857 matches
-
Ion Pillat, Mihai Codreanu, Cincinat Pavelescu, Perpessicius, Ion Minulescu, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Lucian Blaga, Aron Cotruș ș.a. -, prezente în grupajul care însoțește Zarys dziejów literatury rumunskiej, lucrarea din 1935 a lui Emil Biedrzycki. Traduceri: Panteon wielkich twórców [Panteonul marilor creatori], îngr. St. Lam, Varșovia, f.a. (în colaborare); Tematy rumunskie [Teme românești], pref. trad., Poznan, 1931; Mihai Eminescu, Cesarz i proletariusz [Împărat și proletar], Poznan, 1932, Wybór poezji i poematów [Culegere de poezii și poeme], pref. Nicolae Iorga, cu
ZEGADŁOWICZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290726_a_292055]
-
acoperirea acestora cu mască, ori cu reprezentări mascate, animaliere, aici credem că ar trebui să vedem cel puțin două elemente cultice: mai întâi, obligativitatea imaginii interzise a divinității, potrivit canoanelor artistic-spirituale (A. Besançon, 1996, p. 36, precizează, cu exemplificări din panteonul grec: Corpul zeilor posedă, prin natura sa, o constantă de frumusețe și de glorie ... El poate să devină invizibil pentru oameni ... Ascunzându-se de ochii muritori, el îi protejează. Fiindcă pentru greci, ca și în Biblie, a-i vedea pe
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
din nou la scrierile lui M. Eliade (1992, passim). * Revenind la imaginea orantei în arta preistorică, vom constata că, prin această realizare canonică, artiștii epocii au marcat, ca și în cadrul erminiilor din iconografia creștină, locul divinității feminine în ierarhia eventualului panteon al lumii contemporane, neo-eneolitice. În interpretarea acestei realizări artistice, trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
trebuie să luăm în considerație cel pușin trei aspecte, care se integrează în natura spiritualității preistorice eneolitice: a, existența orantei ca element al ceremoniilor cultice la comunitățile de agricultori și crescători de vite; b, situația ierarhică a divinității feminine în panteonul religiilor neo eneolitice, îndeosebi cucuteniene; c, relația htonic-uranic sau uranic-uranic în religiile și manifestările cultice ale comunităților preistorice. Studiile de specialitate precizează existența reprezentărilor feminine sub forma orantei, a divinității feminine în picioare și cu brațele înălțate, care are ca
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
în perioada comunistă) și memoria preistorică (regresiunea într-un tărâm arhetipal). Această dispunere a imaginarului se observă încă din La fanion, unde reactivarea copilăriei combină percepția prozaică, anecdotică, imediată cu o perspectivă hierofanică, mitizantă. Cantonul 248 se transformă într-un panteon sui-generis, iar gospodinele și ceferiștii sunt simple măști îndărătul cărora se întrevăd Zeus, Cronos, Hera, Afrodita sau Dionysos: „pe arșiță, sufletul meu, zeu al somnului, zboară,/ cu măciulii de mac în mâini, la tine, în prepeleac, la/ deal, la Șișcani
STOICIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
întâi de retipărirea scrierilor cărora autorul lor le-a dat versiuni românești. Două cărți, purtând titlurile generale Chira Chiralina (1982) și Viața lui Adrian Zograffi (1983), însumează opera de expresie românească și reprezintă o remarcabilă contribuție la integrarea prozatorului în panteonul spiritualității naționale. Aceeași menire o au Neranțula și alte povestiri (1984) și Amintiri. Evocări. Confesiuni (1985), volume în care editorul a inclus, în tălmăcire proprie, texte scrise de Panait Istrati în limba franceză, însoțite de bogate note și comentarii. În
TALEX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290039_a_291368]
-
de învățare precise și a unui item clar pentru evaluarea riguroasă a performanței de învățare. Este așadar un forbidden verb, un „verb interzis” de canonul behaviorist al designului instrucțional modern. Gândirea postmodernistă însă reabilitează, ba chiar ridică înțelegerea în vârful panteonului argotic al terminologiei postmoderne. Dar nu numai înțelegerea își recâștigă statutul discursiv. Gândirea postmodernă suspendă toate tabuurile terminologice ale designului modern. Expresiile culturale și spirituale, întemnițate de designul modern, sunt eliberate și ridicate la rang de noblețe de designului postmodern
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Copilul ce-a fost” este, icoanele gravate în simțirea lui prind viață, trecutul nu e perceput ca trecut, ci e o permanență, o incoruptibilă actualitate. Acordând celor dispăruți adorația cu care sunt înconjurați sfinții, poetul preface plaiurile argeșene într-un panteon, le preschimbă într-un spațiu sacru. Intrând „în codri ca-n biserică”, zările Goleștilor sunt „altare largi suflate în aur preacurat”, Florica e o „mănăstire vie,/ În care amintirea aprinde lumânări”, iar „tămâia înserării înalță-albastru fum”. Priveliștile nu rămân ceea ce
