491 matches
-
sfâșiată - știind că nu am cum să mă duc și să‑i umblu prin lucruri, dar incapabilă să plec pur și simplu -, când, brusc, înțepenesc. Clanța de la biroul lui începe să se miște. Of, drace. Drace! E cineva înăuntru! Iese! Panicată la maximum, mă las jos să nu mă vadă, în spatele scaunului lui Mel. În momentul în care mă strâng ca o mingiuță, simt un fior de spaimă, ca un copil care se joacă de‑a v‑ați ascunselea. Aud voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
micul lui incident de la spital. Fiona a simțit că i se strânge stomacul. Secretul ieșise, în sfârșit, la lumină, dar se părea că nu fusese tocmai bine primit. Am înțeles, a răspuns ea calmă, deși, în interior, începuse să se panicheze, simțind că nu mai are nici un fel de control asupra situației. Și ce ți-a spus mai exact? David a întors ochii și-a început să-și fixeze picioarele goale. Mi-a spus că și-a dorit să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o să-ți semene... O s-o lași pe nevastă-ta și-ai să vii după mine, ca să fii lângă copilul tău... Probabil că n-o auzea. Privea în gol și trăgea din țigară cu coatele sprijinite de volan, rumegându-și parcă panica. Se întâmplase ceva ireparabil, și ea, așteptându-i, nerăbdătoare replica, și el, tăcând, uitându-se-n gol prin parbrizul aburit de ger. — Hei! Ce părere ai? — Ce părere? repetă el mecanic. — Ce ai de gând? Recunoști copilul? Te căsătorești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Ion, vorbind cu glasul atât de scăzut, încât aproape că nu l-am înțeles. „Așteaptă, Ioane”, l-a întrerupt tata, „îi explic eu.” Apoi m-a privit stăruitor, cum făcea mereu când era emoționat. Am simțit cum creștea în mine panica. „Doctorul consideră că e mai indicat să te opereze acum, pe urmă oasele vor putea crește mai bine, cât timp ești încă mic.” A continuat așa câteva minute, până când mie mi-au dat lacrimile. Tata stătea întins pe spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de mine? M-a privit fix în ochi, foarte serioasă. — Nu chiar așa, m-am grăbit eu să-i explic. De fapt nu prea înțelegeam... Stai liniștit! Am glumit doar, spuse Midori, zâmbind. Tare ești drăguț când începi să te panichezi! Ne-am terminat cafeaua și ne-am întors în salon. Tatăl ei dormea încă profund. Dacă te apropiai mai tare, îi auzeai respirația regulată. Pe măsură ce trecea după-amiaza, lumina de afară îți sugera tot mai mult culorile palide ale toamnei. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
au atacat! Să-l șnițelească! Din ambele părți! Pe flancuri! Congruente! Două cu două! Să mor eu...! Dar, altă șmecherie zdravănă! Marele Alb nu s-a speriat, n-a șters-o, n-a dat bir cu fugiții, nu s-a panicat. N-a spălat putina! S-a aplecat, doar, în față, într-o postură clar combativă, s-a înțepenit pe toate labele, arcuindu-și spinarea și zbârlindu-se, devenind, parcă, întreit de cât fusese și a-nceput să mârâie. Să se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Lisette ? Sau mai știe cine ? încet, în vârful picioarelor, intrase în camera ei, se trântise pe pat, își vârâse degetele în urechi și, multă vreme încă, o mai lăsase pe Muti să o strige. Stă cu spatele la pendulă, ca să nu se panicheze, dar îi numără bătăile automat, strângându-și nervoasă buzele subțiri, mototolind între degete cartonașul. Printre sunetele rotunde, care urmează unul pe altul insuportabil de egal, de negrăbit, se strecoară fâșâitul subțire al respirației sale precipitate. Și, în sfârșit, brusc, liniște
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oprit și m-am așezat pe o cana pea încă liberă, alături bastonul, mănușile și pălăria, și m-am pus pe așteptat. Dar fiecare, odată intrat, nu mai părea a avea de gând să iasă, și am început a mă panica, având tot astăzi de mers și pentru lemne. Cealaltă lume n-avea desigur motivele mele de grabă, pentru că se complăcea, făcând conversații șoptite, spu nându-și motivul ce-i adusese aici - același la toți, ca și la mine, am dedus, adică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
