613 matches
-
pentru ultima oară pentru că și Dunărea e lacomă și cere suflete. La fel ca și pământul, al cărui glas îi cheamă pe țărani tainic. Așa a fost dintotdeauna. Glasul pământului e de nerefuzat. Așa cum pâinea răsuflă și grâul din ea palpită în mâinile țăranului, la fel peștii se zbat și sar, alunecoși din mâinile pescarilor. Dar ei au învățat cum să-i țină astfel ca să nu le scape din nou în valuri. Peștele mărunt, „jaiul” este azvârlit din nou în apă
CU ŞI FĂRĂ TIMP DESPRE DUNĂRE. FRAGMENT DIN CARTEA: PRIVIND ÎNAPOI CU SPERANŢĂ [Corola-blog/BlogPost/343661_a_344990]
-
ȘI ADAPTARE DIN LIMBA FRANCEZĂ Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Te strigam Puiu mic M-ai părăsit, Puiu Mic? Ce curioasă întrebare, aberantă... Tu ești aici,alături, mereu presentă, palpitând, din aripă bătând în fața ochilor mei, adormiți sau... visători. Nu te pot atinge, din păcate, nici săruta, nici strânge în brațe... Gândurile mele în avalanșă spre tine vin. Dorul de tine mă urmărește. În oglindă,de departe, te zăresc pe măsură ce
TE STRIGAM PUIU MIC-TRADUCERE ȘI ADAPTARE DIN LIMBA FRANCEZĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377645_a_378974]
-
Încerc din răsputeri să țin privirea sus Măcar pentr-o secundă să fiu lângă altar. De la o vreme, Doamne, parcă îmi caut loc Mă simt ades străin în casă și obor, Aștept de nu știu unde semnal spre alt soroc, Iar sufletul palpită atins de plâns și dor. Să-mi spui acum Părinte de ce voiesc în taină Să zbor cât mai aproape de zorii noi ce vin? De ce îmi este sete de rouă și lumină, Iar ochii mei visează doar univers divin? Dar ispitirea
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
acel hotar, Încerc din răsputeri să țin privirea susMăcar pentr-o secundă să fiu lângă altar.De la o vreme, Doamne, parcă îmi caut locMă simt ades străin în casă și obor,Aștept de nu știu unde semnal spre alt soroc,Iar sufletul palpită atins de plâns și dor.Să-mi spui acum Părinte de ce voiesc în tainăSă zbor cât mai aproape de zorii noi ce vin? De ce îmi este sete de rouă și lumină, Iar ochii mei visează doar univers divin? Dar ispitirea aduce
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
sărut cu dragoste" cu care sfârșeau unele scrisori. Două flori roșii, pentru revelația iubirii,iubirea care m-a înflăcărat și mi-a încălzit viața, pentru euforia care ne-a scăldat vacanțele la mare , la munte ;pentru inimă mea care a palpitat scriindu-ti , citindu-ti scrisorile și asteptind ca să vii. O floare orange pentru visul meu neîmplinit,dar întreținut pâlpâind,de-a lungul multor ani ;cu speranță unei revederi și poate a unei reuniri. Două flori mov, pentru momentele regasirii,care
TU,CARE EȘTI PLECAT... de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379845_a_381174]
-
STRIGAM PUIU MIC-TRADUCERE ȘI ADAPTARE DIN LIMBA FRANCEZĂ, de Adina Rosenkranz Herscovici , publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Te strigam Puiu mic M-ai părăsit, Puiu Mic? Ce curioasă întrebare, aberantă... Tu ești aici,alături, mereu presentă, palpitând, din aripa bătând în fața ochilor mei, adormiți sau... visători. Nu te pot atinge, din păcate, nici săruta, nici strânge în brațe... Gândurile mele în avalanșă spre tine vin. Dorul de tine mă urmărește. În oglindă,de departe, te zăresc pe masura ce
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
mele în avalanșă spre tine vin. Dorul de tine mă urmărește. În oglindă,de departe, te zăresc pe masura ce anii, ... Citește mai mult Te strigam Puiu micM-ai părăsit, Puiu Mic? Ce curioasă întrebare,aberantă...Tu ești aici,alături,mereu presentă,palpitând,din aripa bătândîn fața ochilor mei,adormiți sau... visători.Nu te pot atinge,din păcate,nici săruta,nici strânge în brațe...Gândurile meleîn avalanșăspre ține vin.Dorul de tinemă urmărește.În oglindă,de departe,te zărescpe măsură ce anii,... III
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
un cărăbuș în frac Adulmecă mireasma de gențian-albastră, Furnica chicotește pe-un brusture pe lac. O buburuză-n joacă își vântură în glastră Pistruii din fustița cu soare garnisită, Fluturi în crinoline cu strasuri de smarald Aripile-și ating, îmbujorați palpită, Se-nălță-n zboruri pare pe umeri de vânt cald. Citește mai mult Simți tu ce boare tandră ca un poem șoptitNe mângâie pe gene ca într-un vis frumos?Boboci de flori surâd pe creste de zenit, Se-ntrec
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
