351 matches
-
și unu de oameni - cei patruzeci și unu de samurai rămași cu Katsuyori și fiul său, soția lui Katsuyori și doamnele ei din suită. În zilele precedente, se adăpostiseră Într-un loc numit Hirayashiki și chiar duraseră un fel de palisadă. Dar, când auziră vestea, cu toții știură că le sunase ceasul și se grăbiră să se pregătească pentru moarte. Printre ei, soția lui Katsuyori stătea așezată ca și cum Încă s-ar mai fi aflat În conacul ei din citadela interioară. Cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Munților Kibi, unde soarele apunea roșu. Din acel punct, n-aveau să mai Întâlnească decât inamici. Nu mai era primăvara pe care o lăsaseră În Okayama. Câmpiile și satele erau pustii. Un călăreț plecă În galop din linia Întâi, spre palisada ce Înconjura Castelul Takamatsu și așteptă instrucțiuni. Într-un târziu, Kanbei și Hikoemon fură introduși prin palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi ale drumului ce ducea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mai era primăvara pe care o lăsaseră În Okayama. Câmpiile și satele erau pustii. Un călăreț plecă În galop din linia Întâi, spre palisada ce Înconjura Castelul Takamatsu și așteptă instrucțiuni. Într-un târziu, Kanbei și Hikoemon fură introduși prin palisadă și escortați până la poarta castelului. Takamatsu era un exemplu tipic de castel clădit pe câmpie. De ambele laturi ale drumului ce ducea spre poarta principală se aflau orezării și plantații. Taluzurile și zidurile exterioare de piatră se Înălțau În mijlocul orezăriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puteai crede că, peste noapte, avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite trei palisade de lemn, În timp ce chiar deasupra drumului pe care cel mai probabil avea să se Îndrepte inamicul spre atac, fură Înghesuite stânci enorme și copaci. Regiunea dintre Muntele Higashino și Muntele Dangi, care cel mai probabil avea să fie folosită drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
care cel mai probabil avea să se Îndrepte inamicul spre atac, fură Înghesuite stânci enorme și copaci. Regiunea dintre Muntele Higashino și Muntele Dangi, care cel mai probabil avea să fie folosită drept câmp de luptă, era străbătută de o palisadă și o tranșee. Numai excavațiile pentru aceasta din urmă erau uriașe, dar munca fu gata În doar douăzeci de zile. Femeile și copiii participau, și ei, la lucrări. Membrii clanului Shibata făceau raiduri de noapte și recurgeau la șicane meschine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
DE CEAI Omul arăta ca un călugăr rătăcitor, dar avea pasul unui războinic. În acel moment, urca pe drumul Shufukuji. Unde mergi? strigă străjerul clanului Shibata. Eu sunt, răspunse preotul, dându-și pe spate gluga călugărească. Santinelele făcură semn spre palisada dinapoia lor. La poarta de lemn stătea Încă un grup de oameni. Călugărul se apropie de ofițer și-i spuse câteva cuvinte. Un scurt răstimp, păru să domnească o oarecare confuzie, dar apoi ofițerul aduse el Însuși un cal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
seniorului său. Yasumasa studie, un timp, plicul. Da, este fără Îndoială scrisul lui Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele Nakao. Seniorul și vasalul ieșiră prin palisadă și urcară spre piscul Muntelui Yukiichi. Poziționarea oamenilor și a cailor, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru În zare cetatea, care arăta ca un castel, și putură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Shogen, dar e adresată fratelui meu. Vino cu mine. Mergem chiar acum la fratele meu și anunțăm tabăra principală de la Muntele Nakao. Seniorul și vasalul ieșiră prin palisadă și urcară spre piscul Muntelui Yukiichi. Poziționarea oamenilor și a cailor, porțile palisadei și cazărmile deveneau tot mai strânse și mai controlate, pe măsură ce se apropiau de vârf. În sfârșit, apăru În zare cetatea, care arăta ca un castel, și putură observa nenumărate corturi răspândite pe culme. — Spune-i fratelui meu că am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
