KorAP: Find »[drukola/base=palton & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...78 >

1,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

pîndind momentul să-i spună că i-a interzis s-o mai sune. Cum arată fără Honda? Cum poate să arate un bărbat care stă în crîșma autogării și bea țuică fiartă? Ar putea, la naiba, să-și cumpere un palton, că nu mai ține, la ditai ingineru', cu mesadă. Gata să-i spună de telefon, Paula are o reacție de jenă, preocupîndu-se de haina lui Radu. Simte cum o arde pe limbă un "nu toți cîștigă cît tine", dar se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea: un Gulliver și un pitic. "Așa arată un copil?!" mi-am zis stupefiat, speriat de-a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine și, fără să înțeleg, am luat-o în brațe. Aveam un palton grozav, din șiacul cel mai bun, cu un guler mare, brumăriu... Cred că gulerul o fascinase. L-a atins cu vîrful degetelor, a oftat un "mă-măi" și și-a lipit obrazul de el. Era cît o păpușică; avea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce-i în jur, așezînd apoi paharul pe măsuță. Săteanu scoate telefonul din priză, stinge lumina și-l urmează pe Mihai. În salon, bagă telefonul într-o priză, așezîndu-l pe măsuța alăturată și vine pe hol, unde Mihai își îmbracă paltonul. Încă o dată, vă mulțumesc! Vă rog să mulțumiți și doamnei! Sărutări de mîini Doinei. Păcat că nu mai stai, zău, afară-i prăpăd. Poți dormi la noi, ce naiba, tocmai tu!... Aș fi vrut să stăm pînă tîrziu. Am rar ocazia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mică pîrtie, și seara te prezinți la... autogară. Sigur că aranjez eu cu dispecerii de peron! Da, mai vorbim mîine. O să aflu și cum îl cheamă..., lucrează la Dezvoltare... Acum nu mai era cu pălărie și haină de velur: avea palton, căciulă... Mîine, mîine îmi spui. Aud tare slab, cred că viscolul ăsta, am și băut un pic... în orice caz, tu pornești de dimineață, ca seara să fii la autogară. *** De ce nu mai încerci, tovarășe, autogara, poate au trimis înaintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să plece în oraș. Bună ziua! În fața lui, dincolo de birou, s-a oprit un bărbat înalt, cu o figură plăcută, frunte lată, ce tinde să se lățească și mai mult pe măsură ce părul îi cade, grizonat la tîmple, îmbrăcat elegant într-un palton ce-i vine turnat, în costum de culoare închisă, contrastînd cu cămașa albă și cravata colorată. Bună ziua, domnule Muraru! răspunde Mihai, mascîndu-și nedumerirea, schițînd un gest de ridicare, în timp ce întinde palma spre unul din scaunele libere. Dom' Vlădeanu, începe Muraru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul în gulerul ridicat al paltonului, cu fularul strîns sub bărbie, Mihai se avîntă prin viscolul turbat spre centrul orașului, să treacă mai întîi pe la teatru, că la ora nouă a început ultima repetiție dinaintea vizionării de deseară. Cînd autobuzul ce merge la "Valea Brîndușelor" trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a ajuns în dreptul saltelei pe care el și studenta încearcă s-o așeze mai bine lîngă perete. Ce mai puteți spera de la viitor?, afară doar de un loc la Academie. Profesorul se oprește și-și înfige adînc mîinile în buzunarele paltonului, privindu-și fostul discipol cu un surîs blajin, peste care plutește vag umbra durerii: Vrei chiar să mă scoți din minți? Da, dacă prin asta pot afla cine m-a turnat cu pocherul. E un cap de acuzare care ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cazul oricărui student. Ca și chestia cu studentele care iau ore sau dau examene acasă la profesor. Nu înțeleg comparația, dar îmi dau seama că, din agasant, devii vulgar. Devin?! rîde Lazăr, făcînd un pas spre profesor, atingîndu-i încet gulerul paltonului cu vîrful arătătorului, într-un gest de intimitate. Am fost întotdeauna, iubite maestre; am dovedit-o, cum spuneați dumneavoastră cînd am fost discutat, prin însăși metafora celor cinci foi de viță, măr al