527 matches
-
reacționează prin două căi: mobilizarea substanțelor existente și producerea de ”arme” chimice noi. Prima constă prin acumularea în celule, în fața hifelor a unor substanțe caracteristice pereților celulari. Această masă are sau nu o formă precisă și poartă numele de papilă. Papila este constituită în principal din caloză (b - 1,3 glucan) și din celuloză (b - 1,4 glucan) și încapsulează hifa penetrantă, ceea ce nu-i mai permite avansarea în țesuturi. Lignina, una dintre cele mai importante substanțe ale peretelui celular, este
COMBATEREA INTEGRATĂ A AGENŢILOR PATOGENI by ISABELA ILIŞESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91491_a_93091]
-
care însă pălesc în timp), disfonie („răgușeală”), roșeața și usturimea mucoasei orale și faringiene. Mai târziu, poate determina dificultăți în alimentație în timpul tratamentului, ceea ce necesită suplimentarea nutritivă prin administrarea unor lichide introduse în corp prin tubul de gastrostomie. Sunt afectate papilele gustative, pierzându-se simțul gustului, uneori parțial alteori complet, pentru câteva luni. Radioterapia poate cauza și efecte secundare pe termen lung sau permanente. Gura poate deveni definitiv „uscată” datorită alterării glandelor salivare. „Gura uscată” va determina apariția cariilor dentare. Igiena
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
sărat, acru și amar, gustul delicios). În legume ca tomatele, mazărea, sparanghelul etc., dar și în alimentele de origine animală, un conținut mai ridicat în acid glutamic crează un gust aparte, care este perceput separat de celelalte gusturi prin intermediul unor papile gustative distincte din cavitatea bucală. Caracterizat astfel și identificat în numeroase alimente cu origine animală sau vegetală, s-a demonstrat și faptul că gustul plăcut al acestor alimente este influențat de concentrația glutamatului natural ce îl conțineau. Într-o formulă
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
fie de obicei printr-un canal comun cu canalul Wirsung. Zona vatero-oddiană reprezintă confluentul bilio-pancreatico-duodenal. Morfologia acestei zone este variabilă în sensul existenței sau nu a unei dilatări a confluentului coledoco-wirsungian, denumită ampula lui Vater. Zona de implantare duodenală este papila duodenală (caruncula duodeni major) sau papila lui Vater. Abordul papilei se face cu dificultăți variabile, fie chirurgical prin duodenotomie, fie endoscopic, ca prim și esențial moment, pentru colangiopancreatografia retrogradă (ERCP). Sfincterul lui Oddi este un complex sfincterian la joncțiunea CBP
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92148_a_92643]
-
comun cu canalul Wirsung. Zona vatero-oddiană reprezintă confluentul bilio-pancreatico-duodenal. Morfologia acestei zone este variabilă în sensul existenței sau nu a unei dilatări a confluentului coledoco-wirsungian, denumită ampula lui Vater. Zona de implantare duodenală este papila duodenală (caruncula duodeni major) sau papila lui Vater. Abordul papilei se face cu dificultăți variabile, fie chirurgical prin duodenotomie, fie endoscopic, ca prim și esențial moment, pentru colangiopancreatografia retrogradă (ERCP). Sfincterul lui Oddi este un complex sfincterian la joncțiunea CBP cu canalul pancreatic. El cuprinde un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92148_a_92643]
-
Zona vatero-oddiană reprezintă confluentul bilio-pancreatico-duodenal. Morfologia acestei zone este variabilă în sensul existenței sau nu a unei dilatări a confluentului coledoco-wirsungian, denumită ampula lui Vater. Zona de implantare duodenală este papila duodenală (caruncula duodeni major) sau papila lui Vater. Abordul papilei se face cu dificultăți variabile, fie chirurgical prin duodenotomie, fie endoscopic, ca prim și esențial moment, pentru colangiopancreatografia retrogradă (ERCP). Sfincterul lui Oddi este un complex sfincterian la joncțiunea CBP cu canalul pancreatic. El cuprinde un sfincter propriu coledocian și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92148_a_92643]
-
mai rapidă a grefelor, unii autori recomandă aplicarea pe patul receptor a unei pelicule subțiri de trombină în soluție, iar grefa se trece printr-o soluție plasmică; coagulul format ar reține mai bine grefa [194]. Dacă grefa și-a păstrat papilele dermice, zona donatoare își regenerează spontan stratul său epidermic în decurs de 10 zile, dacă prelevarea a fost subțire sau trei săptămâni, dacă prelevarea se face pe seama elementelor epiteliale incluse în derm. Acoperirea pierderii de substanță cutanată, rezultată după prelevarea
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
4. în pseudorozetă; 1.1.5. în sisteme gliovasculare; 1.1.6. în mozaic; 1.1.7. în palisade; 1.1.8. prin îmbrăcări celulare; 1.1.9. în cuiburi; 1.1.10. prin structuri adenoide; 1.1.11. prin papile. 1.2. Creșterea parenchimatoasă secundară (infiltrativă) poate fi și ea, la randul ei: 1.2.1. perineuronală; 1.2.2. perifasciculară; 1.2.3. intrafasciculară; 1.2.4. interglială; 1.2.5. perivasculară; 1.2.6. diverse combinații ale formelor
