu sete, pentru că în palimpsest se citea situația spitalelor psihiatrice din gulagul est-european. McMurphy devenea un personaj simbolic, pentru categoria nesupușilor la regimul opresiv impus de Sora șefă, o variantă la Big brother din 1984, romanul lui Orwell. Aceeași problemă, a reducerii ființei umane la
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
bunele romane", între faptul din viață și cel din literatură sînt "coincidențe consternante", salvarea e căutată "prin cuvinte", norii au o sintaxă a lor, ca într-o carte de Petru Creția, Longos însuși devine "contemporanul nostru" povestind producerea textului, a palimpsestului (el își scrie romanul pe "niște foi netrebuitoare", de pe care răzuie un text pentru a așterne un altul), narațiunea se compune din jurnale, reportaje, însemnări, scrisori găsite, lăsînd lucrurile să se exprime liber în sintaxa lor (nu spune Valéry că
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
lăsat totul la voia inspirată a autorului: „Întorc timpul spre mine./ Îmi văd scaii,/ șura cu fân/ ici-colo înverzit,/ cât să se scuture moartea/ care mă trage în toate părțile.// Deșertul e linia care-mi desparte/ cerul de pământ.” Din Palimpsest, doar trei din cele opt versuri sunt importante: „Acum nopțile sunt mai lungi decât zilele./ Îmi număr în liniște stelele./ Vâslesc pe apa dintre două gânduri.” Transcriu în continuare, cu foarte mici amendări, cu atente propuneri de îmbunătățire a topicii
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13629_a_14954]
-
postmodernistă de tip "both/and"... Ezitările debutantului se văd și în citarea ori parafrazarea neinspirată a unor iluștri predecesori. Trimiterile la ritmurile pentru nunți necesare, sintaxa lui Nichita și plumbul bacovian (Produs Reciclat din Plum se vrea a fi un palimpsest?!) sunt mult prea evidente și nu-i folosesc la nimic. Mult mai în largul lui este Augustin Cupșa când scapă de obsesia intertextualității și scrie cum crede el de cuviință (finalul din Jurnalul unui cântec de leagăn este remarcabil: "și
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
eu real), afirmând că "Je est un autre", Rimbaud propunea și categorica, insolubila alteritate autor / "subiect" în poezie. Pe de altă parte, când un scriitor poate consemna: "Madame Bovary c'est moi ", asumarea trimite evident înspre o narațiune de tip palimpsest, al cărei strat originar e indicat explicit: lumea operei există ca lume a unui creator identificabil. Într-un caz, cea mai aparent intimă identificare (lirica) e anulată, în celălalt, e negată chiar "obiectivitatea", neutralitatea, "puritatea" epicului. Și, astfel, atât principiul
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
tip de lectură te adresezi spațiului ficțional într-un asemenea demersî Cuvântul înainte oferă câteva lămuriri, dar și acestea discutabile. În încercarea de a-l apropia pe Eminescu de teologie, Î.P.S.Nicolae Corneanu îi citește textele ca pe niște palimpseste, așa că pasajele care convin devin extrem de lizibile, pe când celelalte cad în penumbră sau chiar se opacizează. Nu poți afirma că ai de-a face cu un teolog (Eminescu nu este numit în mod direct teolog, dar dacă Mitropolitul întâlnește prea
Chestiunea bisericească by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12889_a_14214]
-
consistentă și viața, alta decît a spectacolului căruia i-au aparținut. La început, spectatorul avizat este tentat să încerce să recunoască costumul și spectacolul. E inutil. Nici nu mai contează pentru că din suprapunerea momentelor pe scena se naște, ca un palimpsest, altceva, cu o nouă identitate. Se joacă cu chef, actorii gusta pe deplin codul și limbajul teatral propuse de regizorul Dan Puric. Îi simțim însă lipsa ca actor, de pe scenă. Dar Carmen Ungureanu, partenera lui, este liantul și relația constructivă
Călătoria costumelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17988_a_19313]
-
diferite după tipurile de artă (firește funcția unei opere arhitecturale nu este la fel cu cea a unei opere literare etc.) Așadar această perspectivă asupra funcției justifica titlul pe care l-am ales. M.C.: Cititorii dumneavoastră fideli știu deja din Palimpseste că noțiunea de "transcendență", așa cum o folosiți, nu are nimic sublim, divin sau metafizic, ci un sens strict tehnic. Ați vrea să explicați această noțiune pentru cititorii mai tineri, ținînd cont că ea apare chiar în titlul primului volum? G.G.
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]