discordiei, ori mai degrabă pretext, din care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îi intrase în casă. Cine ești și ce vrei? Retrăiește totul parcă a fost ieri... Ușa era deschisă... Am tot ciocănit... se scuză bărbatul, un flăcău înalt, îmbrăcat în haine din șiac negru, cizme negre, cu un guler mare la palton, dintr-o piele brumărie, scînteind ca argintul topit, în valuri, și o căciulă tot brumărie, înfiptă bine pe cap. La oraș există sonerie, bade îi rîde în nas femeia, recunoscînd în cel din fața sa pe elevul de la seral, tînărul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sub braț, ochii severi ai Mariei Săteanu, aflată în magazin, l-au urmărit tot timpul. *** Imediat ce intră în garsonieră, Mihai lasă cutia cu vodcă jos, sub masa de lucru, scoate din buzunar revista și o aruncă pe masă, își dezbracă paltonul împreună cu haina de la costum, agățîndu-1 în cuier, căciula o așază într-un cui să se usuce, apoi, transpirat tot, se spală pe față și, cu prosopul în mîini, să se șteargă, merge la fereastră să o deschidă, după ce trage într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care tremură spuma groasă a nesului. Cristina, te rog! Zău, Mihai, întoarce fata spre el doi ochi plini de rugă coborîm ștacheta prea mult. Mă lași să plec? Dacă ții neapărat... Da, murmură ea vreau să plec. Mihai îi ține paltonul. Cînd e gata îmbrăcată, îi prinde iarăși umerii, întorcînd-o cu fața spre el: Îmi pare rău că te-am supărat! Îmi pare rău că n-a fost ce mi-am dorit! Ce ți-ai dorit? Pur și simplu o întîlnire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
într-un ziar mare..., dar tu, ca autor dramatic... ...am soarta unor spectacole ca ăsta completează Mihai. Mulțumesc, Vic! Am certitudinea că vom rămîne prieteni. Forfota din foaier s-a stins încet. Ultimii invitați la vizionare coboară scara interioară. Cu paltonul pe umeri, Mihai se îndreaptă și el către capul scării, unde, înainte de a păși pe prima treaptă, Claudia Butnaru întoarce o dată, scurt, privirea, măsurîndu-l. Spune-mi, tovarășe Vlădeanu, întreabă ea încet, cu o voce fermă, care trădează profesoara de zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Aș vrea să nu fiu de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se abate pe la presa de îmbalotat deșeuri metalice, prinde un moment cînd muncitorii sînt ocupați în altă parte și aruncă în interior sacoșa din mînă, așteptînd să vadă balotul plecat spre rampa de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scoate țigările, îl servește pe profesor, apoi se așază. Noroc! Noroc! Paharele goale stau alături, lîngă sticla pe jumătate; în rest, masa e liberă. În centrul ei, profesorul așază pachetul de cărți cu fața în jos. Cald. Să-mi las paltonul. Să nu lăsați chiar mai mult zice Lazăr încet, scotîndu-și scurta de fîș. Taie. Tăiat. Lazăr își aprinde o țigară, trage două-trei fumuri, apoi și-o lasă agățată în colțul stîng al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la ziuă... Și dacă mor aici... Poate el scapă, să spună că Doina-i a mea și a lui Theo... Nu pot muri ducînd cu mine taina..." Bătrîna se ridică de pe saltea, lăsînd cățelușa locului, în broboadă, acoperită cu gulerul paltonului, făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în serie, oameni de valoare -, trei sute deci; pe ceas, șapte, o mie în total. Pe masă, mai apar zece bancnote. Haina, o mie, că-i de costum bun; fularul, acul de cravată, pantofii și pălăria, încă o mie. Vreți și paltonul? Două mii, că-i nou. Profesorul numără în fugă patruzeci de bancnote, apoi, înfrigurat, începe să se îmbrace. Cînd e gata îmbrăcat, începe să alerge pe loc, asemeni unui sportiv de performanță. Ei da! îl admiră Lazăr, mascîndu-și ironia. Să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai joci? Da, dar nu pe mărunțișul de tramvai; ar fi necinstit din partea dumneavoastră. Pe ce-avem! se înfurie profesorul, scoțîndu-și un pantof, cu care rămîne în mînă, așteptînd