887 matches
-
și unele aspecte practice. Mi-au rămas o mulțime de lucruri în Pelham Crescent pe care le-ai putea aduce înapoi sau ai putea închiria o mașină, nu cred că ar încăpea toate în mașina ta. — Vrei să aflu dacă Palmer te mai iubește? am întrebat. Antonia mă privi istovită, ca de la mare distanță, prin nenumărate văluri cenușii de tristețe și resemnare. Nu se poate să mă iubească, altminteri n-ar fi renunțat la mine numai pentru că i-ai tras un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
poate să mă iubească, altminteri n-ar fi renunțat la mine numai pentru că i-ai tras un pumn în ochi, zise ea. Era adevărat în aparență; iar cuvintele ei mi-au amintit că Antonia nu știa nimic. Legătura ei cu Palmer și Honor părea una abstractă și superficială în comparație cu a mea, căci ei îi lipseau date esențiale. Cât de strânsă era legătura mea simțeam în oasele și în sângele meu în timp ce cântăream posibilitatea de a-i revedea pe cei doi. Știusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și n-am obținut de la ea decât o amânare de trei zile. După ce luase în sfârșit o hotărâre, voia ca lucrurile să se termine repede. Discuția noastră avusese loc într-o luni. Am căzut de acord să-i scriu lui Palmer și să-i propun să trec pe la el joi la ora șase. Asta îi dădea lui timp să răspundă; și într-adevăr am primit de la el cu promptitudine o carte poștală, scurtă, dar politicoasă, prin care îmi spunea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cusur. Aspectul atât de îngrijit îi dădea o maturitate frumoasă. Alexander îi întoarse privirea cu o afecțiune prudentă și reținută. M-am simțit pentru moment categoric exclus, iar senzația era aceeași cu cea pe care o avusesem mai demult în legătură cu Palmer și Antonia. Cei doi își doreau să mă înlăture din calea lor. Eu eram o problemă care trebuia abordată cu grijă, cu blândețe, cu dragoste dar fără echivoc, înainte ca ei să meargă mai departe și să-și vadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
udă. Plecasem, firește, mult prea devreme din Hereford Square și mersesem pe jos prin ploaie un timp încercând să-mi regăsesc calmul și echilibrul. Cu toate astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer și apoi am pășit în interiorul scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
timp încercând să-mi regăsesc calmul și echilibrul. Cu toate astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer și apoi am pășit în interiorul scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele spre lumină am observat imediat pata verzuie de pe obraz, consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
batiste cocoloșite iar primele lui cuvinte au fost: — Nu te apropia de mine, prietene, sunt îngrozitor de răcit! M-am așezat pe un scaun de lângă perete, de parcă mă aflam într-o sală de așteptare. M-am uitat obosit și detașat la Palmer. Poate că, de fapt, nu venisem decât pentru a fi judecat și pedepsit. Am așteptat să facă el primul pas. A strănutat violent de câteva ori, murmurând: — Ei, Doamne! Ei, Doamne! iar apoi a continuat: Pune-ți niște whisky, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am așteptat. Deja mi-era clar că n-am s-o văd pe Honor, ceea ce mă făcea foarte nefericit, iar dacă acesta avea să fie sfârștul, unul incert, atunci pentru mine era o adevărată nenorocire. — Cum se simte Antonia? întrebă Palmer. — Foarte bine, am spus. — Mă îndoiesc, răspunse Palmer, dar o să-și revină, cu timpul. Ca să nu mai fii îndrăgostit de cineva trebuie să uiți cât de încântătoare este persoana respectivă. Iar ea va uita curând. — Ce omul dracului ești, vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am s-o văd pe Honor, ceea ce mă făcea foarte nefericit, iar dacă acesta avea să fie sfârștul, unul incert, atunci pentru mine era o adevărată nenorocire. — Cum se simte Antonia? întrebă Palmer. — Foarte bine, am spus. — Mă îndoiesc, răspunse Palmer, dar o să-și revină, cu timpul. Ca să nu mai fii îndrăgostit de cineva trebuie să uiți cât de încântătoare este persoana respectivă. Iar ea va