privință la acel obiect. Din perspectiva mea, comportamentul elevilor depinde de cele mai multe ori de atitudinea profesorilor, deoarece un dascăl binedispus emană energie și o dispoziție aparte în rândul elevilor, decât o privire cruntă care distruge dispoziția elevilor ce se pot panica atunci când sunt numiți să răspundă. Un profesor trebuie să fie înțelegător și comunicativ. Un elev însă trebuie să fie ascultător și mereu curios. Astfel, relația profesor-elev va deveni una pe drept cuvânt optimistă! Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
internarea în spital, cu unele probleme de sănătate, a consăteanului I. N. Oprea. Am telefonat la Căuești la Gh. Dediu - directorul școlilor din comună, cu gând să-l invit la lansarea volumului, dar nu-i arde de nimic și e panicat teribil că mama lui e bolnavă grav și că nu are leac, tocmai ea, cea cu obrajii roșii așa cum am văzut-o eu în vizita fugară din 28 mai. S-a și pierdut sărmana fulgerător. M-a șocat această știre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pantaloni. Un spasm facial îi proclama nevinovăția. Și Mark era în picioare, repezindu-se spre femeie. O luă într-o strânsoare de urs, la care ea, spre uimirea lui Daniel, îi răspunse. —Păpușica Barbie! Unde-ai fost? Începusem să mă panichez din cauza ta. —Domnule Schluter! Am trecut pe-aici acum doar patru zile. —O, mda, așa o fi. Dar asta înseamnă mult timp. Și a fost o vizită scurtă. Nu te mai văicări. Și dacă m-aș muta aici, tot te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
seama că a luat două hotărâri mari. Cu cîteva minute înainte de ora cinci, mesajul ei înregistrat și reprodus automat îi parveni lui Hedrock. Rugămintea de a se duce la palat îl surprinse. Era greu de crezut că Innelda s-a panicat atît de tare în privința viitorului Casei Isher. Își încheie campania de distrugere și se întoarse în laboratorul lui secret. Ajuns acolo, căută lungimea de undă secretă a Consiliului Făuritorilor de Arme. ― sau mai bine zis lungimea de undă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
eșec. — Eu sunt sabia care răzbună bunul-gust și decența, spuse Ignatius cu voce ridicată. În timp ce lovea la întâmplare în sveter, cu sabia lui ruptă, femeile începură să iasă grăbite prin capătul aleii care dădea în Royal Street. Câteva întârziate trăgeau panicate de magnoliile și cameliile lor. — De ce naiba m-am oprit să stau de vorbă cu tine, nebunule? se întrebă tânărul, într-o șoaptă furioasă. E sveterul meu cel mai fin! — Târâtură, strigă Ignatius, zgâriind mai departe cu hangerul. — Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să stăm de vorbă, spuse Ellis. — Bine. Ai timp să luăm prânzul? — Nu, mamă. Trebuie să mă întorc la birou. Ellis era contabil la o agenție de publicitate. Plecase de la birou și venise repede în centru, pentru că primise un telefon panicat de la fratele lui. Se duse la mama lui și îi spuse, încet: — Mamă, nu poți face cumpărături acum. Nu fi prostuț. — Mamă, am avut un consiliu de familie ... Ellis și cei doi frați ai lui se întâlniseră cu părinții lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Josh. Niște tipi din New York spun că i-am provocat mamei lor Alzheimer. De fapt, i-am dat apă. — Vei câștiga? — Oh, sigur. Adam oftă. — Mincinosule. Mâna i se relaxă. — Ai grijă de tine, frățioare. Și închise ochii. Josh se panică și își șterse lacrimile repede. Dar Adam respira încă. Dormea, foarte împăcat. Capitolul 89 Judecătorul din Oxnard tuși în aerul rece, în timp ce își comunica decizia avocaților din fața lui. Alex Burnet era și ea acolo, împreună cu Bob Koch și Albert Rodriguez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Într-un prosop mare și-și studie fața În oglinda de deasupra chiuvetei. Ar fi trebuit să se machieze, dar Își aminti că nu avea la ea nimic cu care să execute această operațiune. Nimic. Absolut. Nu plecase pregătită. Se panică. Să apară nemachiată În fața lui Matthew era ca și când i s-ar fi predat, ca și când s-ar fi dus la el și i-ar fi spus: „Iată-mă, pe mine, cea adevărată, fără rimel, fără ruj, știu că vei fugi speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lor prin viață, motiv pentru care se trezeau dimineața și Înfruntau lumea. Cum putea să aleagă ea un singur bărbat? Avându-l pe Bill Blitz alături, oricare alt bărbat părea o alternativă mai bună sau măcar una la fel de bună. Se panică și mai rău. Nu voia să se Întoarcă la asta. Atunci când apare dragostea, nu ai de ales. Nu poți să măsluiești destinul. Tentațiile mulțimii sunt vii, dar nu te interesează. Rămâi În balonașul tău de săpun, cu celălalt. Balonașul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