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
asupra limbei și literelor românești, Cernăuți, 1850; Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni, I-IV, Viena, 1862-1865; [Scrieri filologice și de istorie literară], în I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui..., Cernăuți, 1889. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 61-66; Maiorescu, Critice, I, 127-131; I. G. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui, precum și scrierile lui mărunte și fragmentare, Cernăuți, 1889; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 45-47; Densusianu, Lit. rom., III, 17-19; Constantin Loghin, Aron Pumnul
PUMNUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289063_a_290392]
-
A continuat să manifeste interes față de fizica aplicată și multe din lucrările lui ulterioare abordau probleme practice legate de energia atomică și de acceleratoarele de particule, de optică și cibernetică. Ajungând o personalitate proeminenta a științei franceze - amplasat în micul panteon al marilor fizicieni din această țară - de Broglie a scris foarte multe cărți, atât pentru uzul oamenilor de știință, cât și pentru popularizarea științei. A scris „Teoria cuantelor” în 1924, “Introducere în mecanică ondulatorie” în 1930, „Date ale fizicii noi
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
III, îngr. și introd. Ștefan Pascu, Sibiu, 1943; Antologie, îngr. și pref. Corneliu Albu, București, 1981. Ediții: Tezaur de monumente istorice pentru România, I-III, București, 1862-1864; Operele principelui Demetriu Cantemir, I-II, pref. edit., București, 1872. Repere bibliografice: Vulcan, Panteonul, 125-128; Pop, Conspect, II, 175-178; Ioan Rațiu, Alesandru Papiu Ilarian, UR, 1902, 43-52, 1903, 1-6, 38-52; Vasile Pârvan, Activitatea politică a lui Alex. Papiu-Ilarian, în Prinos lui D. A. Sturdza, București, 1909, 373-395; Ion Clopoțel, Al. Papiu-Ilarian în fața problemelor românești contemporane
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
de fast și demnitate istorică transpare în aceste versuri corecte, cu trimiteri la peisagistica pillatiană sau la stampele solemne ale lui V. Voiculescu. Respiră din ele un vitalism profund, de tip dionisiac, în care figurile Turiei natale vin să îmbogățească panteonul clasic al Daciei romane sau al Transilvaniei în care poetul s-a reîmpământenit. El se rebotează orfic, zăcământul originar de vitalitate al liricii sale îmbogățindu-se cu noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
la frumusețea legendelor. SCRIERI: Păcală și Tândală, Sibiu, 1884; Povestea lui Ignat, Sibiu, 1885; Îndărătnicul, Sibiu, 1885; Fiica a nouă mame, Sibiu, 1885; Lumea proștilor, Sibiu, 1886; Țara noastră, Sibiu, 1894; Zarandul și Munții Apuseni ai Transilvaniei, Sibiu, 1898; În Panteon. Mormintele marilor noștri bărbați de la 1848-1849, Sibiu, 1901; Nichita Balica, Sibiu, 1904; Găsitul. Punga cu noroc și căciula fermecată (în colaborare cu Emil V. Degan), Sibiu, 1904; Ulisse, regele din Ithaca, Sibiu, 1905; Edip, nenorocitul rege din Teba și alte
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]
-
Iar dac-ar face-o, ar avea tot atîția sorți de izbîndă cît ar fi avut Lavater, dac-ar fi încercat să descifreze ridurile stîncii Gibraltarului sau Gall, dacă s-ar fi urcat pe-o scară pentru a manipula Domul Panteonului. Totuși, în celebra sa operă, Lavater nu se ocupă doar de diferite chipuri omenești, ci și de fețele cailor, păsărilor, șerpilor și peștilor, pe care le studiază cu atenție, vorbind amănunțit despre modificările observate în expresia lor. Iar Gali și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întrebarea de adineaori țâșnește instantaneu. Stră moșii lui asirieni au recunoscut supremația Zeului de la Ierusalim și au devenit monoteiști. Ceilalți, urmașii coloniștilor macedoneni stabiliți de Alexandru cel Mare, poate ar fi acceptat și ei până la urmă Dumnezeul lui Israel în panteonul lor, dar încă de pe atunci sincretismul nu mai era posibil. Poporul Ales a fost dus în exil pentru a se auto disciplina și pentru a învăța că nu are voie să se prostitueze cu alte culte. Ridică semeț capul. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Agrippa sesizează involuntar conotația negativă a cuvântului „malefic“. Enervarea pune din nou stăpânire pe el. Păgânismul vostru nu este deloc tolerant, așa cum pretindeți. Nici în cer, nici pe pământ. Încercați să inovați întruna, acceptați o mulțime de zeități străine în panteonul vostru, dar asta nu înseamnă că pentru voi religia n-are limite. Oftează. Roma nu va fi niciodată un loc unde domnește libertatea pentru toți. Mai bine nu se bagă. — E bun? Chiar se pricepe? îl presează Germanicus. I-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să rămână vizibilă. Acest stil a apărut în secolul al XVI-lea în zona actualului oraș Takayama din prefectura Gifu. În Japonia credința tradițională animistă și politeistă shintō coexistă și astăzi cu budismul. Temple shintō. Călugări budiști. Vindecătorul sufletelor în panteonul budist, una din ipostazele în care este înfățișat Budha. Mai ieftin, vă rog! (în limba spaniolă în original). Nu vreau să cumpăr. (în limba spaniolă în original). Vezi Evanghelia după Marcu, cap. 5, versetele 25-34. Odihnească-se în pace / Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
