353 matches
-
cu saltele moi de divan garnisite cu broderie. Părul fetei, înfoiat în chip florentin pe umeri, își arunca unele fire pe obrazul lui Stănică, gâdilat în mod plăcut. La început, Stănică strânse talia fetei automatic, indiferent, acum începu s-o palpeze mai atent cu vârfurile degetelor, simulând jocul barabanei. " O fetiță, o scârbă, gândi el, și ce șolduri, ce talie! Domnișoară de măritat în regulă. Serie nouă. Așa e când huzurești. Hrănite bine, plimbate, cum să nu crească?" - Câți ani ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
V-r-r-reau să știu, fiind în vîrstă,dacă sunt sănătos și ce trebuie să fac ca să nu mă îmbolnăvesc. - Foarte frumos. Sunteți prudent. Vă rog, dezbrăcați-vă. Doctorul examină atent pe moș Costache, dar fără amănunțimi exagerate. Făcu o auscultație sumară, palpă și percută ficatul, ascultă inima și zise: - N-aveți nimic la examenul somatic, și după toateaparențele sunteți un om sănătos. Doar un tonus mai accentuat al inimii. - Va să zică, n-am nimic? vru să se asigure mai bine bătrânul. - Ai vârsta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se repercutează asupra lui însuși, un act de posesiune. Este ceea ce face conștiința, acest act „de conștiință“ prin care un subiect devine în mod reflex propriul său instrument de regăsire în sine; sau, astfel spus, „tentaculul“ prin care subiectul își palpează propria sa realitate, „brațul“ unui act prin care subiectul se „apucă“ pe sine și se posedă, ca prelungire a sinelui în actul prin care acest sine se „are“ pe sine. Conștiința este instrumentul sinelui prin care acesta își dă un
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Ni-noo ni-noo ni-noo... — Shit ! zice, Închizînd repede ușa. Shit ! Cum naiba o fi făcut chestia asta ? — Eu tot mă duc ! zic agitată. Fă-o să tacă. Fă-o să tacă ! Nu știu cum ! Probabil e nevoie de un cod special ! Începem să palpăm frenetic ușa, În căutarea unui buton de oprire. Nu văd nici un buton și nici un Întrerupător sau ceva de genul ăsta... Zgomotul se oprește brusc și ne privim una pe alta, gîfÎind ușor. Adevărul e, spune Lissy după o pauză lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
explorări În cavitatea vulvară? Terenul era prea alunecos? Se cuvenea oare să-i explic diferența pe care o făceam Între castitate și păcat? Rămîneam cast cu Tina - era esențial - și-mi Încredințam sexul unor animatoare, generalistele ejaculării, așa cum te lași palpat de medic. Duhovnicii mă absolveau de păcat, iar tata veghea asupra logodnei mele. M-am mulțumit să zic: — Cu Tina, care fusese crescută de călugărițele Ordinului Duhului Sfînt, și cu mine, crescut de tata, ar fi fost un Început prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
chinuit hemoroizii azi-noapte. Arată spre picior: — Nici ăsta nu mi-a dat pace. Livia îi potrivește cuvertura sub locul bandajat. Augustus suspină: — Dar a venit însoțit de toată haita lui de discipoli. Mi-au zgândărit rana cu penseta. M-au palpat peste tot. O sută de mâini, reci ca gheața. Nu aveam febră dar, uite, acuma am. Încearcă să glumească: — Pe piatra mea funerară te rog să pui să se graveze cuvin tele: „A murit de prea mulți medici.“ — Ia nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Înțelege că a ajuns la destinație și începe să apese. Ușurel la început, apoi cu tot mai multă putere. Îndea juns de tare încât să o excite, dar suficient de puțin ca să o facă să-l dorească. O dezmiardă, o palpează, îi încalecă trupul, însă nu o posedă. Trebuie să simtă și ea - femeia păgână - suferința pe care i-a prici nuit-o, să se perpelească înfometată, fără să aibă pentru moment dreptul la hrană, să aștepte, să se căiască, să merite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
