385 matches
-
august. Oameni intimi ai lui Iuliu Maniu, ca Ghiță Pop și alții, participau direct la complotul care se urzea. Maniu nu ignora că Bodnăraș fusese ofițer dezertor din armata română, că trecuse în 1931 în Rusia sovietică și că fusese parașutat în România, în primăvara lui 1944 și ascuns la Buftea, în palatul Știrbei sub numele de Ceaușu. Numele de conspirator era "Spătaru". Iuliu Maniu credea în impetuoasa necesitate a unei păci separate, dar nu voia să-și asume răspunderea. În
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
folosite ca mijloc auxiliar de semnalizare sau pentru a aprinde un foc. Porțiunea care conține bateriile poate fi folosită pentru a săpa sau ca recipient de apă în procesul de distilare(vezi haina de ploaie). 5.Parașuta(roșu cu alb) Parașuta poate servi ca adăpost cât și ca mod de semnalizare. Cactușii pot servi ca piloni de susținere pentru cortul ce se poate face din parașută legându-se frânghiile parașutelor de cactuși. Dacă o împăturim în două sau trei, parașuta ar
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Cenuşă () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_910]
-
mulțumească Washingtonului. De câte ori n-auzi aici astfel de exclamații de dragoste-ură! Îmi revine în minte butada unui amic vietnamez din Huê: "Americanii ștergeau de pe suprafața pământului satele noastre, omorau jumătate din locuitorii lor și, a doua zi, mai-mai că ne parașutau și cărucioare pentru supraviețuitorii invalizi". Necruțătorul și binevoitorul Imperiu suscită, oriunde ai merge, astfel de ironii pe jumătate sarcastice, jumătate amuzante. Probabil că și Roma secolului I al erei noastre inspira o ambivalență similară vecinilor din jur. Romanul era un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
eram și ce aș fi vrut să fiu!”. Deoarece, mereu, insul cu bun-simț pe care l-am moștenit odată cu sângele și cu culoarea ochilor mă trăgea... nu, nu „În jos”, ci spre comunitatea În mijlocul căreia nașterea și secolul m-au „parașutat” și, nu o dată, propriu-mi sarcasm se ridica Împotriva „eului” meu „fabricat, puberal”, incapabil de a se dezlipi, la o vârstă matură, de fantasmele și reflexele ideatice ale primei tinereți. Și atunci, când pe la „mijlocul vieții” totul părea că „se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Da, perfect, nașterea, sunt de acord! Dar - și asta e o veche discuție -, crezi că toți cărora le dăruiești această așa-zisă „naștere” vor fi bucuroși de ea, Îți vor mulțumi?! Ia să luăm un exemplu: să zicem că Îl „parașutezi” pe unul, un suflet, ca să-i zicem așa, În Sudan, Congo sau Burkina Faso, unde „are de ales” Între o foamete aprigă sau războiul decimator Între triburi; crezi că acest „suflet” Îți va fi recunoscător? Sau cei pe care i-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
e constatarea că cinematograful romînesc din 1979 nu te putea aduce mai aproape de Occident decît te aduc primele zece minute din Nea Mărin : cîteva imagini luate pe aeroportul din Frankfurt (Frankfurt !), o bombă într-un avion, o americancă răpită și parașutată într-o șalupă, o tranzacție între gangsteri prizonieră contra dolari (dolari !) , o mașină aruncată în aer prin telecomandă. Mai aproape de atît nu se putea. și nu era aproape. Nu era deloc aproape. Sigur, existaseră și vremuri mai bune. Existase desfrîul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se prăpădi. Fără să fie arestat, a trebuit să răspundă câtorva interogatorii pe subiectul plecării din Basarabia, în 1940. Se oprise trenul în plină câmpie? Da, se oprise. Știa de ce? Da, știa. De ce? Un tânăr soldat sovietic, care tocmai fusese parașutat, ridicase o barieră pe linia ferată. Și ce se întâmplase cu acest soldat, știa? Da, știa. Spuneți, ce. În timp ce duceau tratative ca trenul să plece, o piatră mare îl lovise în tâmplă și el se prăbușise. A fost ucis cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