s-ar putea crede, ci Dumnezeului creștin, Domnul Atotputernic, și mesagerului său Fratele Alb Mai Mic, Regele Naților. Cum era vorba de un trib etnic fugar, fără nici o religie În adevăratul sens al cuvântului, În ultimul secol asimilaseră un adevărat panteon de zeități. Astfel, credeau În Nați și vrăjitoare, În fantome verzi, ca fiind atât sursa necazurilor, cât și aducători de dezastre. Se Închinau la Zeul Apei și al Pământului: o, zeule, ne pare rău că a trebuit să tăiem copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
primul act al piesei Oameni feluriți. 12 iunie Prin decizia Ministerului Instrucțiunii, A. Holban este transferat la Seminarul Central din București. Noiembrie În "Revista Fundațiilor Regale" se publică nuvela Bunica se pregătește să moară. Decembrie Apare romanul Ioana la Editura "Panteon" din Brad. 1935 Este ales membru activ al Societății Scriitorilor Români, cu maximum de voturi. Participă, pe parcurs, la diferite șezători literare, organizate la Sf. Gheor- ghe, Călărași, Lugoj, Cernăuți. 1936 Starea sănătății lui A. Holban se înrăutățește. Lucrează la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lungi și înguste tăiate în pereții sudic și nordic. Despre această construcție, Alecu Russo a afirmat că ,,este o zidărie de formă rotundă, a cărei boltă este o adevărată minunăție de eleganță și măiestrie. Lumina o primește pe deasupra ca Domnul Panteonului”<footnote Nicolae Grigoraș, op. cit., p. 28 footnote>. Din resturile de zidărie din partea stângă se poate trage concluzia că a mai fost o cameră cu o ieșire proprie, boltită semicilindric, care a servit drept cuptor. Pe latura de nord, în colțul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
scufundat brusc într-un univers gol pe dinăuntru, așa încât șopti încet câteva cuvinte, doar ca să se asculte pe el însuși și să dovedească că mai există încă sunete pe pământ. Putea exista un alt loc mai liniștit decât acel mare panteon în care se transformase vechiul fort de la capătul Saharei într-o zi fără vânt? De ce fusese construit aici, în mijlocul pustiului, departe de puțurile cunoscute și de rutele caravanelor, departe de oaze și granițe, chiar în inima celui mai absolut neant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
unei morți care nu va veni niciodată, un șir de regi jumătate vii jumătate morți care, În afara cazului În care i-ar Înșira pe coridoarele palatului, ar sfârși prin a umple și În final prin a nu mai Încăpea În panteonul unde fuseseră depuși antecesorii lor muritori, care n-ar mai fi decât oase desprinse din balamale sau rămășițe mumificate și mucegăite. Mult mai logic ar fi să avem un președinte al republicii cu salariu pe termen fix, un mandat, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
reginei-mame. Acum că cei șaizeci și două de mii de morți obișnuiți se odihneau deja la ultimele lor domicilii și nu mai Încurcau circulația În oraș, era timpul ca venerabila doamnă, Închisă corespunzător În sicriul ei de plumb, să fie dusă la panteonul regal. Așa cum ziarele nu aveau să uite să scrie, se Întorcea o filă În istorie. E posibil ca numai o educație aleasă, din acelea care devin tot mai rare, alături, poate, de respectul mai mult sau mai puțin superstițios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o convorbire, clară și nonșalantă, dintre un băiat cu ochelari și o fată care, din nefericire, nu purta așa ceva. „E pendulul lui Foucault”, zicea el. „Primul experiment Într-o pivniță În 1851, pe urmă la Observatoire și apoi sub cupola Panteonului, cu un fir de șaizeci și șapte de metri și o sferă de douăzeci și opt de kilograme. În fine, din 1855 e aici, În format redus, și atârnă din gaura aia de la crucea bolții.” „Și ce face, se bâțâie și-atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari. Nu peste mult timp se trece la șoapte insinuante: homosexuali, eretici, idolatri care adoră un cap bărbos ce nu se știe de unde vine, În nici un caz din panteonul unor adevărați credincioși; probabil că Împărtășesc tainele ismaeliților și au legături cu Asasinii Bătrânului de pe Munte. Filip și consilierii săi au tras Într-un fel foloase din aceste zvonuri. Din umbra lui Filip acționează afurisiții de Marigny și Nogaret, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]