441 matches
-
mă gîndesc la el! Cât de mare ne-a fost surpriza, mie și lui Anne-Marie, cînd am fost să-l luăm de la gară! Țanțoș ca un gentleman, acest asiatic împopoțonat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că-i un personaj de carnaval. Și totuși, așa înalt și uscățiv, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru și pomeți
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
temporal (metalepsă). Astfel, în exemplele (3) și (7), dacă mustața lui Charlot reprezintă o parte din personaj, la fel ca ochii și pomeții servitorului chinez elemente care pot fi analizate prin procedura de aspectualizare -, pălăria melon a lui Charlot, costumul, papionul și pantofii servitorului sunt elemente de punere în relație (SITUAȚIE) cu tema-titlu, prin procedura de relație metonimică. 3.4. Procedura de inserare prin sub-tematizare Această operație de inserare a unei secvențe într-o altă secvență reprezintă punctul de plecare al
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la el! [P2] Cât de mare ne-a fost surpriza, mie și lui Anne-Marie, cînd am fost să-l luăm de la gară! [P3]Țanțoș ca un gentleman, acest asiatic îmbrăcat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că-i un personaj de carnaval. [P4]Și totuși, așa înalt și uscățiv, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mă gîndesc la el! Cît de mare ne-a fost surpriza, lui Anne-Marie și mie cînd am fost să-l luăm de la gară! Țanțoș ca un gentleman, acest galben îmbrăcat în haine de alb, cu costumul său de reiat albastru, papion și pantofi din imitație de piele, ai fi spus că e vreun personaj de carnaval. Și totuși, așa înalt și slab, cu fața parcă sculptată în lemn de esență tare adus din pădurile virgine, cu ochi de tigru și pomeți
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că stilul său ascetic, noblețea și inflexibilitatea sa nu erau sortite unei popularități mediatice, de care partidul avea atâta nevoie, așa că l-a lăsat pe Ion Rațiu să apară în prim-plan: jovial, fără inhibiții, acesta își expunea fără ezitare papionul și ușorul accent britanic, pregătindu-și candidatura pentru poziția de șef de stat un vis la care nu va renunța niciodată. Încă din aceste luni inaugurale însă, atât competiția subterană între susținătorii fiecăruia dintre acești doi lideri, cât și cea
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
umane. Hedonismul vitaminizează egoismul. Suntem guvernați de conjuncția și în postură interogativă. Suntem complicați și imprevizibili. Pozăm când pentru Iuda, când pentru Iisus. De multe ori, suntem victimele imaginației celorlalți. Poți să fii rupt în fund. Important e să ai papion. Are și calomnia doctorii ei docenți. Când nu poți învinge pe cineva, coboară - l în derizoriu ! Cârciuma este portul în care ancorează aproape toate epavele condiției umane. Să fim realiști. Vodca se va vinde întotdeauna mai repede decât arta. Crisparea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chitară. Într-acolo merseră. Elevul de serviciu aruncă o privire pe fereastra deschisă, bătu în ușă o dată, apoi încă o dată. Sunetul strunelor se stinse, în ușă apăru silueta înaltă a unui bărbat într-un costum elegant, cu cămașă albă și papion. - Domnule subdirector, dânsul spune că... - Lasă- l pe el, este destul de mare să se descurce singur. Despre ce-i vorba, băiete? - Păi, am dat ieri examen la școala dumneavoastră, n-am unde sta până se anunță rezultatele, și ca să pot
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
sînt parțial acoperite de pălării mici, unele cu voaletă. Doamnele poartă botine cu tocul înalt. Materialele folosite sînt catifeaua, taftalele broșate cu flori, mătăsurile grele și tulul argintat**. Ținuta de gală a bărbaților rămîne fracul negru purtat cu vestă și papion alb din pichet. Cămașa, întotdeauna albă, are gulerul și manșetele apretate sau chiar din celuloid, ca de altfel și plastronul cămășii. Ținuta de zi (ținuta de oraș) era reprezentată de redingotă și de jachetă, ultima purtată cu pantaloni reiați*****. Pantalonii
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
alia de Graham Sutherland, dar după moarte văduva lui a distrus portretul. O altă imagine arhicunoscută a "bulldog-ului" este fotografia făcută de Yousuf Karsh pe coperta săptămînalului american Life Magazine la 21 mai 1945. În toate documentele iconografice Churchill poartă papion (mai ales cu picățele), joben (în tinerețe, conform modei de atunci), melon (la vîrstă mijlocie) și pălărie cu boruri tari (la bătrînețe). În aproape toate pozele și filmele documentare are un trabuc (o havană) în gură. Considerații generale Ca orice
