2,054 matches
-
înfricoșător de mult cu Buenos Aires-ul. Berlinul deloc! Noaptea la unu pe Bulevardul Carlos Pellegrini. Kurfürstendamm-ul berlinez nu depășește în lărgime o treime din această autostradă gigantică, formată din opt benzi de circulație... trecem prin fața magazinelor și restaurantelor luxoase cu palmieri în holuri și a hotelurilor cu swimming-pool-uri la ultimul etaj. Pe trotuare, lîngă ziduri, saltele fără număr pătate de noroi, de urină, rupte la colțuri, din care ies bucăți de burete maroniu, cîlți de lînă sau paie, cîrpe de toate
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
balconașe, case galbene sau de culoarea cărămizii, văd în ele apărînd, din senin, evantaie sau piepteni cu rama largă și curbată ca o coadă de păun. Nu pot scăpa de gîndul că am mai fost aici, în curtea interioară, sub palmierul cu scoarța păroasă din care țîșnesc ferigile de un verde umed, întunecat. Se urcă în mine sîngele călduț și sărat ca un plîns. Katharina vede. Mi se face rușine. încep să vorbesc fără oprire despre gustul roșiilor din România. Același
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
ochi de sticlă într-un vaporetto pe Rio de la Plata. Viteza crește, siajul umflă valurile; sînt aruncate în dreapta și-n stînga ca niște mingi de ping-pong. Brațul se îngustează, apa se liniștește, pe maluri case pe picioroange - lacustre - înconjurate de palmieri. Fiecare are în față un mic ponton de lemn. Pe un acoperiș un cîine mare, negru. Copaci cu flori mov. Rio de la Plata are o apă groasă ca pielea unei reptile de culoare indefinită; dacă aș spune "infinită" ar fi
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
Un studiu, arată că în urmă cu 50 de milioane de ani, Antarctica era un continent plin de palmieri deoarece temperaturile ajungeau până la 20 de grade Celsius. Dacă încălzirea globală va continua în același ritm, vom asista la un fenomen inedit. Autor: Diana Buica Descoperirea arată că încălzirea globală poate face ca nivelul apelor să crească cu 60 de
Istoria unei Antarctici pline de palmieri () [Corola-journal/Journalistic/66153_a_67478]
-
este la poli. De exemplu, cercetătorii au descoperit pe fundul oceanului, în apropiere de Wilkes Land, pe coasta de est a Antarcticii, polenul fosilizat al unor plante care trăiesc în zone diferite: o zonă de păduri tropicale, dominate de ferigi, palmieri, si o zona montană, cu fagi și conifere. Acest polen arată că temperaturiile medii pe costă de este a Antarcticii, erau de circa 16 grade Celsius, iar vară ajungeau la 21 de grade Celsius. Iernile aveau peste 10 grade Celsius
Istoria unei Antarctici pline de palmieri () [Corola-journal/Journalistic/66153_a_67478]
-
duce cu mașina de la Tel Aviv la Ierusalim și pe drum încerc să mă familiarizez cu peisajul locului, cu totul aparte, extrem de pietros, vegetația făcându-și parcă loc cu dificultate printre pietre mai mari sau mai mici, o vegetație exotică: palmieri, pini, măslini, leandri și niște tufișuri cu flori mărunte mov, pe care le voi reîntâlni pe multe ziduri din Ierusalim și voi afla că se numesc Bughenvilia. * Ierusalimul ni se face cunoscut de departe, ca o largă panoramă, cocoțat pe
La Ierusalim by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6628_a_7953]
-
Sammons, în vârstă de 61 de ani, a susținut că "sunt și fericit și trist, dar asta este ceea ce am vrut", după care a adăugat că intenționează să plece "într-o zonă unde există plaje cu nisip, poate și un palmier" înainte de a scrie o carte despre cei 30 de ani petrecuți în Buford. Don Sammons, care ar fi trebuit să fi părăsit sediul în termen de treizeci de zile, a venit să se stabilească acolo, în 1980, împreună cu familia sa
Cea mai mică localitatea din SUA a fost vândută unui vietnamez. Află cât a costat () [Corola-journal/Journalistic/58464_a_59789]
-
ovăz, un străin pentru mine la fel cum eu un străin pentru el asemănători cu rubedeniile din fotografii în ceea ce mă încăpățânez să numesc casă fiindcă nu știu ce alt nume să-i dau, prea mare pentru noi cu vreo doi, trei palmieri și bunica - Grădina un abur de praf de pușcă urca de pe crucile soldaților când oamenii din târg, de atâția ani decedați, au început să ne înconjoare, în lunile revoluției armata și țăranii au încercat să ne fure casa (ceașca bunicii
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
