314 matches
-
la problematica înarmării revoluționarilor, observațiile făcute de către istoricul Adrian Pop sunt interesante. Acesta consideră "suspectă" ușurința cu care protestatarilor le-a fost facilitat, în diferite împrejurări, accesul la arme de foc, ajungând la concluzia că KGB-ul, "în colaborare cu pandantul său maghiar, ÁVÓ" au acționat "la ordinele exprese ale adversarilor staliniști ai lui Hrușciov, interesați în producerea unei situații de haos în Ungaria" în vederea demonstrării limitelor și dezavantajelor destalinizării și a compromiterii, respectiv neutralizării politice a prim-secretarului PCUS, Nikita
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pronunța în favoarea alianțelor politice, dublate de un consens social profund, apt de a antrena progresiv transformări majore în interiorul structurii capitaliste a societăților occidentale, în primul rând prin demantelarea monopolurilor și a hegemoniei intelectuale "burgheze" (Cioabă: 1988, 192-193). Pluralitatea politică reprezenta pandantul, cel puțin în primă fază, a unei pluralități ideologice. Este ceea ce comuniștii italieni au numit "compromis istoric" între, pe de o parte, "forțele populare de inspirație comunistă", respectiv, pe de altă parte, mișcările "socialistă, catolică" și "de altă vocație democratică
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de creștere", construcția statului modern și planificarea existenței umane sub regimul comunist bulversînd structurile politice, economice, mentale într-o bună parte a continentului, cum sesiza un analist preocupat de recrudescența discursului identitar 22. Emergența statelor moderne și tragedia comunistă fac pandant în acestă zonă, ambele momente fiind marcate de un naționalism ce prevalează asupra altor idei politice. Studiile comparative îngăduie azi să se distingă mai limpede între stereotipurile și clișeele de gîndire instalate de-a lungul timpului, pe de o parte
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu o frenezie în plus, în viață de noapte: „Și pe publice terase/ Plîng viori sentimental.../ E parfum, bomboane/ Și desfrîu de lupanar...” 4) „Orașul prăbușirilor”! Orașul cu amanți bogați și cu „burgheze colorate”, întreținute sau neveste. Orașul mare vara, pandantul orașului mare iarna, din „Și ninge...”, văzut, în ambele cazuri, cu un ochi de moralist, critic. Din „Amurg”, cel mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci într-o notă veselă, ironică. Astfel, referindu-se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
New York Herald, The Times și Scribner's Magazine. 72 Vezi Humphrey despre Reed; Applegate despre Cochhrane; Pauly despre Runyon (Damon Runyon); Roberts despre Day; Kerraine și Yagoda despre Markey și Hecht; Weber despre Hemingay (Hemingay's Permanent Records) (n. a.). 73 Pandantul lui Gibson Girl, personificarea idealului feminim portretizat cu peniță satirică și personaj central într-o serie de povești ilustrate, create de Charles Dana Gibson timp de douăzeci de ani, de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
marii majorități a locuitorilor, pentru care identitatea națională românească a reprezentat catalizatorul fără ajutorul căruia unirea nu putea fi imaginată. Perfect legitimă, atâta timp cât genera coeziunea simbolică a unei acțiuni politice ce viza construirea și legitimarea statului național, etnicitatea românească (cu pandantul său metafizic în tema "purității" ca sursă unică de legitimitate) va fi, după edificarea unirii, și principala sursă de confuzii, derapaje și încetiniri ale dezvoltării instituțiilor și programelor politice din perioada interbelică, cu repercusiuni neașteptate până în contemporaneitate. Deși construcția și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
gazelă hoțește-nfiat“). „Înăuntru“ nu înseamnă „acasă“: viziune puternic angoasată, susținută în mod repetat. O serie de poeme nocturne descriu o intimitate hărțuită („sunt unele nopți înguste cât o lamă de cuțit./ viața din jur s-a retras în pântec“), făcând pandant exteriorității oribile din celelalte texte. Inima devine un „terorist fundamentalist“ simetric „șefului“ care „fumează în fața blocului și scuipă“. Nu în interioritate e de găsit deci refugiul. Și atunci, unde? Cel mai probabil, în carte: în citit, în scris. Cartea servește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
care trebuie fie să le domine, fie să le înlăture pentru a dobândi umanitatea, deci libertatea. El scria: Libertatea copilului, în sfârșit, nu este un dat de unde se pleacă, este un ideal de atins 74. Ideile sale își găsesc un pandant peste timp în concepția lui Jean-François Lyotard: Condiția omului constă tocmai în faptul că-i este dat, întotdeauna, să se elibereze de obscura sălbăticie a copilăriei sale, ducându-i la împlinire promisiunea 75. El afirma că doar premisele viitoarei persoane
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
