379 matches
-
dintre ea și Betty / Beth Short constă mai mult în coafură și machiaj. Una peste alta, trăsăturile ei erau mai puțin rafinate decât cele ale Daliei și doar vag asemănătoare. I-am studiat chipul: avea ochi căprui, cu o privire panicată, vizibilă în lumina de pe stradă, și fruntea încruntată, de parcă creierul i-ar fi lucrat ore suplimentare. Îi tremurau mâinile, așa că i-am luat cheile de la mașină și banii și am îndesat totul în poșetă, pe care am trântit-o apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-a tăiat răsuflarea și-am gândit: N-are cum să știe despre fata mea de bani gata, e imposibil... Filmul cu lesbienele trebuie să-l fi adus încoace. Apoi Lee coborî și împinse ușa de la La Verne’s Hideaway. Panicat, am apăsat frânele și mașina mi-a derapat pe alee. Gândul la Madeleine și la acuzația de tăinuire de probe mă făcu să intru rapid în tavernă după colegul meu. Lee stătea în fața separeurilor pline de bărbătoaice și limbiste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Părul ei lung și negru era strâns la spare, lăsându-i liberă fața rotundă; și se Învârtea Înnebunită prin Încăpere, rozându-și unghiile până la carne. L-a răpit, nu-i așa? Întreba iar și iar, cu vocea ei ascuțită și panicată. Mi l-a luat pe Richie! Mi l-a luat și mi l-a omorât! Logan clătină din cap. — Încă nu știm asta. Poate fiul dumneavoastră nu și-a dat seama cât e ceasul. Cercetă din nou pereții ticsiți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ea vocea lui Bell. Nu văd nimic. Unde este? - Nu pot... Fu întreruptă de o serie rapidă de focuri de armă, provenite din locul ocupat cu câteva zeci de secunde în urmă de Magician. Privitorii alergau în toate părțile urlând panicați, în timp ce Sachs țintea locul din care se auziseră focurile de armă. Bell făcea același lucru. Când își recăpătară vederea, criminalul dispăruse - bineînțeles; de fapt, unde țintea ea cu pistolul, se putea vedea doar un nor de fum ridicându-se dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pastorul stătea în fața școlii privind cum gărzile de corp dialoghează cu procurorul Grady, aflat încă pe scaunul din spate. Planul său era să-l împuște pe Grady și pe oamenii săi, apoi să arunce arma și să înceapă să strige panicat că un bărbat a deschis focul dintr-o mașină care se afla în trecere. Ar trebui să-i fie destul de ușor să se facă nevăzut apoi în panica creată. Ar trebui... Încerca acum să rostească o rugăciune, dar, în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Habar n-aveam ce fac sau unde aveam să mă duc: știam doar că nu pot sta în casă în următoarea oră sau cam așa. Ridicol - mă comportam ca o adolescentă dezamăgită de iubitul ei. Simțeam în fundul stomacului durerea aceea panicată care te face să fugi după cineva care, probabil, s-ar simți mult mai bine dac-ar fi lăsat în pace. Am cotit pe Victoria Street și vântul m-a lovit în față. Aducea cu sine o răceală profundă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o pun pe mama să te sune, da? Te rog, Sally. * Când am sunat-o pe mama pe mobil (tata a zis mereu că sunt o pierdere de bani, așa că nu se deranjase să-și ia unul), eram încă ușor panicată și-am întrebat dacă ar trebui să-ncep să sun pe la spitale sau la poliție, sau ceva. Era doar extraordinar de calmă și a zis că nu e deloc surprinsă și că n-ar trebui să fac nimic și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
felicitarea mea? - și m-am gândit c-ar fi o surpriză plăcută pentru tine dacă te-aș duce până acasă. Se bâlbâia un pic acum - mergea un pic cam prea repede pentru placul meu și știam că e un pic panicat. Dar era al naibii de frig și m-am gândit chiar să mă-nfășor cu haina, doar că nu mă cuprindea la mijloc, să nu mai intre vântu’ înghețat. Burnița un pic și m-am gândit că am ghinion c-o să-nceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așa ceva“. Când am început s-o întreb, a dat imediat înapoi și s-a prefăcut mai relaxată, pentru că, bineînțeles, își dădea seama că mă panichez și știu că ultimul lucru pe care și-l doresc ei acum este o mamă panicată. Mă străduiesc, serios, dar mă copleșesc toate și nu sunt sigură că le