complica. Înfloriturile sunt cele care te dau de gol. — Aha, spuse Jack, ascunzându-și o urmă de zâmbet. Felicit-o din partea mea. Deși poate o să am ocazia s-o fac chiar eu. O văd des prin oraș. — Oh, nu, se panică Fran, nu cumva s-o faci. Știi, nu e sigură că o să păstreze sarcina. Aha, repetă în mod exasperant Jack. Localul în care o duse și în care se putea bea la ore târzii nu era nici pe departe cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
coadă îi tot spuneau: „Salutare, drăguță, ai vreun pont pentru noi?“. Era trecut de șase când Fran ajunse în sfârșit acasă la Jack să vadă ce face Ralph. — E în bucătărie, anunță Ben, pregătește ceaiul. — Pentru Dumnezeu, ai grijă, se panică Fran, simțindu-se recunoscătoare că lui Ralph i se acorda atâta libertate, dar temându-se că ar putea da foc la casă. — Crezi că n-ar fi trebuit să-l las să facă o tigaie cu cartofi prăjiți atunci? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în parte cu o trestie lungă. Trecuseră mai mult de doisprezece ani de la acele zile fericite pe care le petreceam studiind printre cocori cenușii, bâtlani și găinușe de apă, privind sturzii care fugeau din stufăriș și corlele care atingeau apa, panicând rațele pitice albastre. Am ajuns la poarta dinspre nord a Concordiei pe când se făcuse aproape a cincea oră. Există situații care stârnesc în suflet un amestec de bucurie și de tristețe, combinate cu teamă: simți ca un gol în inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Știu, spun, încercând s-o dau și eu pe glumă. Ce să zic... nu sunt prea mândră. — Mă văd obligat să subliniez că plecarea ta în fugă de ieri nu a ajutat deloc. — Știu. Îmi pare foarte rău. M-am panicat. — E de înțeles. Oricum, ai lăsat cam debandadă în urma ta. Dincolo de tonul vesel al lui Arnold sesizez o anume gravitate, pe care o simt prima dată venind dinspre el. Arnold nu se stresează niciodată. Probabil că situația e mai serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
loc, la câțiva metri de mine. Însă Nathaniel nu se vede nicăieri. Unde s-o fi dus ? — Lipește-ți buzele... îmi cere machioza, scoțând o pensulă de buze. Nu pot să vorbesc. Nu pot să mă mișc. Ochii îmi fug panicați în jurul mulțimii de pe alee, în căutarea lui Nathaniel. Am nevoie de el. Am nevoie să vorbesc cu el înainte să înceapă conferința asta de presă. Am o singură viață. Oare asta e ceea ce vreau să fac cu ea ? M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Eram atît de sigură că țin perfect minte unde e. — S-a Întîmplat ceva ? zice Jack. Nu ! zic imediat și-i zîmbesc larg. Încerc doar să-mi amintesc exact unde... Mă uit În susul și În josul străzii, Încercînd să nu mă panichez. Care din ele o fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac cîțiva pași pe trotuar, Încercînd din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lansat un proiectil uman Exocet dement, care zboară fîsÎind prin Londra, pornit să facă prăpăd În jur, iar acum vreau să-l rechem Înapoi, dar butonul respectiv nu mai funcționează. OK. GÎndește-te puțin rațional. Nu are nici un rost să te panichezi. N-o să se Întîmple nimic În seara asta. O s-o sun Întruna pe mobil și, În clipa În care Îmi răspunde, Îi explic În cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mănușile aceluia, pe smocurile de păr, stălucitoare, unse cu cine știe ce uleiuri, alifii sau alte cosmeticale. Insul se grăbi și-i șopti: „ Dom Păsculescu, am delegație, ordin de deplasare, instrucțiuni scrise, punct cu punct. O mapă întreagă de documentație. Nu vă panicați. Totue la vedere. Ștampila mi-o puneți mai pe seară, la plecare. Oricum, nu cer diurnă. Și cazarea o am asigurată. Dar fiți atent la asta.“ Îi arătă pe listă un nume, al patrulea, deasupra celui al profesorului Ilarion Tomnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]