cu o sexualitate feminină pe care nu o stăpânește prin intermediul propriilor categorii. În cadrul pornografiei, bărbatul își construiește un univers în care totul este pe măsura lui, la modul acelui "ca și cum" freudian: știu bine că femeile nu sunt așa, și totuși... Pandantul acestui tip de producții, în lumea feminină, ar fi literatura sentimentală, care se hrănește din toate lucrurile de care bărbații le frustrează de obicei pe femei. Să reținem, de altfel, că denunțarea pericolelor pe care le-ar exercita literatura sentimentală
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
un simbol practicat, care participă întrucîtva, de foarte departe, la pulsația antinomică a Polului divin. în înțelesul lui cel mai productiv spiritual, apofatismul nu se reduce la o teologie negativă, care, tematizînd divinul prin negarea/depășirea categoriilor mundane, ar face pandant teologiei afirmative, abordării catafatice. Ca simplu complement al abordărilor de tip afirmativ, demersul prin negații ne dislocă, e adevărat, din confortul mental al analogiilor directe ; ne interzice să figurăm divinul după chipul nostru idealizat. Dar de aici rezultă totuși o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
adolescentului, relativ fragilă la această vârstă, depinde de modul în care este acceptat de ceilalți, rareori adolescentul sfidând obiceiurile vârstei sale. Spiritul de revoltă al adolescentului reprezintă tot un mod de căutare a identității, o încercare de recucerire a autonomiei, ”pandantul adolescent al negativismului copilului”. Interiorizarea interdicțiilor socio-morale necesită găsirea unui echilibru între nevoile sexuale extrem de active la această vârstă și convențiile sociale. Problema centrală a identității o reprezintă însă alegerea unei ocupații sau a unui scop de viață, ”scopurile de
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
lui sudic, capătul de jos, stînca e capătul de sus, frontiera nordică" (E.S.). Lirica sa erotică, banală altfel, propune un amor etic scăldat în lumini dalbe, unde dulcele exprimă misterele feminității: "Iubirea, în sens larg, trece în urma moralei, devine un pandant al datoriei. Inima este condiționată de simțul moral, dragostea devine o formă de manifestare a virtuții. Iar virtutea cea mai de preț este asceza. O asceză provizorie, cînd e vorba de amor, un scurt armistițiu pînă ce codul moral e
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
un simbol practicat, care participă întrucîtva, de foarte departe, la pulsația antinomică a Polului divin. în înțelesul lui cel mai productiv spiritual, apofatismul nu se reduce la o teologie negativă, care, tematizînd divinul prin negarea/depășirea categoriilor mundane, ar face pandant teologiei afirmative, abordării catafatice. Ca simplu complement al abordărilor de tip afirmativ, demersul prin negații ne dislocă, e adevărat, din confortul mental al analogiilor directe ; ne interzice să figurăm divinul după chipul nostru idealizat. Dar de aici rezultă totuși o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sensul dublării timpului euristic al exegezei de unul hermeneutic, cel care dă viață și personalizează relația critică"140. Ca știință a cărei inepuizare științifică este evidentă, stilistica își demonstrează caracterul interdiciplinar. Studiul este conceput sub forma unor Lecturi stilistice, "un pandant aplicativ" al teoriilor autoarei, și abordează momente semnificative din evoluția poeziei românești. Autoarea pornește de la ideea că "exegeza stilistică reprezintă, în ultimă instanță, o artă a interpretării, demers creator prin excelență, crescând din ceea ce Spitzer numea știința de a vedea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
spectacolului este teoretizată în narațiuni cu un profund caracter eseistic, în care epicizarea ideilor slujește demonstrația", iar textele se transformă într-un "fals tratat pentru uzul autorilor dramatici"50. Proza scurtă Adio!... a fost socotită o teoretizare a teatrului ritualic, pandantul la "introducerea la o dramaturgie posibilă" din Nouăsprezece trandafiri 51. (Mai adăugăm mărturia lui Eliade că i-ar plăcea să asiste la un spectacol în care personaje istorice ar fi încărcate de "mana", "așa cum contemporanii lor le vedeau, așa cum trăiau
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mister. În felul acesta, cunoașterea umană era prinsă într-o antinomie structurală majoră, pe care filosoful român o explicita în finalul studiului său. Acum el arată că și actele plăsmuitoare ale omului se supun unor restricții asemănătoare 210. Există un "pandant al censurii transcendente", care vizează spontaneitatea creatoare a omului. Dacă în cazul cunoașterii cenzura acționa prin categoriile intelectuale, dincoace "frânele transcendente" se instituie prin "categoriile abisale" sau "stilistice", care își pun în mod funciar amprenta pe întreaga creație umană, modelând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