cărțile. Cățelușa scheaună o dată, scurt, înfundat, sub gulerul de blană al paltonului. Taci, Pușa mamii, taci șoptește bătrîna, îngrozită de neliniștea cățelușei. "Nu-i a bună gîndește ea, strîngînd la piept capul mic, înfiorată de răsuflarea fierbinte. Mai scap de aici?! Că dacă mor, poate-mi merit moartea; dar, fata trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mult decît meserie viciată. Cîndva, pînă în anul trei, îl mai jucam și eu numai la meserie: control la cărți, studierea adversarului, codoșeală cu partenerul, inducere în eroare prin reacții false, pînă m-au jupit cîțiva de bani și de palton, că de-atunci n-am mai avut parte de un altul. Fantastic! Abia aștept să-1 jupuim pe Marcu; vreau să mi-l lași la... începe să rîdă profesorul, dar se oprește nedumerit, văzîndu-l pa Lazăr grav, încruntat. Nu, dom' profesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui spre ușă, înșfacă schiurile, apoi iese, după ce trezește întreaga sală cu tropăitul bocancilor. O clipă, toți rămîn ca năuciți. Primul își revine profesorul, care fuge afară, urmat la cîteva secunde de bătrîna care a smuls în grabă, de pe cățel, paltonul, să și-l pună pe umeri. Lazăre, stai să-ți dau banii ăștia, să-i... întinde profesorul plicul împotriva vîntului, făcînd cîțiva pași pe urmele schiurilor. S-a depărtat prea mult clatină din cap bătrîna, strîngînd ceva în pumn. Voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
știe că nu asta vrea cățelușa, dar îi dă drumul, să facă pe plac celor care o ceartă mereu. Ajunsă jos, cățelușa o zbughește înnebunită spre ușă, dar pe la jumătatea drumului se întoarce la bătrînă, își înfinge colții în poala paltonului cu care e îmbrăcată stăpîna și trage în direcția ușii. Bărbate, ai dreptate, se întîmplă ceva! se sperie țăranca, sărind în picioare, strîngîndu-și sumanul la piept, amintindu-și că, în '40, așa s-a zbătut cîinele lor în lanț, l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aveți cumva cafea? Fata îl mai privește o clipă, simte cum îi fuge înapoi sîngele din obraz, vede privirea senină a tînărului, privire care a obsedat-o chiar și cînd era în brațele lui Radu, se înfioară, strînge mai bine paltonul la piept să dea impresia că a cutremurat-o frigul și pleacă mai departe, spre microbuz. Peste cîteva clipe, apare la portiera cealaltă, cu termosul în mînă. Vlad îi întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de reală plăcere la vederea genunchilor goi ai fetei în clipa cînd ea pătrunde în cabină. Drept răspuns, Paula pufnește scurt, nervos, așezîndu-se bine în scaun, acoperind genunchii cu poalele paltonului. Șefu', gata, dă-i cărbuni! strigă Cornea deschizînd portiera să urce, dar cînd o vede pe Paula așezată fără gînd de plecare, scoate un "î" prelung, după care vrea să se retragă; înainte însă de-a izbi portiera, mai spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am mai cerut una spune spre ofițer. Vă rog să mă scuzați! adaugă sec, întinzînd femeii gulerul. Fii bun și mi-l așază își săltă Nina puțin bărbia. Cu gesturi alese, de servitor de înaltă clasă, Iulian aranjează gulerul la paltonul femeii. Altădată, să te-nveți minte îi șoptește Nina, întîlnindu-i privirea -, să nu mai abuzezi de situații adaugă ea. Iulian mai rămîne un timp cu mîinile pe guler, întinzînd arătătoarele, să cuprindă între ele, în ascunzișul blănii, gîtul femeii. Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care, cînd și cînd, la șuieratul vreunui tren în gara din apropiere, sclipește, asemeni unei stele, ideea că linia ferată, peste care trec trenuri în viteză, e atît de aproape, la numai cîteva minute de mers. Pornește într-acolo, cu paltonul descheiat la piept, îndesîndu-și mîinile în buzunare; într-unul are plicul cu suta de mii, în celălalt stă cureaua de la pantaloni, făcută colac "lungă, tăticu', lungă; cu asta poți și să te spînzuri la nevoie; da'-i păcat, nu putem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]