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
să facem dragoste. Mi-a cerut-o brusc, din adâncul ochilor ei vineți. — Nu vrei să..., și a făcut un mic gest cu mâna. Un gest vulgar. Eram în smocking, veneam de la o petrecere. Mă simțeam stânjenit. Mi-am desfăcut papionul. Simțeam în gură un amestec de gusturi, mi-era sete. Ea stătea în picioare lângă perete, sub posterul cu maimuța. — Ca pe vremuri, zise. Își deschise halatul. Era fără chiloți, dar am recunoscut imediat tricoul. Am recunoscut floarea de paiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
asupra Întrebării cine sunt cu adevărat indienii La ora zece dimineața, pe când stătea la geam și număra picăturile de ploaie, Îl văzu pe Baruch Nomberg despărțindu-se de șoferul taxiului. Tatăl său era un bătrânel Îngrijit, Îmbrăcat În costum și papion, cu o bărbuță albă, ascuțită, care se ridica În față, curbată ca un iatagan. La vârsta de optzeci și doi de ani conducea Încă cu o mână fermă Întreprinderea de produse cosmetice pe care o fondase În anii ’30. Aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dădeau o bucurie a jocului, ce egala aproape satisfacția artistică. Își petrecea timpul liber În compania femeilor. Chiar și acum, la peste optzeci de ani, Îi plăcea Încă să meargă la cafenea. Fie vară, fie iarnă purta un costum elegant, papion, un triunghi de mătase albă se ivea din buzunarul de la piept ca un fulg de zăpadă Într-o zi caniculară, butoni de argint la manșete, un inel cu piatră lucioasă pe degetul mic, bărbița albă ridicată ca o amenințare, bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puțin Înainte de moartea mamei sale, mergea Împreună cu tatăl lui pe strada Alfasi. Baruch s-a oprit și a Început o conversație lungă În germană sau poate În cehă cu un bătrân rotunjor și Îngrijit, Îmbrăcat Într-un costum demodat, cu papion negru la gât, până când copilul și-a pierdut răbdarea și s-a apucat să-și tragă tatăl de mânecă. Acesta i-a tras o palmă și a strigat la el: „TÎ durak, tî smarkaci 1 !“. Apoi i-a explicat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
solitare ale unui pian ascuns În spatele obloanelor. Până și aerul fierbinte părea să râdă de sunetele acelea. Iar acum n-a mai rămas nimic din ele. Ben Gurion și Lupatin erau morți. La fel și erudiții refugiați cu pălăriile și papioanele lor. Iar Între ei și Yoezer, noi mințim, Înșelăm și ucidem. Ce-a mai rămas? Pini și tăcere. Și volume nemțești deteriorate de pe cotoarele cărora auriul literelor s-a șters de mult. Deodată Fima se văzu silit să-și rețină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de latină, s-au strâns pentru următoarea oră - cu toții erau mai bătrâni decât mine cu câțiva ani de război -, pe profesorul de istorie îl văd înaintea ochilor: mic de statură, sârmos, cu părul tuns perie și fără ochelari, dar cu papion sub bărbie, umbla în sus și-n jos printre rândurile de bănci, se întorcea pe călcâie, rămânea țintuit locului ca la porunca irevocabilă a spiritului universal și deschidea ora de istorie cu întrebarea clasică: „Unde rămăseserăm?“, pentru ca imediat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trimit o telegramă. Asta-i situația. — Câți ani are acum Jennifer? Întrebă Norman, Încântat că-și reamintise numele fetei. „Dar oare cum Îl chema pe soțul ei? Era fizician sau ceva asemănător. Un tip blond, spălăcit. Avea barbă și purta papion.“ — Nouă. Joacă acum În echipa de pitici din Evanstone. Nu prea are treabă cu școala, dar arunci excelent la baseball. Dar ai tăi ce mai fac? Ellen? — E bine. Și copiii sunt bine. Tim este În anul doi la Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