uita curând. — Ce omul dracului ești, vorbești de parcă n-ai avea nici o legătură cu povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să uiți cât de încântătoare este persoana respectivă. Iar ea va uita curând. — Ce omul dracului ești, vorbești de parcă n-ai avea nici o legătură cu povestea asta, am spus, dar fără patimă. — Nu, nu, să nu mă înțelegi greșit, spuse Palmer. Am fost îndrăgostit de soția ta, chiar foarte îndrăgostit. Strănută din nou și exclamă: Ce dracu'...! Dar tu ai reușit să uiți cât de încântătoare este ea? am întrebat. — Tu ai vrea să uit? replică Palmer. — Nu mă amesteca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mă înțelegi greșit, spuse Palmer. Am fost îndrăgostit de soția ta, chiar foarte îndrăgostit. Strănută din nou și exclamă: Ce dracu'...! Dar tu ai reușit să uiți cât de încântătoare este ea? am întrebat. — Tu ai vrea să uit? replică Palmer. — Nu mă amesteca pe mine în chestia asta, am spus. — Chiar crezi că aș putea face asta, amice? întrebă Palmer. — Tocmai asta-i nenorocirea, că toți vor să mă amestece pe mine în povestea asta în care nu-mi găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dracu'...! Dar tu ai reușit să uiți cât de încântătoare este ea? am întrebat. — Tu ai vrea să uit? replică Palmer. — Nu mă amesteca pe mine în chestia asta, am spus. — Chiar crezi că aș putea face asta, amice? întrebă Palmer. — Tocmai asta-i nenorocirea, că toți vor să mă amestece pe mine în povestea asta în care nu-mi găsesc locul, am spus. Dar n-are nici o importanță. — De ce-ai venit? mă întrebă Palmer. — Ca să sfârșim istoria. Antoniei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
putea face asta, amice? întrebă Palmer. — Tocmai asta-i nenorocirea, că toți vor să mă amestece pe mine în povestea asta în care nu-mi găsesc locul, am spus. Dar n-are nici o importanță. — De ce-ai venit? mă întrebă Palmer. — Ca să sfârșim istoria. Antoniei îi plac lucrurile limpezi. — „Limpezi” înseamnă curate și ordonate? — Ordonate. Și nu-ți mai face iluzii. Elle ne vous aime plus. Dar e nevoie de participarea ta ca să terminăm treaba. Cum ai s-o faci, rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-ți mai face iluzii. Elle ne vous aime plus. Dar e nevoie de participarea ta ca să terminăm treaba. Cum ai s-o faci, rămâne în seama ta. Asemenea subtilități sunt, oricum, de domeniul tău. — Antonia vrea să mă vadă? întrebă Palmer. L-am privit cu atenție. Își ținea ațintiți asupra mea ochii inteligenți. Mâna lui se pregătea să arunce un șervețel. Obrazul puțin învinețit îi stătea bine, amintind parcă vag de un portret al lui Dionis. E convins că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ochii inteligenți. Mâna lui se pregătea să arunce un șervețel. Obrazul puțin învinețit îi stătea bine, amintind parcă vag de un portret al lui Dionis. E convins că i-am spus Antoniei, mi-am zis în gând. — Nu, am răspuns. Palmer mă mai studie câteva minute, apoi oftă și zise: — Așa e mai bine. Și tu cum te simți, Martin? — Mort, am răspuns. În rest, minunat. — Hai, spune-mi, vorbește, spuse Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Antoniei, mi-am zis în gând. — Nu, am răspuns. Palmer mă mai studie câteva minute, apoi oftă și zise: — Așa e mai bine. Și tu cum te simți, Martin? — Mort, am răspuns. În rest, minunat. — Hai, spune-mi, vorbește, spuse Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu surprindere că mă pregăteam să-i opun rezistență. Nimic, nimic, am spus. — Ce înseamnă asta, „nimic”? — Înseamnă că n-am nici un fel de probleme nerezolvate. — Mare mincinos mai ești! zise Palmer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Palmer, iar vocea lui era mângâietoare, convingătoare. Am constatat cu surprindere că mă pregăteam să-i opun rezistență. Nimic, nimic, am spus. — Ce înseamnă asta, „nimic”? — Înseamnă că n-am nici un fel de probleme nerezolvate. — Mare mincinos mai ești! zise Palmer. M-am uitat lung la el. Era imposibil să nu-și dea seama ce e în mintea mea. M-am întrebat ce i-o fi spus Honor. — Palmer, am venit să-mi iau rămas-bun de la tine, în numele Antoniei, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