marcat cu roșu pe carnea frunții. Scoase o cutie cu instrumente și Viv tresări, făcîndu-i-se frică. Dorea numai să-i ia tensiunea și să-i asculte inima, apoi o rugă să stea În picioare și să-și descheie fusta; Îi palpă stomacul, În jurul lui, apăsînd tare cu degetele și palmele. Apoi Își Îndreptă spatele și se șterse pe mîini. — Ei bine, spuse el grav, ați depășit termenul care mi-ar fi plăcut. Făcea datarea după ultimul ciclu. De obicei, recomand acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tău? — Madeleine este fiica doamnei Finch. — Doamna Finch? — Proprietăreasa mea. Ea... Nu mai adăugă nimic. Kay bănui să doamna Finch era femeia ucisă. Începu să-i pipăie brațele și umerii. Poți să-mi spui, Întrebă ea În timp ce-o palpa, dacă tu crezi că ai putea fi rănită? — Nu știu, zise fata, și Înghiți și tuși din nou. — Poți să-ți miști picioarele? — Cred că puteam acum un minut. Nu vreau să Încerc pentru că mi-e teamă că toate chestiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa... mă răsucesc spre mulțimea de gură-cască, Chemați o ambulanță! CĂRAȚI-VĂ DRACU PE STRADĂ! Încerc să-i fac un masaj cardiac extern, apăsând, lovindu-l În piept, respectul și speranța lasă locul relei-voințe când el refuză să reacționeze. Îi palpez Încheietura. N-are puls. TRĂIEȘTE TRĂIEȘTE TRĂIEȘTE — Trebuie să trăiești, Îi spun eu cu blândețe. I s-au dat ochii peste cap. Femeia Îmi urlă În ureche, — COLIN... COLIN... OF NU DUMNEZEULE NU... Nu știu cât timp trece pe când stau alături de lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
să primim proaspăt-tipăritul „Orizont“, cu figurile noastre răsfirate pe prima pagină, acolo unde poftesc numai conferențiarii Microsoft! 3, 2, 1, 0 Mihaela Michailov Ești un aparat foto. Îți surprinzi moartea. Ea nu te surprinde pe tine. Știi că vine. O palpezi, o adormi pentru câteva luni, zile, secunde. Îți dorești atât de mult să fii doar puțin îndrăgostit înainte să mori. Moartea e pe urmele tale. În aeroport, în gară, în casă. Îți e atât de aproape. La anul mori. Pa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
și încercau să-l ajute. Unul dintre ei, mai curajos și cu pricepere în asemenea cazuri, îl pipăia atent pe bietul om, după ce se convinsese că respiră aproape normal. Trecuse cu degetele peste mâini și peste picioare și începuse să palpeze cu mare grijă trupul. Un altul suna la Poliție și salvare. Acel număr - 112 - era pronunțat pe mai multe voci și mai multe telefoane apăruseră în mâinile agitate. O voce puternică se mai auzi câteva clipe. Era a șoferului vinovat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Carminei. Pe taburetul de lângă sobă, afișând un zâmbet obosit, uitată, mama își masa genunchiul umflat și se strâmba uneori atunci când descoperea punctul dureros ce dispărea imediat sub celule, se ascundea printre cartilagii, în dosul rotulei, fugind din calea degetelor care palpau, ca să apară într-un alt loc, sub o altă intensitate și jocul cu nodulul dureros părea s-o excite. Singura atentă, receptivă la toate, cu ochii mari deschiși, Sidonia observă schimbarea intensă a Carminei, paloarea, scăpărările irișilor ce aduceau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
s-a Întâmplat nimic. Mă mânca pielea, desigur, dar nu era nimic anormal, până când a trebuit să mă scarpin, ca să scap de mâncărime. M-am prins că Anton nu s-a referit la mușchiul de sub scrot. Am Început să-mi palpez testiculele cu grijă, ca să văd dacă ceea ce căutam se afla acolo. Dar fără succes. Mă durea, atâta tot, așa că, după o vreme, m-am oprit. Ceva nu era În regulă. Dar ce? Anton mi s-a părut atât de sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cele două inele, despărțind vârful. Închizând instrumentul, atinse scrotul cu vârful. Străpunse pielea cu o ușurință surprinzătoare. Apoi Împinse cu grijă vârful În sus și Într-o parte. Când trei sau patru centimetri dispărură sub piele, ținu instrumentul perfect nemișcat, palpând cu mâna liberă testiculul stâng. De Îndată ce se asigură că dăduse peste punctul suferind, inseră instrumentul cu câțiva milimetri mai mult, apoi verifică unde era exact vârful și strânse cele două inele. Părea să elimine acel ceva ce cauzase boala. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe caldarîm se văd pete de sînge, dar nici urmă de morți sau de răniți... Cînd traversează parcul municipal, X se simte dintr-o dată ușurat, chiar la adăpost. respiră puternic de cîteva ori. se apropie de un copac și îl palpează cu ambele mîini. Cineva și-a uitat pe o bancă un aparat de radio cu tranzistori, un pachet de țigări și o brichetă. X nu este fumător, dar simte brusc o teribilă nevoie de a fuma. „Dă-i drumu’, spune
