799 matches
-
toate acestea ca urmare a faptului că seniorii locali erau investiți cu dreptul de a patrona lăcașurile de cult și pe ecleziaștii ce le populau. Dubla calitate în care se afla Papa a generat o serie nesfârșită de conflicte între papalitate și suveranii timpului, izvorâte în principal din dorința papilor de a scăpa de suzeranitatea împăraților, fără însă a renunța la teritoriile pe care le dețineau. Acest aspect este cunoscut în istoria papalității ca cearta investiturilor ce avea să dureze 50
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a generat o serie nesfârșită de conflicte între papalitate și suveranii timpului, izvorâte în principal din dorința papilor de a scăpa de suzeranitatea împăraților, fără însă a renunța la teritoriile pe care le dețineau. Acest aspect este cunoscut în istoria papalității ca cearta investiturilor ce avea să dureze 50 ani. Papa Grigore al VII-lea Hildebrand, considerat om de mare geniu, combate din răsputeri patima de proprietate și de reproducție (nicolaismul) care infestase clerul și în același timp încearcă să curme
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și papii Adrian al IV-lea și Grigorie al IX-lea, pentru că toți acești monarhi visau la o monarhie universală în care papa să joace rolul unui patriarh de curte. Aceste pretenții au condus chiar la un război din care papalitatea a ieșit zdrobită. Din aceste conflicte aveau să se ivească zorii primei schisme naționale în biserica franceză, prin apariția primelor curente cunoscute în istorie sub numele de Galicanism și Calvinism. Este momentul când și națiunile încep să se manifeste, situație
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de Galicanism și Calvinism. Este momentul când și națiunile încep să se manifeste, situație amplificată de faptul că reședința papilor se mută în Franța. Alipirea de Franța devenise necesară pentru protecție, datorită pericolului german apărut în urma unor conflicte din care papalitatea a ieșit foarte slăbită. Începând cu Clement al V-lea se inaugura o etapă nouă în evoluția scaunului apostolic. Încoronat la Lyon acesta își stabilește reședința la Bordeaux, apoi la Poitier și în cele din urmă la Avignon. Slugă plecată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
evoluția scaunului apostolic. Încoronat la Lyon acesta își stabilește reședința la Bordeaux, apoi la Poitier și în cele din urmă la Avignon. Slugă plecată a lui Filip le Bel papa Clement al V-lea inaugura astfel perioada cunoscută în istoria papalității ca exilul de 70 ani (1305¬1375), sau captivitatea din Babilon. Orgoliile naționale (îndeosebi cel italian, dar și german, francez și englez) au creat o stare de nesiguranță în biserică, ajungându-se din nou la curioasa situație în care concomitent
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Hus, de origine cehă (135-1415) preia în Bohemia noua viziune și reușește să-l convingă pe rege să nu facă acest lucru pe motivul că ar fi o dezonoare pentru țară. Pe lângă eticheta de Anticrist aruncată asupra Papei, susține că papalitatea nu are altă origine decât favoarea împăraților și forța, pentru că în opinia lui nu se poate proba că Hristos a stabilit un șef vizibil al Bisericii. Arderea lui pe rug, nu din ordin papal ci prin hotărârea conciliului din Constantza
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
caritabile. Forma originală a textului era „Oricine se spovedește și se pocăiește de păcatele sale poate să primească indulgență dacă face o milostenie”. Răstălmăcirea consta în afirmația că “cine posedă o indulgență nu mai are trebuință să se pocăiască” învinuind papalitatea că deturnează scopul carității, suficientă ca să agite spiritele și să pregătească revolta. Forța lui Luther a constat însă în scrierile sale care au mers până acolo încât a elaborat o versiune a noului testament, versiune cu mare aderență la mase
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în general scrierile sale măguleau orgoliul național al germanilor. Același lucru avea să se întâmple în Elveția, unde un preot pe nume Ulrich Zwingli (1484-1531) atacă și el predicația indulgențelor, combătând în realitate întâietatea papei, pretinzând în același timp că papalitatea are la origine uzurpația și orgoliul. În acest scop traduce și difuzează versiunea noului testament concepută de Luther în dialectul și după opinia elvețiană, mizând pe sensibilitatea deosebită a elvețienilor pentru vechile drepturi ale poporului. În Franța Jean Calvin (150-1564
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un apostol al acestuia”. Compară biserica veche cu „Sinagoga satanei” și încheie cu un pamflet „Captivitatea Babilonului” în care efectiv răstoarnă ierarhia bisericii. Pornirea împotriva papei nu se oprește aici, pentru că în orgoliul și trufia sa nemăsurată scrie o carte „Papalitatea fondată de diavol” care în opinia lui Paulescu „esfe scrisă de un om cu imaginația încălzită de alcool în care furia atinge extremele nebuniei”. Avea să-și încheie viața printr-o afirmație adresată Papei găsită în scrierile sale: „Trăind ți-