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
mult, iar discernământul nu este o facultate nativă, ci un rod al experienței. Editurile consacrate lucrează cu specialiști care au gusturi rafinate. Poți merge pe mâna lor. Apoi vezi cu ce gust rămâi tu. E important să ți se specializeze papilele, să decelezi gusturile, să poți face aprecieri. Chiar dacă nu valoroase, pentru tine e important să faci exerciții de despărțire a apelor. Vine o vreme când simplul citit, fără decantări și fără conexiuni, nu mai ajunge. Literatura bună desface pâcla de pe
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de cortex și porțiune internă. Rinichiul uman este organizat în lobi, de obicei 8-10. Fiecare lob este alcătuit dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
porțiune internă. Rinichiul uman este organizat în lobi, de obicei 8-10. Fiecare lob este alcătuit dintr-o piramidă de țesut medular și din corticala de la bază. Intre piramide se descriu coloanele renale. Vârful unei piramide formează o papilă renală. Fiecare papilă drenează urina într-un calice mic. Calicele mici se unesc pentru a forma un calice mare. Urina apoi coboară în bazinetul renal (pelvis). Din pelvis, ureterele coboară până la vezica urinară. 23. Vascularizația renală La cea mai mare parte dintre organe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
pe măsură ce coboară prin zona medulară. Epiteliul tuburilor colectoare are caracteristica aparte de permeabilitate variabilă pentru apă, sub controlul hormonului retrohipofizar ADH. Tubii colectori se unesc și formează ductele papilare, numite și canalele lui Bellini. Acestea transportă urina finală până la nivelul papilelor, situate în vârful piramidelor renale. Acestea se deschid la nivelul calicelor mici. 25. Formarea urinii Urina se formează prin cumularea a trei procese fundamentale: ultrafiltrarea glomerulară, reabsorbția tubulară, secreția tubulară. 25.1. Filtrarea glomerulară Filtrarea glomerulară implică ultrafiltrarea plasmei. Termenul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într un tub central, numit ductul Bellini sau ductul papilar care se deschide în vârful uneia dintre papilele renale iar conținutul este eliminat în calicele minore. Calicele mici sunt formațiuni cu aspect de cupă, care apar din unirea vârfurilor mai multor piramide renale și care se vor uni pentru a forma calicele mari. Fiecare calice mare este alcătuit
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
remarcat că în toate cazurile de calculi de infecție, fie de fosfat amoniaco-magnezian (struvită), fie alți calculi fosfatici sau oxalo-calcici - secționarea calculilor conduce la găsirea unui nucleu mineral (calcic, oxalic, uric) sau a unui nucleu organic (cheag, fragment de epiteliu, papilă necrozată, matrice proteică) și conduce de asemenea la identificarea unor straturi suprapuse, de creștere. Aceste elemente pot fi deosebit de utile pentru instituirea și urmărirea eficacității unui tratament medical cât mai util. Constituenții principali ai calculilor fosfatici sunt: a) fosfați de
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
pediatric) de 4,9-5,5 mm diametru, care are o rezoluție mult mai bună a imaginii și un canal de biopsie mai mare de 2- 2,2 mm, ce permite o mai bună recoltare de probe. Uneori este dificilă abordarea papilei și progresiunea prin papilă în căile biliare cu acest endoscop. Pentru a facilita manopera se introduce cu duodenoscopul un fir ghid în căile biliare. Pe acest fir ghid se montează un balon, acesta se fixează prin umflare în căile biliare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92160_a_92655]
-
5 mm diametru, care are o rezoluție mult mai bună a imaginii și un canal de biopsie mai mare de 2- 2,2 mm, ce permite o mai bună recoltare de probe. Uneori este dificilă abordarea papilei și progresiunea prin papilă în căile biliare cu acest endoscop. Pentru a facilita manopera se introduce cu duodenoscopul un fir ghid în căile biliare. Pe acest fir ghid se montează un balon, acesta se fixează prin umflare în căile biliare, iar gastroscopul este progresat
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92160_a_92655]
-
piramidelor Malpighi. La adult, grosimea medie a cortexului este de 14 mm și cuprinde o zonă îngustă subcapsulară, lipsită de corpusculi Malpighi (cortex corticis) și cortexul subjacent, bogat în corpusculi Malpighi (labirintul). Zona medulară se întinde de la baza piramidelor până la papile. Fiecare rinichi are 10-18 piramide conice (piramide Malpighi), cu aspect striat. Piramida prezintă o bază și o papilă care bombează în lumenul unui calice mic. De la baza fiecărei piramide se proiectează prelungiri radiare medulare cu vârfurile spre exterior: piramidele Ferrein
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