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și a adăugat: - Hiposurenalism! - Măriți-i puțin tensiunea și să elibereze patul, a răspuns marele savant plictisit. Cum arată cetosteroizii? - Bine! - Hiperglicemia provocată? - În limite normale. - Mănâncă, doarme? - Da. - Ia să vedem! M-a dezvelit la burtă și m-a palpat. - Are și un început de ptoză viscerală, a spus din nou doamna Pitiș. - Păi pentru că e slab, mațele cad când nu e puțină grăsime să întărească mușchiul diafragmei, a zis savantul. Dar eu știam că e din copilărie, când mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sau achitat. Sunt destul de realist, n-aș fi crezut lucrul acesta. N-aș fi crezut. — De ce n-ați fi crezut? — Se vorbea foarte mult de corupția care exista în România, de mizerie. Fiind procuror, sunt un tip pragmatic, trebuie să palpez, să văd că există. În 2005, când am venit aici, eram puțin dezamăgit. Nu găseam urmele marii corupții. Ar fi trebuit să găsesc niște dosare mari deschise, niște investigații, măcar oprite. Nu existau dosare, ceea ce însemna că nu exista nici
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
că am murit și am înviat deo dată: cădița a alunecat de pe pat, s-a răs turnat și copila mea odată cu ea. M-am aplecat, am ridi cat-o pe pat, am întrebat-o dacă o doare ceva, i-am palpat capul, mânuțele piciorușele, am întrebat-o iar dacă e bine și, la răspunsul ei pozitiv, spaima și bucu ria s-au concretizat într-o palmă aplicată pe fundulețul ei gol. Văzând urma degetelor mele pe pielea ei rozulie și mici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
latexul mănușilor ei chirurgicale scoase un sunet sec, ca un scârțâit, printre piuiturile și semnalele regulate. Logan Își frecă delicat gâtul. — Am să postez un agent lângă el, spuse, Înghițind dureros. Asistenta Îi zâmbi nesigur, dar doctorul deja Împungea și palpa trupul zdrobit al lui Dougie. Inspirând adânc, Își ridică umerii și se apucă de lucru. Logan aranjă să stea cineva lângă patul lui Doug Disperatul și-i lăsă În pace. Pe hol, aproape se prăbuși peste o asistentă care Împingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să visez la o noapte cu milaia maia, văzându-i deja locul pe gât, între ureche și claviculă, unde-i plăcea s-o sărut, încet și apăsat - Vali intră fără să bată la ușă, speriindu-mă, căci începusem să mă palpez, rămase în picioare și emise, cu un accent mai mult poruncitor decât indignat: - Ai înnebunit de-a binelea! Schimbând tonul, piu piano ma resoluto, mă lămuri: după masă, ungurul și cei doi mongoli îl luaseră deoparte, în hol, într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ce mă refer. Poate uneori să povestească ceva nostim la masă. Deși Începe să capete unele obiceiuri care mă cam enervează. Obiceiuri mărunte, inofensive, dar foarte rezistente. De pildă să ciocănească lucrurile cu degetele, nu ca un medic care Își palpează pacientul, ci mai degrabă ca o bătaie În ușă. Stă În fotoliu citind ziarul și ciocănește În brațul acestuia fără să-și dea seama. Parcă așteaptă să i se deschidă. Se Încuie În baie, se bălăcește o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ție, să vezi ce frumos au Înflorit trandafirii albi! Uite!“ - și-mi plimbă mîna peste petale și, fără voie, peste spini. Dar pe Erica n-am mai amestecat-o În asemenea paradoxuri. Înțelesesem. Ea voia să-mi dea dicționarele la palpat ca să-mi dau seama cît de masive erau și cît de serios fusese efortul ei de a Învăța limba antecesorilor săi. Poves tirile, dar mai cu seamă poemele aveau o natură volatilă, puteau fi arătate ori reproduse de la distanță. În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că tot ce e Înăuntru există și În realitate, că adevărul poate sări din pagină În viața de zi cu zi, luîndu-te de guler pe stradă și anchetîndu te: „Cum se spune În germană porumbel?... Dar În portugheză?“ Totuși, am palpat mai mult așternuturile apretate și pernele garnisite cu volănașe, festoane și fundițe din dor mitorul lui Richi. Am mîngîiat pielea ei atît de albă la atingere, că oricînd ar fi putut să devină aurie ca pulpa unui fruct exotic, aromat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și descrierea actului sexual suferă de aceeași artistizare forțată, lipsită de grație: „O simțeam cum tremură și-i alimentam emulația, fie că stam răsturnați în fânul cosit proaspăt, pe scarpă, la Milcov, fie vrășuliți, în pat, peste cearceaful alb, apretat. Palpam, răspuns la manevra ei, aceeași porțiune de tubercul în creștere plată.“ Este fără îndoială tulburător să stai cu iubita vrășulit în pat. Nu se înțelege însă al cui este tuberculul în creștere plată. Al femeii sau al bărbatului? Sau este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]