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe Papă utilizând la nevoie puterea civilă. Deși aceste idei au fost agreate la început de împăratul Iosif al II-lea și de majoritatea prinților, până la urmă nu a fost pusă în practică. Biserica apuseană după reformă Lovitura primită de papalitate prin reformă s-a concretizat prin reducerea sferei sale de influență la aproximativ jumătate. Conciliul de la Trenta (1545 - 1563) a fost nevoit să opereze o adevărată reformă din punctul de vedere al dogmei și disciplinei. Cu toate acestea sorții de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a reușit să răstoarne tronul prin execuția regelui Ludovic al XVI-lea și a Mariei Antoaneta, revoluția a continuat cu nimicirea catolicismului prin execuții masive în rândul clerului și ierarhilor. Revoluționarii au realizat curând că pentru distrugerea Creștinismului trebuia suprimată Papalitatea. Dificultatea era destul de mare pentru că deocamdată influența Papei în statele pontificale și îndeosebi în țările latine era suficient de mare, în plus, Inchiziția reprezenta o barieră greu de trecut. Pentru realizarea acestui scop, în 176, Napoleon trece Alpii și se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și să-l treacă Alpii stabilindu-i reședința la Valența. În plus, toți cardinalii au fost arestați și împrăștiați în țările Europei, suprimând astfel posibilitatea alegerii unui nou Papă, alegere care nu putea fi făcută decât de colegiul cardinalilor. Astfel papalitatea părea distrusă pentru totdeauna, dar ca de fiecare dată ea a renăscut, pentru că 35 de cardinali reușesc să se întrunească la Veneția și-l aleg în 1800 ca papă pe Piu al VlI-lea. Acest papă s-a dovedit a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
colibe și vendite, care, prin acțiuni mai mult sau mai puțin evidente, sabotau organizarea socială, ajutați fiind în activitatea lor subversivă de școală și presă. Situația a devenit incendiară prin scrierile lui Ugo Foscoli și Giacomo Leopardi care vedeau în papalitate și dominația austriacă principalele obstacole în calea unității și gloriei Italiei. Oricum, unitatea italiană la vremea aceea nu putea fi concepută decât ca o federație sub conducerea Papei, așa cum s-a întâmplat cu statele Germaniei care s-au unit sub
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
împotriva instituției papale sunt aspru pedepsite. Astfel Papa trece sub tutela statului Italian, statutul său fiind la liberul arbitru al parlamentului civil. Atacul continuu și aproape concertat asupra Bisericii lui Hristos părea să fie încununat de succes. Puterea temporală a papalității a fost desființată, iar Biserica îngenunchiată. Această situație va dura până în iunie 12 când Benito Mussolini va delimita Statul Vatican a cărui conducător este papa, situație care se menține și astăzi. Nimeni n-a realizat însă - conchide Paulescu - că de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
său este interesant deoarece el pune pentru prima dată problema raportului dintre suveranitatea statală și instituțiile supranaționale ale Europei, problemă-cheie mai ales pentru dezbaterile de după cel de-al doilea război mondial. Soluția propusă este constituirea unei confederații europene sub egida Papalității, pentru a asigura pacea între națiunile creștine și lupta împotriva necredincioșilor. Conflictele dintre creștini urmau să fie supuse arbitrajului unui Consiliu care putea acorda și sancțiuni statelor găsite vinovate de încălcarea prevederilor acestuia. La fel, marele poet Dante Alighieri, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
încălcarea prevederilor acestuia. La fel, marele poet Dante Alighieri, într-o lucrare din 1308, intitulată De Monarchia, se pronunță pentru unitatea lumii creștine și asigurarea păcii universale, autorul operând o distincție între puterea temporală a monarhului și puterea spirituală a papalității. În epoca Renașterii, regele Boemiei George Podiebrad supune, în 1464, atenției regelui Franței și senioriei Veneției un proiect de confederație europeană mult mai elaborat și în același timp cu un conținut precis exprimat. Comunitatea europeană era descrisă ca fiind o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
practica politică europeană de după cel de-al doilea război mondial: organisme politice și juridice suprastatale, arbitraj internațional, armată comună, buget federal. În epocă însă, proiectul a întâmpinat opoziții puternice, regele Ludovic al IX-lea al Franței respingându-l categoric, iar Papalitatea mergând până la excomunicarea regelui Boemiei. Mutațiile produse în Europa în timpul Renașterii și marilor descoperiri geografice generează un proces de afirmare a statelor naționale și a suveranității lor. Astfel, Jean Bodin (1529-1596) susține suveranitatea absolută a statelor care nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