n-am nici un fel de probleme nerezolvate. — Mare mincinos mai ești! zise Palmer. M-am uitat lung la el. Era imposibil să nu-și dea seama ce e în mintea mea. M-am întrebat ce i-o fi spus Honor. — Palmer, am venit să-mi iau rămas-bun de la tine, în numele Antoniei, și să stabilim cum facem să-și ia lucrurile pe care le-a lăsat aici. N-am putea să ne ocupăm doar de aceste chestiuni? — I-am împachetat toate lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
venit să-mi iau rămas-bun de la tine, în numele Antoniei, și să stabilim cum facem să-și ia lucrurile pe care le-a lăsat aici. N-am putea să ne ocupăm doar de aceste chestiuni? — I-am împachetat toate lucrurile, spuse Palmer. Treaba asta se rezolvă. Dar tu chiar ai de gând să rămâi lângă Antonia după toată povestea asta? — Da. — E o hotărâre nechibzuită, spuse el. Ar trebui să profiți de ocazie și să te desparți. O să fie cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sensibil și atent din ființa mea reacționă la cuvintele lui ca la o chemare mult dorită. Dar am continuat: Nu avem de gând să ne despărțim. Și, oricum, problema e numai a noastră. Căsnicia ta s-a sfârșit, Martin, spuse Palmer. De ce nu vrei să recunoști? N-ai vrea să vorbești cu mine despre subiectul ăsta? O discuție „strict medicală”, așa cum spui tu. Nu spun să discutăm acum, în clipa asta, dar peste ceva vreme. Sunt convins că te-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
strict medicală”, așa cum spui tu. Nu spun să discutăm acum, în clipa asta, dar peste ceva vreme. Sunt convins că te-aș putea ajuta. Am început să râd. — Pentru prima dată de când te cunosc constat că poți fi și tâmpit. Palmer mă privi cu blândețea studiată a medicului de profesie. Am băgat de seamă că în spatele lui șirul de stampe japoneze fusese înlocuit. — Ceea ce tu consideri a fi tâmpenia mea este pur și simplu nevoia mea. Nu vrem să te pierdem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de profesie. Am băgat de seamă că în spatele lui șirul de stampe japoneze fusese înlocuit. — Ceea ce tu consideri a fi tâmpenia mea este pur și simplu nevoia mea. Nu vrem să te pierdem. — Adică, cine? — Honor și cu mine, spuse Palmer. Am căutat să nu arăt nimic prin expresia feței încruntându-mă și mai tare. — Și în ce ar consta faptul de a nu mă pierde? — Nu știu, spuse el. De ce să stabilim lucrurile dinainte? Am să încerc să mă exprim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
distrugi lent. Fii hotărât. Și nu te jena să primești ajutor. Sufletul detestă vidul. Eu și Honor vom pleca în curând, vom pleca departe și pentru mult timp. Aici nu te reține nimic. Vino cu noi! Am privit în pământ. Palmer avea un adevărat talent de a mă face să simt că-mi pierd mințile. Niciodată nu mai auzisem atât de limpede glasul care-mi spunea „totul este permis”. Dar, odată cu acel „totul este permis”, venea și „totul este posibil” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi spunea „totul este permis”. Dar, odată cu acel „totul este permis”, venea și „totul este posibil” și imaginea lui Honor intrând, undeva, cumva, în existența mea viitoare. Mi-am ridicat ochii și am văzut că, prin ușa aflată în spatele lui Palmer, ea intrase în cameră. M-am sculat în picioare și, pentru o clipă, mi s-a părut că o să leșin. Dar apoi, sprijinindu-mă de spătarul scaunului, am reușit să îi înfrunt așa cum își înfruntă un prizonier judecătorii. Asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Honor era îmbrăcată în ceva negru cu guler înalt, despre care n-am putut să-mi amintesc mai târziu dacă era o rochie de mătase sau un halat. Avea brațele dezgolite de la cot în jos. Rămase în picioare în spatele lui Palmer al cărui trup relaxat parcă iradia, arătând limpede că percepe prezența ei; amândoi mă studiau cu atenție, Honor își ținea capul plecat iar bretonul lucios îi cădea peste frunte încadrându-i ochii. Cum ea stătea în spatele lui Palmer ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]