pe firul ierbii un cărăbuș în fracAdulmecă mireasma de gențian-albastră,Furnica chicotește pe-un brusture pe lac.O buburuză-n joacă își vântură în glastrăPistruii din fustița cu soare garnisită,Fluturi în crinoline cu strasuri de smaraldAripile-și ating, îmbujorați palpită, Se-nălță-n zboruri pare pe umeri de vânt cald.... II. DRAGOSTEA COLINDĂ, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015. „Slava Lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
lui Al. Fl. Țene profilul scriitoricesc al eroului ne oferă prilejul să cunoaștem odată cu propria-i experiență, atmosfera Bucureștiului cu boema literară a vremii, evenimentele, cele cotidiene, precum și mișcările sociale și culturale, viața presei, a publicațiilor devenite azi istorie, dar palpitând de prospețime în paginile cărții. Experiența Primului Război Mondial pe care eroul o trăiește, direct ca și combatant, atmosfera pregătitoare a intrării României în război, cu situația românilor din interiorul arcului carpatic, cu starea spirituală a susținătorilor Unirii cu țara mamă, spiritul
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381242_a_382571]
-
cea mai frumoasă călătorie, nebunie sau nu, inconștient am fost prins în acest vârtej sau, poate, e realitatea pură, acel ceva ce noi, pământenii, încă nu avem puterea să percepem! S-a întâmplat pentru noi, să mulțumim Cerului! Simți cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă, nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot. Citește mai mult CHEIA TIMPULUIÎn marea din adâncurile noastremă vei găsi, iubitule,în pictura fumului,risipit de orele
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
în cea mai frumoasă călătorie,nebunie sau nu,inconștient am fost prinsîn acest vârtej sau, poate,e realitatea pură,acel ceva ce noi, pământenii,încă nu avem puterea să percepem! S-a întâmplat pentru noi,să mulțumim Cerului!Simți cum palpită inima noastră,ascultă-i muzica unică,las-o să curgă prin fiecare celulă,nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot.... II. IRINA LUCIA MIHALCA - INVITAȚIE LA LANSARE DE CARTE, de Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 2148
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
cea mai frumoasă călătorie, nebunie sau nu, inconștient am fost prins în acest vârtej sau, poate, e realitatea pură, acel ceva ce noi, pământenii, încă nu avem puterea să percepem! S-a întâmplat pentru noi, să mulțumim Cerului! Simți cum palpită inima noastră, ascultă-i muzica unică, las-o să curgă prin fiecare celulă, nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot. Când vei fi copleșit de însingurare, - deșertul în care suflă doar pustiul nisipurilor mișcătoare - vei găsi poarta mereu
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
în cea mai frumoasă călătorie,nebunie sau nu,inconștient am fost prinsîn acest vârtej sau, poate,e realitatea pură,acel ceva ce noi, pământenii,încă nu avem puterea să percepem! S-a întâmplat pentru noi,să mulțumim Cerului!Simți cum palpită inima noastră,ascultă-i muzica unică,las-o să curgă prin fiecare celulă,nu o bloca, nu o mai bloca, simte tot.Când vei fi copleșit de însingurare,- deșertul în care suflădoar pustiul nisipurilor mișcătoare -vei găsi poarta mereu ... X
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic. Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănă aninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ... Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
memoriei furată ...> Tremură în cădere frunzele arțarului din fața ferestrei mele, tremură, plâng și se duc îngălbenite în tăcerea singulară, în lumea Uitării de unde nimeni nu știe nimic.Rând pe rând, pe șoaptele vântului Timp, vor pleca toate. Inconștiența face să palpite ultimele lor clipe de vrajă, freamată, dansează, plutesc agățate firav de firul subțire de viață, se leagănăaninate de vise irealizabile, ca, mai apoi, să se desprindă în dansul final, iluzoriu ...Totu-i o trecere spre ceva, un sens ascuns vederii
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
și voință,Din rătăcirile visate prin ochiuri de ferestre închise,Din dorul de înălțimi, de libertate, de infinit!... XXXI. UNEORI VIAȚA E, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1604 din 23 mai 2015. Uneori viață este un murmur- Abia palpita, abia o percepi, abia o trăiești. Alteori e ca o muzică- O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes. De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere- Și suspini. Vine
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