lipsită de corpusculi Malpighi (cortex corticis) și cortexul subjacent, bogat în corpusculi Malpighi (labirintul). Zona medulară se întinde de la baza piramidelor până la papile. Fiecare rinichi are 10-18 piramide conice (piramide Malpighi), cu aspect striat. Piramida prezintă o bază și o papilă care bombează în lumenul unui calice mic. De la baza fiecărei piramide se proiectează prelungiri radiare medulare cu vârfurile spre exterior: piramidele Ferrein, în jur de 500 pentru fiecare piramidă Malpighi. Piramidele sunt separate unele de altele printr-o bandă de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Bertin constituie un lob renal. Teritoriul centrat de o piramidă Ferrein constituie un lobul renal (vezi figura 1). Figura 1. Secțiune prin rinichi Sistemul colector cuprinde calicele, formațiuni în formă de pâlnie în care drenează piramidele renale. Vârfurile piramidelor formează papila renală, în care intră calicele minore. Fiecare papilă prezintă 15-20 de mici perforații, formând area cribrosa. Calicele minore, în număr de 8-10, dau naștere la 2-3 calice majore. Calicele majore se unesc și formează pelvisul renal. Acesta drenează în ureter
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
o piramidă Ferrein constituie un lobul renal (vezi figura 1). Figura 1. Secțiune prin rinichi Sistemul colector cuprinde calicele, formațiuni în formă de pâlnie în care drenează piramidele renale. Vârfurile piramidelor formează papila renală, în care intră calicele minore. Fiecare papilă prezintă 15-20 de mici perforații, formând area cribrosa. Calicele minore, în număr de 8-10, dau naștere la 2-3 calice majore. Calicele majore se unesc și formează pelvisul renal. Acesta drenează în ureter, care conectează rinichiul la vezica urinară. Nefronul reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
permit schimburi osmotice cu țesutul interstițial medular și prin intermediul acestuia cu diferitele segmente ale ansei Henle. Ele cedează apa țesutului interstițial hipertonic și primesc (pasiv) solviți din interstițiu. în consecință, plasma din vasa recta descendente devine tot mai hipertonă spre papilă, în timp ce plasma din vasa recta ascendente prezintă o osmolaritate tot mai scăzută, dinspre papilă spre cortex, unde atinge o valoare aproximativ normală. Urmarea acestor mișcări ale apei și solviților este dezvoltarea unui dublu gradient: - longitudinal, între corticală și medulară, de
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
ansei Henle. Ele cedează apa țesutului interstițial hipertonic și primesc (pasiv) solviți din interstițiu. în consecință, plasma din vasa recta descendente devine tot mai hipertonă spre papilă, în timp ce plasma din vasa recta ascendente prezintă o osmolaritate tot mai scăzută, dinspre papilă spre cortex, unde atinge o valoare aproximativ normală. Urmarea acestor mișcări ale apei și solviților este dezvoltarea unui dublu gradient: - longitudinal, între corticală și medulară, de aproximativ 500 mOsm; - transversal, între interstițiu, fluidul tubular din anumite segmente tubulare (ansa Henle
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
paralelă a canalului colector față de ansa Henle („în formă de U”) permite, în prezența ADH, echilibrarea osmolarității fluidului tubular (inițial izotonic la ieșirea din cortex) cu cea din structurile medularei, de-a lungul traiectului lor descendent. Urina finală de la nivelul papilei prezintă o osmolaritate identică cu osmolaritatea țesutului interstițial medular și a ansei Henle descendente. Aquaporinele (AQP) sunt proteine ale canalelor de apă, recent descoperite, care sunt responsabile pentru transportul apei prin celulele epiteliale permeabile la apă de la nivelul nefronului sau
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
decât la ecografie, datorită unui efect de magnificare); rinichiul stâng este ceva mai mare decât cel drept. 1. Ca urmare, UIV dă informații anatomice și funcționale despre: • mărimea și poziția rinichilor; • prezența calcificărilor intraparenchimatoase; • anomalii ale conturului renal și ale papilelor renale; • mase intrinseci sau extrinseci care alterează anatomia normală a sistemului pielocaliceal, ureterului și vezicii urinare; • refluxul vezico-ureteral (date orientative); • existența unor variante anatomice congenitale (duplicitate pielo-caliceală, rinichi „în potcoavă”, duplicitate ureterală, rinichi ectopic etc); • golirea vezicii urinare. 2. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Necroza papilară DZ este la originea a cca. 50 % dintre cazurile de necroză papilară. Această incidență crescută se datorează ischemiei secundare arteriosclerozei și infecțiilor. Se întâlnește mai frecvent la femei (75 %). Este, de obicei, bilaterală (80 %) și afectează mai multe papile sau chiar totalitatea acestora. Papila parțial sau total necrozată se poate elimina pe căile excretorii. Macroscopic, are aspectul unui țesut cenușiu-gălbui, separat de parenchimul învecinat printr-un lizereu roșiatic. Examenul histologic arată un focar de necroză ischemică, circumscris de un
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]