toate acestea am auzit nu de puține ori de la o vreme, și Încă venind din gura de aur a unor noi capitaliști (capitaliști cu suflete sau ce-or fi alea, negre, de comuniști, un produs embrionar, convulsiv, ceva Înfiorător, cu papion) expresia „nimeni nu este de neînlocuit”. Și deși nu era vorba de fotbaliști, mare cutremurare s-a produs În sufletu-mi delicat, fiindcă acesta a fost exact principiul central al comunismului, miezul lui de foc, de Labiș, de moartea căprioarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spectacolului la care le era dat să asiste și la care nu mai asistaseră niciodată cu șoferi, ospătari și bodyguarzi profund religioși avînd În vedere locul unde se aflau, peste două sute de oameni profund religioși Îmbrăcați numai În „smoking cu papion, evocînd parcă o secvență dintr-un film de Nikita Mihalkov”, Zboară cocorii, datorită faptului că erau cinefili, Însuși bunul Dumnezeu șușotind de unul singur pe la colțuri bucuros ca un copil cu siguranță Îmbrăcat În smoking și papion, altfel nu-L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În „smoking cu papion, evocînd parcă o secvență dintr-un film de Nikita Mihalkov”, Zboară cocorii, datorită faptului că erau cinefili, Însuși bunul Dumnezeu șușotind de unul singur pe la colțuri bucuros ca un copil cu siguranță Îmbrăcat În smoking și papion, altfel nu-L lăsa nici dracu’ să intre În acest loc binecuvîntat paradis de liniște sfînt locaș În care slujba a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul Gherasim ce tocmai terminase de scris o carte extrem de importantă despre mînăstire, felicitări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parcursul anilor ’80 unul dintre cei mai loiali și aprigi susținători ai lor. În această perioadă devenise o persoană publică familiară, căci claia lui de păr alb și trăsăturile lui de bulldog (care căpătau întotdeauna un aer dezinvolt datorită unui papion cu buline caracteristic) apăreau tot timpul în emisiunile de dezbateri de la televizor, în care profita din plin de neapartenența sa la nici un partid pentru a susține slugarnic linia oricărei noi orientări politice pe care guvernul de atunci o experimenta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o masă dreptunghiulară (rezultat a două mese pătrate puse una În prelungirea celeilalte, anume pentru noi) de către unul din cei doi băieți care efectuau diverse servicii pentru clientela veselă a serii, ei erau Îmbrăcați În costum negru, cămăși albe și papion, mîndri cînd erau solicitați cu apelativul „picolo”, amintind de lumea Europei de Apus de vremurile de altădată, de care ne despărțea ca-ntr-o capcană imensa cortină de fier despre care nu aveai voie să vorbești. Era În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ce sunt) sau borșul de la subsoluri (turnat cu pâlnia-n sticle de lapte de-un kil). Nu mai existau șerbetul (citiți Caragiale, pentru detalii), „minciunelele“ (nu cele pe care le scoteam eu, ci prăjiturile lungi, sucite la mijloc ca un papion), „șodoul“ (un amestec de miere și gălbenuș de ou, peste care se turna lapte fierbinte; făcea bine la tuse) sau sifonul (nu lichidul acidulat, ci sticla cilindrică sau octogonală ce-l conținea; la Moroieni, era folosită-n bătăile colective de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vinul, adus întotdeauna cu-o sticlă mare și transparentă de apă minerală sau cu butelia verde de sifon, îmbrăcată în plasă de sârmă. Femeile, cu pălării largi și dantelate, își beau discret cafeaua sau limonada. Ospătari în sacouri albe cu papion negru, circulau calm printre mese, fără să te obosească. Într-un capăt al grădinii cânta orchestra, iar în celălalt, pe trotuar, se ridicau munții de covrigi uscați, deșertați pe-un covor de rafie. Momentul strălucea simplu, firesc, de neegalat; bunicu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
deplasat ușor lumina pe monument. Bălcescu se clătina sau căpătase puțină spondiloză. Brațele erau amputate, iar ochii sclipeau morți, adormiți. Sub greutate, stativul se lăsase, faimosul revoluționar atârna acum în gol, cu șuruburile din spate desfăcute. Trona elegant, fercheș, cu papion de piatră și părul cocoloș, buclat la spate, ca o perucă de bronz. „Există pericol de prăbușire, aici.“, a remarcat Mihnea. „Mai bine ajută-mă să găsesc intrarea...“, l-am amenințat. Mi-am apăsat mâinile de perete. Știam trucul, peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
secol și jumătate de la naștere, se realizează o altă medalie Maiorescu, pe care o vom prezenta în continuare. Aversul (fig. 95av) prezintă chipul lui Maiorescu, orientat jumătate stânga, cu barbișon bogat și mustață, cu puțin bust, vestimentat cu redingotă și papion, având de o parte și de alta anii 1840 și 1990. Întreaga reprezentare din câmpul central este încadrată de o bandă marginală cu inscripția TITU MAIORESCU (sus) 150 ANI DE LA NAȘTERE (jos). Aversul este semnat cu inițialele V.G. Din nefericire
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]