când apare și se afirmă nostalgia unei Europe medievale unite. În acest sens, în 1799, poetul Frederich von Hardenberg Novalis, în eseul intitulat Creștinismul sau Europa, evocă imaginea unei unități europene, anterioare Reformei, în timp ce Europa creștină se afla sub egida papalității. Din acest punct de vedere, singura posibilitate a unității europene era renașterea religioasă, printr-un mare Conciliu european ecumenic, expresie a tuturor confesiunilor religioase. În spiritul lui Novalis, mulți filosofi, istorici, literați ai vremii au susținut o federație creștină bazată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu poporul lui Dumnezeu, iar împăratul este răspunzător de acest popor. Biserica și Renașterea carolingiană Biserica carolingiană. Biserica de la sfîrșitul secolului al VIII-lea și începutul secolului al IX-lea datorează totul suveranilor carolingieni. Ei au salvat creștinătatea de Islam, papalitatea de lombarzi și au susținut evanghelizarea Germaniei. Ei au asigurat reforma bisericii seculare clericii care trăiesc în lume și asigură cadrul religios pentru credincioși restaurînd *metropolele ecleziastice conduse de arhiepiscopi și o rețea strînsă de dioceze, ai căror episcopi sînt
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Francii. Cît despre titlul imperial, acesta nu rămîne mult timp fixat în descendența lui Lothar. Pune mîna pe el prințul carolingian care se bucură de cel mai mare prestigiu pe lîngă cei mari și mai ales pe lîngă biserică și papalitate, care au rămas garantele unității creștine. Este cazul lui Carol cel Pleșuv, care a reușit să-și unifice regatul în ciuda rezistenței aquitanilor, să organizeze o primă apărare împotriva vikingilor și să pună mîna pe partea septentrională a moștenirii lui Lothar
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ai Franței, Filip cel Frumos și fiii săi sînt de asemenea, din 1284 pînă în 1328, regi ai Navarrei. Fratele și fiul lui Filip cel Frumos au fost candidați la Imperiu și, începînd din 1309, regele Franței reușește să fixeze papalitatea la Avignon, la porțile regatului. "În toată Creștinătatea, notează atunci un scriitor italian, regele Franței nu are nici un egal". Semne de sufocare. Apar totuși fisuri în acest edificiu strălucitor. Istoricii apreciază că, începînd cu a doua jumătate a secolului al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Bisericii. Această vastă zdruncinare a atins toate valorile întemeiate. Nobili și cavaleri și-au încălcat obligațiile și privilegiile lor sînt puse sub semnul întrebării. Biserica, atinsă în veniturile ei și în recrutarea membrilor săi, se împotmolește în conflictele interne: stabilirea papalității la Avignon (1309-1377) și Marea Schismă (1378-1417) care vede înfruntîndu-se doi papi rivali, unul la Roma și celălalt la Avignon. Conciliul de la Konstanz (1414-1418) restabilește unitatea, dar autoritatea pontificală iese foarte slăbită din această situație. Biserica din Franța, copleșită de
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reconcilieze statul și catolicismul, la care ține foarte mult cea mai mare parte a populației. El negociază deci, nu fără greutate, în 1801, cu Pius al VII-lea, un *concordat care, în ochii papei, umple prăpastia care se săpase între papalitate și francezi și, în cei ai lui Bonaparte, recunoscînd religia catolică drept cea a majorității francezilor, reinserează clerul în structurile statului. Cele două părți văd în concordat atîtea avantaje încît Pius al VII-lea închide ochii în legătură cu *articolele organice pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Meung 1291 Mamelucii cuceresc Saint-Jean-d'Acre Sfîrșitul statelor latine din Orient 1294-1303 Pontificatul lui Bonifaciu al VIII-lea 1297 Canonizarea Sfîntului Ludovic 1302 Prima adunare a stărilor Înfrîngerea de la Courtrai în fața flamanzilor 1303 Atentatul de la Anagni 1307 Arestarea templierilor 1309-1377 Papalitatea de la Avignon 1309 Viața Sfîntului Ludovic de Joinville 1312-1314 Dante: Divina Comedie 1314 Orologiul public în Caen 1314 Primele incursiuni ale turcilor otomani în Europa 1327-1377 Domnia lui Eduard al III-lea al Angliei 1328 Victoria de la Cassel asupra flamanzilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
autorii antici Galiei celtice independente în opoziție cu Galia de sud cucerită de Roma, unde se purta toga, Gallia togata. Adjectivul "chevelu" (pletos) se referă la părul lung al galilor. Gallicanism. Doctrină apărînd libertatea Bisericii catolice în Franța împotriva pretențiilor papalității, calificate, prin opoziție, drept ultramontanism. Generalități. În Franța, circumscripții financiare numite "încasări generale", apoi "generalități", pentru perceperea impozitelor regale. Fiecare generalitate este împărțită în elecțiuni avînd în frunte ofițeri ai regelui, însărcinați mai ales cu repartizarea birului. În secolul al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]