împreună cu Horia Gârbea, la Festivalul de Poezie Nisan, organizat în satul Maghar, Israel (cea de-a XII-a ediție). Uniunea Scriitorilor din România ne trimite cu tot dichisul și susținerea (eu sunt recomandată de Irina Petraș). Tel Aviv: căldură umedă, palmieri disciplinați, flori galbene de stâncă, dune intermitente, marea aburită pe margine, zgârie-nori mediani, dar și blocuri în paragină. Nazareth. Orașul e un hibrid araboevreiesc, seamănă și cu o insulă grecească, dar și cu un bazar musulman. Bisericile creștine de culoarea
Poezie în Țara Sfântă by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5610_a_6935]
-
străluciră-n bolta infinită aripi ce au fost demult gândite. Și cu gânduri mândre s-a înțesat în vânt muzica elicei rotitoare... Jos, părea pământul zgâriat a unui geometru aiurare. Napoleon în exil Zi surd-năbușitoare, noua lui casă și palmierul ce parcă de tablă ar fi... Iată vine și el, privindu-și umbra caraghioasă ce-l provoacă ingrat a-și aminti umbra pestrițelor stindarde de mătase în labele sfinxului sumbru, departe... S-a oprit; nicicând atât de jalnic nu arătase
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
arborele vieții înălțându-se de la pământ spre cer. Cărțile de psalmi ale Evului Mediu, vitraliile, miniaturile imaginează deseori Sfânta Cruce plină de muguri sau înflorită. Patru specii de arbori au fost reținute, după dezbateri îndelungi, ca fiind benefice și binecuvântate: palmierul, cedrul, chiparosul și măslinul. În Atena antică, tăierea unui măslin se pedepsea cu moartea ca un sacrilegiu. Areopagul trimitea comisari să constate cum sunt întreținute livezile de măslini. Ca o dovadă a schimbării complete a obiceiurilor și credințelor, iarna trecută
Arbori binecuvântați, arbori blestemați () [Corola-journal/Journalistic/3494_a_4819]
-
constatări de profesor rătăcit într-o oază multiculturală, e aceeași peste tot: „Cântați păsări/ păsări cântați/ iarba tăiată miroase/ a copilărie/ studentele trec pe alei/ așa cum treceau/ pe Bulevardul Elisabeta/ în București./ Vântul fluieră în alte frunze/ aceleași melodii/ numai palmierii/ schimbă peisajul.” Nostalgie? Tot ce se poate... „Eu pretutindeni/ văd alte stele/ prin aceeași ochelari./ Asta e meseria mea” - o profesiune de credință, cumva contradictorie, fiindcă stelele par să fie, totuși, aceleași. Și temele sunt aceleași, ale poeziei moderniste cu
Amintire din Waikiki by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3515_a_4840]
-
o tabletă de ciocolată. Din acest motiv, pe rafturile magazinelor vor putea fi găsiți tot felul de înlocuitori. Producătorii de ciocolată vor fi forțați să folosească ingrediente mai slabe cantitativ. În loc de unt de cacao, fabricanții pot să folosească ulei de palmier sau un extract din semințe de bumbac, ieftine și din abundență. Practic, orice înlocuitor care să țină mai jos prețurile la raft.
Ciocolata, un aliment de care nu se va mai atinge nimeni by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36067_a_37392]
-
Crișan Andreescu Creștinii prăznuiesc, în a șasea duminică din Postul Mare, Floriile, cea mai importantă sărbătoare înainte de Învierea Domnului, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim, unde a fost aclamat de locuitorii orașului și întâmpinat cu frunze de palmier. Duminica Floriilor este și prilej de a-i sărbători pe cei 1,5 milioane de romăni care poartă nume de flori, cum ar fi Florin, Viorel, Viorica, Brândușa, Crăița, Lăcrămioara ori Margareta. Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile
Duminica Floriilor. Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37511_a_38836]
-
mici pentru a-și cere iertare. Obiceiul e cunoscut sub numele de "Iertarea de Florii" sau "Spovedania pe petic alb". La toate popoarele creștine pot fi întâlnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiții nu au nimic în comun cu spiritul creștinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim. Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele
Duminica Floriilor. Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37511_a_38836]
-
celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiții nu au nimic în comun cu spiritul creștinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim. Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiați să își dăruiască ramuri de salcie în această zi.