două leghe, de-a lungul lanțului muntos. Verdeața primăvăratică a munților umplea ochii războinicilor și, În timp ce-și Îndemna calul Înainte, până și Genba fu cuprins de o stare poetică. Tabăra principală de la Muntele Nakao era Înconjurată de câteva palisade. De fiecare dată când Genba se apropia de câte o poartă, nu făcea decât să-și spună numele și să treacă, privind gărzile de sus, din șa. Dar, tocmai când se pregătea să intre pe poarta fortăreței principale, comandantul gărzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fortăreață. * * * A douăsprezecea zi din lună, miezul nopții. Focurile de tabără ardeau mocnit și, În tabăra alpină Învăluită În cețuri, nu se auzea decât foșnetul brazilor. Deschideți poarta! strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, În poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese Înainte cartierul general al lui Shogen, dar Hideyoshi Îl Înlocuise pe acesta cu Kimura Hayato. — Cine e? Întrebă santinela, privind printre lemnele palisadei. Afară, În Întuneric, stătea o siluetă solitară. — Cheamă-l pe Comandantul Osaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
strigă cineva cu glas scăzut, bătând, repetat, În poarta de lemn a palisadei. Micul fort de la Motoyama fusese Înainte cartierul general al lui Shogen, dar Hideyoshi Îl Înlocuise pe acesta cu Kimura Hayato. — Cine e? Întrebă santinela, privind printre lemnele palisadei. Afară, În Întuneric, stătea o siluetă solitară. — Cheamă-l pe Comandantul Osaki, Îi ceru necunoscutul. — Mai Întâi spune-mi cine ești și de unde vii. Un moment, omul de-afară nu răspunse. Cădea o ploaie cețoasă, iar cerul avea culoarea cernelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spune-mi cine ești și de unde vii. Un moment, omul de-afară nu răspunse. Cădea o ploaie cețoasă, iar cerul avea culoarea cernelii de India. — Pe-asta nu ți-o pot spune. Trebuie să vorbesc cu Osaki Uemon, aici, la palisadă. Spune-i doar atât. — Prieten sau dușman? — Prieten, bineînțeles! Crezi că un inamic ar fi putut ajunge atât de ușor tocmai până aici? Chiar atât de neatenți sunt străjerii voștri? Dacă era vreun complot inamic, aș mai bătea acum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
importanță. — Nu mi-l poți spune mie, ca să-i transmit mesajul? — Nu, trebuie să vorbesc cu el personal. În semn de bună credință, vi le Încredințez pe acestea, spuse Nomura, scoțându-și săbiile și dându-i-le lui Osaki, prin palisadă. Osaki Își dădu seama că Nomura era sincer și deschise poarta, după care, Îl conduse la comandamentul lui Hayato. Era o tabără de război și nu exista nici o diferență Între măsurile de securitate din timpul zilei sau nopții. Locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se frecau unii de alții, luptând să ajungă În frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau Înainte unele după altele, În Învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja Împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau În lumina dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui Oiwa, apărate de Nakagaba Sebei, și Muntele Iwasaki, ocupat de Takayama Ukon - centrul fortificațiilor lui Hideyoshi - erau Încătușate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
asupra lor. Săbii lungi Începură să se năpustească peste coifurile soldaților lui Hideyoshi, lănci le străpungeau piepturile, iar trupurile lor măcelărite cădeau peste tot. — Nimeni să nu fie prea nerăbdător să moară! strigă deodată Shosuke, În timp ce se retrăgea În interiorul unei palisade. În timp ce stindardul de comandant Îl urma, oamenii rămași făcură același lucru. — Se spune că legătura ficărui deget În parte nu e la fel de puternică precum lovitura unui singur pumn. Dacă mica noastră forță se Împrăștie, efectele ei vor fi slăbite. Rămâneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Își instală tabăra pe Muntele Ashiba și puse să se Împresureze castelul atât de strâns, Încât nici un strop de apă nu s-ar fi putut infiltra afară. De cum termină, unitatea lui Kyutaro primi sarcina de a sparge o porțiune a palisadei. Apoi, Genba și Katsutoshi fură conduși până În apropierea zidurilor castelului. Bătând toba de atac, soldații Începură să asalteze urechile lui Katsuie, care se afla În castel. — Dacă ai vreun ultim cuvânt de spus fiului tău vitreg și lui Genba, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul. Tobele de atac ale armate inamice nu mai conteneau. Pe la căderea nopții, toate palisadele Înconjurătoare fuseseră sparte și Întreaga zonă era plină de trupele lui Hideyoshi, până la vreo treizeci-patruzeci de metri distanță de zidurile castelului propriu-zis. Cu toate acestea, În castel, situația rămânea calmă. După un timp, tobele dușmane Încetară; se apropia noaptea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nu se afla pe teren Înălțat, ca aceea a inamicului de la Muntele Komaki, dar Hideyoshi folosise pădurile, câmpiile și râurile din vecinătate spre a obține avantaje maxime, iar poziția armate sale era Înconjurată pe două leghe pătrate cu tranșee și palisade. Ca măsură suplimentară de prevedere, incinta capelei din sat fusese aranjată astfel Încât să pară că acolo locuia Hideyoshi. Din punctul de vedere al lui Ieyasu, locul unde se afla Hideyoshi era neclar. Ar fi putut să fie ori În tabăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mii de oameni se Împărți În șaisprezece unități și porni spre răsărit. Bătând tobele și scoțând strigăte de război, o avangardă condusă de Sakai Tadatsugu și Ii Hyobu a provocă În repetate rânduri ca și cum ar fi spus: „Ieși afară, Hideyoshi!