făcut dlui Dumézil, doar atâta și v-ar arăta căefortul pe care l-ați făcut este din plin recompensat. Dar asta nu este totul: pe plan pur științific, este un articol fundamental care va face dată în istoria religiilor, este pandantul demn al articolului dvs., de acum încolo faimos, din șLaț Nouvelle Clio, pe care, ați putut vedea, l-am citat în nota 9, pagina 147 a articolului meu din Midwest Folklore. Și mai ales să nu-mi spuneți că acest
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
studiul său, pentru opera eminesciană pe care o parcurge într-un timp evolutiv sub aspectul receptării ei critice în timp, odată cu lectura acesteia prin diverse grile de interpretare. Pe parcurs lămurește câteva concepte cu care operează: canonul cultural românesc în pandant și în corelație cu canonul universal ("Structurarea unui asemenea canon cultural local destinat interacțiunilor cu "marele canon" meta-național, este disputată de două discursuri concurente: pe de-o parte, un discurs autoscopic, centrat pe percepția propriei identități, care consacră o viziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
comentatorilor de toate categoriile) față de "poetul național", sintagmă care i-a iritat pe unii, fapt ce a stârnit, ca efect, și iritarea altora. Se pornește de la citarea lui Virgil Nemoianu, cu imperativa solicitare de a ne despărți de Eminescu, în pandant cu Horia Roman Patapievici pentru care inactualul poet "joacă rolul cadavrului din debara", fără a-l neglija pe Neagu Djuvara, cu "sfatul de a nu mai fi retipărită" proza politică a poetului, sau pe Andrei Pleșu, venind cu soluția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
studiului, firește, este acela consacrat analizei metodice a polimorfismului operei eminesciene, Cornel Munteanu luând în discuție construcții literare specifice, polimorfe, în dinamica lor: construcții triadice ("consecvent, în proza eminesciană lirismul induce meditația, pastelul și idila"), vorbind despre poetica vederii în pandant cu poetica viziunii, într-o sugestivă așezare a textelor pe coloane paralele, cu menționarea caracteristicelor specifice la Alecsandri, prima, și pentru Eminescu, cea de a doua; se ocupă apoi, în propunerea inițială a Ioanei Em. Petrescu, de modelele cosmologice, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de zelul penibil al "ortodoxismului" decerebrat, care crezând că slujește o cauză, nu face decât să o compromită". Pe această coordonată vine și atacul la adresa tradiționaliștilor/ naționaliștilor exaltați: "Protocroniștii de azi nici nu-l înțeleg, nici nu-l merită". În pandant, critica contestatarilor vehemenți o consideră la fel de neavenită, întrucât "contestarea curentă a lui Eminescu înseamnă, implicit, punerea între paranteze a unei întregi tradiții, sfidarea unui întreg șir de antecesori iluștri, față de care actuala intelectualitate, sfertodoctă și teribilistă, seamănă mai degrabă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
strategic între Ardeal și Galiția (altă provincie dobândită de Imperiul Austriac în urma dezmembrării Poloniei), dar în subtext și intenția de a controla Moldova pe care, de asemenea, o vedea încorporată odată cu adâncirea crizei în care se afunda Poarta Otomană. În pandant, Eminescu urmărește situația românilor din Ardeal, aflați sub administrație maghiară ("o naționalitate de 5 milioane scrie gazetarul să asimileze 9 milioane, și mai ales în prelungirile etnografice și geografice în care se află naționalitățile Ungariei, este peste putință!"), urmărind, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
exercițiu al cenzurii la noi se dă în sensul că opera lui Eminescu a fost "interpretată" de "unii conducători comuniști evrei, atât de puternici în România din anii 1948-1960", drept "ostilă acestui neam". Victor Crăciun și Tudor Nedelcea oferă în pandant strădaniile, în epocă, întru reconsiderarea și restituirea operei politice a lui Eminescu, inclusiv deci a Doinei: Numai că la intervenția lui Moses Rosen, fost șef rabin, și în pofida poziției altor cărturari evrei și apărători ai lui Eminescu, volumul zece (al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
faptele culturale care ne sunt prezentate la televizor sunt muribunde, dar așa au fost de la bun înce put, niște avortoni culturali - în fine, asta e o altă poveste. Această atitudine caritabilă față de cultură pe care-o au televi ziunile face pandant, în mod paradoxal, cu o alta, de semn schimbat. Dacă în primul caz era vorba de un impuls de-a proteja cultura în „lupta inegală“ cu faptul comercial, de data asta cultura însăși e vânată, fiind confundată cu presupusul ei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
adresează și atât de banală, Încât nici nu-mi vine să ofer o mostră, de teamă ca platitudinea pe care vreau s-o evoc să nu fie viciată de vreo semnificație cât de măruntă. Acest fenomen stupid pare a fi pandantul auditiv al anumitor viziuni premergătoare somnului, pe care de asemenea le cunosc bine. Mă refer nu la imaginea mentală luminoasă (ca, de exemplu, chipul unui părinte drag, decedat demult) invocată printr-un efort de voință; acesta este unul dintre cele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]