Duminica Floriilor. Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/37511_a_38836]
-
înțeleg de ce atât de mult mă afectează tot ce i-a fost lui Bürger hărăzit să i se-ntâmple (datele nașterii și morții sale se află în enciclopedii) într-unul din orașele câmpiei de lângă râul cu un singur mal unde palmierul crește, și nu pinul. Precum noi toți, a spus minciuni și-a auzit minciuni, a fost trădat și fost-a trădător, s-a perpelit de dragoste adesea și, după-o lungă noapte nedormită, cleștar pâclos în zori de zi văzut
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
Nicolae Oprea. El publică un amplu grupaj de versuri reflexive, de inspirație egeeană, scrise sub semnul lui Kavafis: „Olimpienii par întrupați în arbori și arbuști cu mari corole,/ De la măslinul sfânt până la leandrul roz și senzual,/ Vița de vie, arborele-trompetă, palmierul, arborele de mătase,/ Teiul înmiresmat și pinul înaintând spre mare/ Dinspre muntele verde Sithonia.” Așadar, în orice critic stă ațipit un poet? Banul public în cultură În DILEMA VECHE (nr. 513), Sorin Cristian Semeniuc răspunde la întrebarea Până unde este
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2957_a_4282]
-
diversificării andrisantului. Dar și în textul anterior, accentele grave, mistice sînt dublate de accente ascuțite, la nivelul teatrului de revistă într-un sezon mort: „Toate-aceste arătări fără eu -/ Cum vor vorbi cu Dumnezeu?// Cum va vorbi Bombon? Dar Răduleasca?/ Dar palmier de stat? Dar Agaton?/ Ce o să zică Nelu la Floreasca,/ la Bellu sau, pardon, la Pompignon?// Străin ești tu, ce vrei să știi acestea/ de tot ce ține-n brațe acel abis.../ Acolo speri să-ți poți spune povestea/ și
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
cu privirile, dar știe că pasărea nu se va mai bucura niciodată de libertatea zborului, de lumina soarelui... Se urcă în metrou și călătorește mai multe stații, cu sufletul gol. Un suflet ca o colibă pustie, construită din ramuri de palmier, din care toate amintirile, visele, idealurile, au fost alungate, asemenea zeilor defuncți. Când metroul iese din stația Concorde, privește cu indiferență afișul lipit pe panoul publicitar din fața sa. Citește versurile lui Basho despre primăvară și le înțelege drept versuri despre
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
amenajate la cel de-al 56-lea etaj al unui mall multifuncțional (clădire cu magazine dar și cu zone de divertisment și recreere) sau chiar pe acoperișul acestuia. Omul și-a purtat cu el concepția să despre natura (plajă cu palmieri și piscină cu apă albastră, cascadă șopotitoare) în vârful turnurilor de beton construite că mini-universuri (spații pentru cumpărat, pentru depozitat bunuri, servicii, birouri de lucru, restaurante, zone de divertisment). În interiorul orașelor sec. XXI, conceptul de "zgârie-nori" a devenit treptat multifuncțional
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
absurdul cotidian." În sudul orașului locuiesc dezmoșteniții sorții; ca străin, acolo n-are sens să te aventurezi. Dar Columbia înseamnă și altceva, 10% din fauna și flora Terrei se află aici, țara ocupă primul loc la specii de păsări, orhidee, palmieri și cafea. În Columbia se cântă peste tot, sunt localuri în care auzi ritmuri de rumba, salsa, merengue, tango, dar și bolerouri și rancheras interpretate de grupuri de mariachi, care te înfioară prin muzica lor. Columbienii sunt calzi, ospitalieri, culți
Dragostea a triumfat la Bogotá by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10726_a_12051]
-
sufragerie. La școala primară, mințile îmi erau deja înfierbântate de lupta împotriva englezilor și am suferit cumplit când părinții au adus acasă o doamnă care să ne învețe engleza... Trăiam lângă râu, într-un loc cu pomi înalți, eucalipți și palmieri, foarte aproape de cartierul turcesc. Mergeam acolo zilnic cu mama, la piață, sau să luăm scrisorile tatei de la cutia poștală.Un cartier cu felurite ulițe meșteșugărești, care porneau în toate direcțiile dinspre biserica Agia Sofia. Dughenele cu mărfuri agățate de pereți
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
dorul de aceste locuri. Când m-am întors, în 1970, am găsit totul schimbat - dar mă schimbasem și eu. Mă pălise un fel de tristețe nord-europeană... Doar amiezile călduroase ale Nicosiei m-au ajutat să îmi amintesc cine sunt. Lene, palmierii la orizont, marea... Înainte de 1974, Nicosia fusese un oraș la mare. În douăzeci de minute ajungeai la țărmul care cobora brusc spre Kyrenia... o mare fermecată. Au trecut trei decade de atunci. Acum, pentru a ajunge la mare trebuie să
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
se ridica până la țipăt, apoi cobora din nou. - Numai când te gândești... O mașină așa frumoasă, numai ce cumpărasem ladă frigorifică, frigider... Și aveam să merg cu soția în Florida... Luam provizii, cafea în termos... Și acolo e soare, cald, palmieri, mare... Mergeam numai în costumele de baie pe plajă... Ah, și cum arde soarele.... - Și dintr-o dată iar țipăt: Nu vreaaaau, doctorul, chemați doctorul! Uneori se oprea, dar nu pentru mult timp, și iar începea să țipe: - Blestem, blestem... - Vocea
Moartea lui Ilia Lvovici by Alexandra Lvovna Tolstaia () [Corola-journal/Journalistic/4080_a_5405]