când viața se stinge, Când nu mai are putere, glas, zvâcnire, voința- Atunci ne resemnam și ne retragem timizi Către zări noi, pe care deși nu le-am cunoscut, Ne îndreptăm negreșit. Citește mai mult Uneori viață este un murmur-Abia palpita, abia o percepi, abia o traiesti.Alteori e ca o muzica-O asculți uimit, o pătrunzi, o fredonezi cu interes.De cele mai multe ori e ca un scâncet, ca o strigare, ca un țipat înăbușit, ca o durere-Si suspini.Vine
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ca în cele de sus, e chemată să arate că ceea ce Mihai Viteazul a înfăptuit numai pentru o clipă, noi avem să înfăptuim pe o vecie. Când un neam întreg gândește un singur gând și inimile a milioane de oameni palpită de o singură simțire-oare este putere omenească, care să-i poată sta împotrivă?” (Dacia Nemuritoare-Publicație Patriotică, nr. 29, Ianuarie 2016, p. 5) Străbunicul, dulcele basarabean, care a punctat Istoria noastră, care a rămas imortalizat pe vecie în fotografia realizată de
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
morții! Acum se dizolvă totul. E în agonie. Cred că licoarea magică i-a mâncat ochii vieții. Da. S-a sfârșit. Vine călăul. Se apropie de ea. Îi soarbe miezul. A mai rămas o coajă ofilită din tot ceea ce a palpitat a viață cu o clipă în urmă. Sera: Nu mănânci? Malu (absent): Mi-a dat miezul. Coaja trebuia să rămână. E semnul celui ce-a răbdat durerea închisorii. (Gustă din măr.) E acru. Sera: Nu-i înțelegi dulceața. Malu: Dulceața
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
și azi unicul romantism, speranța mea și spiritul rebel. La umbra altora nu stau vreodată, n-am fugit de încercarea vieții; truda mi-o asum și azi curată, urc spre culmi, ca zorii dimineții. Și azi, și mâine, inima-mi palpită, adăugându-mi impulsuri tinerești; existența mea mi-o declar fericită și urc, și urc prin anii mei onești. Mă tot așteaptă împliniri pe măsură, și vreau iubirea să n-o înșel; nu păstrez în mine invidie sau ură, eu poeziei
AM MAI URCAT... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373653_a_374982]
-
spre cei viitori, într-o continuată autodepășire a frumuseții, poartă și meritul prezentatorilor săi, eleganți, frumoși, inteligenți, cu șarm, spontaneitate, inspirație: Octavian Ursulescu și Alexandra Velniciuc, Miruna Ionescu și Silviu Biriș. Silabă cu silabă, acest șir al numelor de merit palpită în inima artistei Vasilica Tătaru, încă inaptă de găsirea liniștii depline, după bucuria imensă provocată de succesul ei la festivalul romanței de anul acesta. A contribuit cu vocea sa la cucerirea premiului I, Secțiunea Creație, de piesa „Când ai albit
VASILICA TĂTARU, LAUREATĂ A FESTIVALULUI ROMANŢEI DE LA TÂRGOVIŞTE, CRIZANTEMA DE AUR (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371420_a_372749]
-
profund decât oamenii obișnuiți. El începe acolo unde ceilalți termină... Și pentru că orice dorință, orice viciu înseamnă constrângere, fericirea e ca o amenințare care apasă făcându-te să te miști, să gândești, să iubești, să plângi, să urăști. O simți palpitând asemenea unei stridii aruncate pe nisip și răzvrătită de scurgerea valurilor mării. Vrei s-o salvezi, dar obișnuința cu care-ți compătimești destinul, te oprește. La marginea timpului care mai crede că exercițiul înțelepciunii în această lume rămâne imperfect. Ce
CE ESTE FERICIREA ¬… UN PASIONAT NEGATIV, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371110_a_372439]
-
scăpăm!" Dintr-un ratat proces-verbal de iubire,al aceluiași: *"-Angel radios! de când te-am văzut întăiaș dată pentru prima oară ,mi-am pierdut uzul rațiunii...Te iubesc la nemurire.Je vous aime et vous adore,que pretendez-vous encore? Inima-mi palpită de amoare.Sunt într-o pozițiune pitorescă și mizericordioasă și sufăr peste poate.O da! Tu ești aurora sublimă,care deschide bolta azurie într-o adorațiune poetică infinită de suspine misterioase,pline de reverie și inspirațiune,care m-a făcut
DEŞERTUL DE CATIFEA (26) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345919_a_347248]
-
unde, doinele se torc de secole din fluier, Viața și moartea,la stâna din paiante, e una și aceeași pentru orice oier. De la bătrâni până la pruncul din fașă se bucură românul în armindeni, Simțind în fiece celulă cum viața primăvara palpită pretutindeni. E bucuria tuturor de cald, de cântec și de-un ocean de verde ... cred; Unde tristețea, durerea și urâtul pe drumul nostru continuu se pierd. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Primăvara, poezie de Ion I. Părăianu / Al Florin Țene
PRIMĂVARA, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347955_a_349284]