mai pot face față. Deci cred că va trebui să iau legătura cu Charlie - asta e mișcarea următoare, îmi dau seama. Se poate foarte bine ca Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ca să vândă sau să omoare blestemata aia de pasăre nu înseamnă că alții trebuiau să îndure abuzurile ei. Dar ce poți să spui când cea mai bună prietenă a ta îți telefonează cu o seară înainte să plece în călătorie, panicată din cauză că veterinarul nu mai primește păsări la adăpostul său? Orice persoană cât de cât rațională ar spune exact ce-a spus și Adriana — și anume că, atâta vreme cât nu putea să se îmbrace cu pasărea, s-o mănânce sau să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
e hoțul, nu? În locul vostru m-aș baza mai degrabă pe poliție. A trecut de mine înainte ca eu să apuc să inventez o scuză plauzibilă sau de-a dreptul nepoliticoasă pentru a o împiedica să intre. Mark mă fixa panicat. Nici lui nu-i plăceau surprizele mai mult decât mie. Îi luase o zi întreagă să-și adune curajul pentru a le da vestea tatălui său și mătușii mele. Acum era și Lisa aici, iar el voia ca eu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
timpul la ceas - toate acestea făcând parte din decizia mea de a nu mai încălca teritoriul celor din jur. Am crezut c-o să stau trează toată noaptea așa că atunci când a sunat ceasul la ora 6:30, am sărit din pat panicată, neștiind de ce trebuia să mă trezesc atât de devreme, neputând să-mi amintesc dacă Mark și cu mine suntem despărțiți sau ne-am împăcat. Aparent, creierul meu nu putea face conexiunile necesare pentru a se adapta la neprevăzut. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Eu am scanat zona ca să mă asigur că nu se uită nimeni și apoi am răsturnat ce era în farfurie în șervețel. Cu grijă, am băgat totul în geantă. Kieran făcu același lucru și chiar atunci sosi și chelnerul nostru. Panicat, Kieran a băgat totul în buzunarul de la pantaloni. Expresia chelnerului era impenetrabilă în timp ce ne lua farfuriile goale. Amândoi am început să chicotim în urma lui. —Pantalonii tăi! am exclamat. Gălbenușul unui ou ochi trecuse prin buzunar. Kieran se lovi ușor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pas mai sus. Ce se întâmplase în viața lui Adam, ce fusese așa de traumatizant? Dar înainte s-apuc să fac vreo investigație, mi-am dat seama cât era ceasul. Era șapte și zece. —Doamne! am exclamat sărind în sus panicată și roșie la față. Uite cât e ceasul. Eu am crezut că e vreo cinci. Mi-am luat geanta și m-am îndreptat spre ușă. —Trebuie să plec. Mulțumesc că m-ai adus. Pa. — Stai, mi-a zis Adam. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
situația, atunci mă duc direct la aeroport și mă întorc în Londra și n-o să mai fac nici o referire la chestia asta. Nu, nu face asta. M-am panicat la gândul că James mă părăsea din nou. Dar eram la fel de panicată și la gândul că James rămânea lângă mine. Era prea mult! Nenorocitul m-a părăsit din senin. După care s-a întors la mine și m-a anunțat că fusese numai vina mea că mă părăsise. Dar că încă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scrie, Turturro o cheamă-n ajutor pe secretara celebrului scriitor etilic, ea vine, noaptea trece, și, dimineața, Fink se trezește tocmai la timp ca să vadă cum de sub trupul femeii ce părea adormită Începe să se lățească o baltă de sînge. Panicat, o Întoarce cu fața-n sus și descoperă că secretara nu era atît adormită cît mai ales măcelărită cu metodă. Urlă. Tace. Se ascunde. În cele din urmă Își cheamă-n ajutor vecinul. Agentul vine prompt, vede scena, vomită, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și să Îl adopt chiar eu - ca fiind Virajul Paranoic Runway. Exact când de pe buzele vreunui bârfitor scapă ceva negativ despre Miranda - oricât ar fi acel ceva de justificat - apare paranoia că Miranda ar putea să afle asta, iar vorbitorul panicat face un brusc stânga-mprejur. Una dintre preocupările mele preferate În zilele de lucru a devenit cercetarea modului În care colegii se chinuie să nege vreo blasfemie tocmai scăpată pe gură. Emily și-a trecut cardul prin cititorul electronic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un dulăpior special, deasupra cuptorului cu microunde, numai pentru Miranda. Cu paharul Într-o mână, cu ziarele În celalată, am cotit În goană nebună și m-am ciocnit nas În nas cu Jessica, alias Fata cu Manichiură. Arăta iritată și panicată. — Andrea, știai că Miranda e În drum spre birou? m-a Întrebat ea și m-a măsurat din cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am ziarele și apa aici și trebuie doar să le duc În biroul ei. Scuză-mă. — Andrea! m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