“ Palisadele cu șanțuri erau apărate de Hori Kyutaro și Gamo Ujisato. Privind spre zgomotoasele trupe inamice, Kyutaro scrâșnea din dinți. După Nagakute, inamicul răspândise zvonuri că soldații lui Hideyoshi se temeau de războinicii clanului Tokugawa. Dar Hideyoshi dăduse clar de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
crudă / monezi ușoare pentru schimbul / de necunoașteri și-ndoieli”. Salvatoare sunt racordarea la matcă formativa și retrăirea copilăriei, timp de inalterabila prezenta când sintagmele, azi terne, erau generos semnificante. Decurge de aici apariția recurenta a unor imagini precum „primul țărm”, „palisade pururi verzi / de sarmizegetusa”, „umbre de părinți / stratificate că o frunză”, din care crește treptat „rostirea patriei” ce configurează, în ciclurile volumului, diferite ipostaze, nu întotdeauna convenționale, ale ideii de patriotism. Hispanist apreciat, N. a publicat câteva cărți ce cuprind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288492_a_289821]
-
un ireductibil adept al păstrării dualității subiect-obiect" (Bogdan Ghiu, Prefață). Spațiul critic este o analiză a dispariției realului așa cum îl știm noi, a cetății și a fațadelor sale într-o lume în care viteza distruge limitele și le transparentizează: "de la palisadă la ecran, trecînd prin incinta de piatră a întăriturii, suprafața-limită nu încetează să înregistreze transformări, perceptibile sau imperceptibile, ultima dintre ele fiind probabil cea a interfeței". "Reprezentarea orașului contemporan nu mai este deci determinată de ceremonialul deschiderii porților, de ritualul
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
ale căror inscripții dacice poetul nu încetează să le vadă și să le descifreze. E de-ajuns să citim primele versuri ale primului poem ca să înțelegem asta: „Când veni valul magnetic și fosforescent din/ Adâncul Munților Vrancei, săltând arca/ De palisade și lut a casei noastre de vară,/ Bine fiind ea pusă la cale și-n temelii/ Și-n toate încheieturile,/ Întărită de lucrarea lui Iancu Arsene,/ Ieșit-am iute pe puntea de scândură albă,/ Ne ținurăm de coloanele strâns îmbrăcate
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
de feluri plimbîndu-te pe strada care nu oprește nicăieri vei fi văzut mergînd mai departe, atît de scurtă și fără ieșire este memoria fiecărui locuitor al său afară se dăduseră bătălii și umbrele tot nu fuseseră recîștigate eram înconjurat de palisade de ceață, de smîrcuri și ape mai înșelătoare decît cerul prins în luciul lor se dezghețaseră cîteva amintiri în vecinătatea cărora crescusem și eram obișnuit să mă împotmolesc, aș fi vrut să le îngheț, am încercat să spun ceva dar
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, așa cum pare a indica inscripția "O REX GLORIAE VENI" ("O, Rege al Gloriei, vino !") de pe unul dintre clopote, scrisă cu majuscule gotice. În mijlocul așezării a fost construită o cetate fortificată cu palisade. E vorba de o cetate țărănească cu biserica în incintă, din secolul al XV-lea. Incinta are un traseu aproximativ circular și avea inițial trei turnuri. La sfârșitul secolului al XIX-lea înălțimea inițială acurtinei, de aproximativ 7-8 metri, a
Bazna, Sibiu () [Corola-website/Science/299828_a_301157]
-
cu mult depășit, construcția costând în cele din urmă, consemnează cronica, „26000 de floreni” (guldeni). Stema de pe frontispiciu Încă de la inaugurare, pe fațada clădirii era așezată emblema orașului: o poartă deschisă între două turnuri de cetate și o fortificație de palisade. De o parte și de cealaltă a emblemei, o inscripție în latină preamărea faptele de arme ale lui Eugeniu de Savoya, amintind și de reformatorul edilitar al orașului, contele Mercy, ce ridicase „cu măiestrie zidurile apărate de augustele aripi de
Agenda2006-21-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284987_a_286316]