au deschis și ne‑am pomenit față În față cu un grup de asistenți de modă de la Runway, care porniseră să cumpere țigări, Cola light și grămada de ierburi care forma prânzul lor. Fiecare chip tânăr și frumos era mai panicat decât celălalt și mai să se calce‑n În picioare unul pe altul În graba frenetică de a se da la o parte din calea Mirandei. Au format o potecă exact la mijloc, cu trei din ei Într‑o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se face legătura cu ea erau aproape nule. Primisem după câte un asemenea eveniment zeci de e‑mailuri de la redactori sau asistenți care mă informau - de parcă eu nu știam - că Miranda răspunsese din nou la telefon: „Unde sunteți, fetelor???“ Mesajele panicate ziceau, unul după altul: „Răspunde chiar ea la telefon!!!!“ Am murmurat ceva cum că și mie mi se Închidea uneori telefonul În nas, dar Miranda Își pierduse deja interesul. Se holba nu la mine, ci la caserola mea cu supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
evident, În așteptarea ei. M‑am prăbușit pentru câteva clipe Înapoi pe bancheta moale din piele ca să prelucrez mintal această nouă bijuterie informațională pe care abia mi‑o servise. Toată povestea asta cu coafura, cu machiajul, cu rearanjarea programului, consultarea panicată a dosarului privind garderoba, cizmele de puștoaică‑de‑umblă‑cu‑motocicliști, toate astea fuseseră numai ca să Îmi petrec seara cu copilul Îngâmfat al unui cuplu de bogătași? Mai mult, cu un copil francez Îngâmfat. Am petrecut trei minute Întregi reamintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mesajul. Ținând cont de faptul că părinții mei defineau termenul „târziu“ după cum reușeau sau nu să rămână treji la monologul de la Începutul show‑ului lui Letterman, mi‑am dat seama că ceva era În neregulă. Dar nici unul nu păruse cine știe ce panicat sau neliniștit. Poate o sa fac o baie lungă, cu spuma oferită de hotelul Ritz, și o să‑mi adun Încet-Încet forțele necesare ca să sun pe toată lumea; seara asta fusese prea grozavă ca să o stric vorbind cu mama despre cine știe ce problemă măruntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și noapte, tu ești aceea, Doar tu sub lună și sub soare. De ești aproape sau departe, nu contează, iubito, unde ești, Eu mă gândesc la tine. Zi și noapte.“ 02.34: „Trezește-te, mami, trezește-te, somnoroaso!“ Mă ridic panicată. Îmi acopăr sânii cu mâinile și Îmi dau seama că e Întuneric. Emily? Aici, În New Jersey? Îmi ia câteva secunde să-mi dau seama că vocea vine de la ceasul deșteptător de călătorie, cel cu mesajul lui Emily Înregistrat, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
din vasul de metal, a rezultat o supă tulbure. Dar la Început laptele nu voia să iasă. Ca să-l fac să curgă, trebuia să mi-o imaginez pe Emily, mirosul ei, ochii ei imenși, pielea ei la atingere. Transpirată și panicată, am auzit pe cineva tușind dincolo de ușă. Se formase o coadă și eu nu-mi golisem nici sânul stâng și-mi mai rămânea dreptul. Apoi am auzit o voce de femeie vorbind pe un ton animat, o voce care impunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fi fericită decât îndrăgostită și cu un logodnic la braț, în rând cu restul lumii. Am toate poșetele Vuitton pe care le-a creat vreodată Marc Jacobs, dar ce folos, dacă la celălalt braț nu am un logodnic? Uite! exclamă panicată, arătând sub masă spre picioarele mele. Porți ciorapi-plasă! Sunt la modă ciorapii-plasă? Mie de ce nu-mi spune nimeni? Cu un gest teatral, Julie își sprijini capul de masă și-și șterse lacrimile cu blana de nurcă, ceea ce mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]