repetate ruse și sovietice împotriva românilor, toate acestea și tot ce deriva din ele erau interzise cunoașterii. Cercetătorii români nu aveau acces în arhivele Ministerului Afacerilor Externe, unde hălăduiau oamenii Anei Pauker și ai lui Mihail Roller, așa-zișii „istorici”, parașutați de la Moscova, care aveau menirea să impună, prin diferite mijloace și metode, tezele și indicațiile staliniste privind istoria României. În aria de probleme de care ne ocupăm au fost impuse și s-au vehiculat în diferite scrieri, mituri ca acestea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în care se proclama că "Adevărul este omnipotent ... Omul este perfectibil, sau, cu alte cuvinte, susceptibil de perpetua îmbunătățire". ¶ Herder publică Humanitätsbriefe. ¶ Jean-Baptiste Lamarck afirmă că fosilele sînt urme ale unor ființe reale, care au trăit demult. ¶ Jean-Pierre Blanchard inventează parașuta și face cu succes întîiul salt cu ea dintr-un balon (unele surse indică anul 1784 pentru acest eveniment). ¶ Se naște John Clare. ◊1794 [vîrstă: 36 ani] Imprimă o nouă ediție, ușor modificată, a Cîntecelor inocentei, la care adaugă și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
transporturile militare sovietice. Radiotelegrafistul lui Frank ar fi fost Eugen Rațiu, nimeni altul decât fratele vitreg al lui Horia Sima. într-adevăr, Eugen Rațiu a fost instruit, în octombrie-noiembrie 1944, la o școală a Luftwaffe de lângă Viena pentru a fi parașutat în regiunea Arad-Timișoara și a transmite germanilor informații despre aviația sovietică din zonă. însoțit de un român din Banatul sârbesc, ambii având aparate de emisie-recepție, a fost parașutat în Ungaria, în apropiere de frontiera cu România, la 4-5 decembrie 1944
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
octombrie-noiembrie 1944, la o școală a Luftwaffe de lângă Viena pentru a fi parașutat în regiunea Arad-Timișoara și a transmite germanilor informații despre aviația sovietică din zonă. însoțit de un român din Banatul sârbesc, ambii având aparate de emisie-recepție, a fost parașutat în Ungaria, în apropiere de frontiera cu România, la 4-5 decembrie 1944. Ajuns la Arad la 7 decembrie 1944, a fost arestat de polițiștii români și predat sovieticilor, dus apoi în Ungaria și interogat până la 19 ianuarie 1945. Ulterior, a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ale „Armatei Naționale”, mai existau câteva nuclee care se instruiau în școli speciale, răspândite în jurul Vienei. Prima școală specială s-a înființat la Breitenfurth și aparținea Abwehr-ului, fiind sub comanda locotenentului Pfeiffer. Aici au fost pregătite cele opt echipe legionare parașutate în țară la sfârșitul anului 1944. O altă școală specială era la Korneuburg, unde se făcea instrucție pentru lupta de gherilă, sub comanda locotenentului Müller, având ca ajutor pe Virgil Popa. Grupul aparținea organizației Skorzeny. Cel de-al treilea centru
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ales montane. în luna următoare numărul legionarilor și al membrilor „Armatei Naționale” trimiși în țară era estimat la 150. Cât despre memorialiștii legionari, aceștia aminteau că din toamna anului 1944 până în primăvara anului 1945 au fost antrenați, echipați și apoi parașutați în România peste 100 de legionari. Echipele de parașutiști au fost lansate în luna noiembrie 1944 și mai ales în decembrie 1944. Șapte echipe de legionari au fost parașutate în diferite regiuni montane ale României în noaptea de 21/22
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1944 până în primăvara anului 1945 au fost antrenați, echipați și apoi parașutați în România peste 100 de legionari. Echipele de parașutiști au fost lansate în luna noiembrie 1944 și mai ales în decembrie 1944. Șapte echipe de legionari au fost parașutate în diferite regiuni montane ale României în noaptea de 21/22 decembrie 1944, cu sarcina de a organiza centre de rezistență pentru sabotarea spatelui frontului sovieto-român. Serviciile polițienești ale Bucureștilor aveau să identifice echipe de parașutiști în zonele Arad, Timișoara
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fost pus de Schmidt în contact cu legionarul Mircea (Tănase Rădulescu), adjunctul lui Stoicănescu, pentru a activa împreună. Grupului Deppner i-au urmat alte două echipe ale fostelor cadre de conducere ale GEG, una în Banat, alta în Transilvania. Grupul parașutat în Banat era format din Sepp Komanschek, Khristian Blouzer, Mathias Stein și Kiuna, dar fusese capturat de sovietici curând după aterizare. Al doilea grup era compus din Richard Langer, Oswald Schuster, Hans Kastenhuber, Sedlacek și Horst Witting; această echipă s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
solul românesc, au renunțat la misiunea lor, fie ascunzându-se, fie predându-se autorităților. Acțiunea antisovietică era structurată pe centre de rezistență, constituite în regiunile de importanță strategică. în componența lor intrau o echipă de legionari instruiți în Germania și parașutați în țară, militari germani rămași în România, membri ai Grupului Etnic German. Dotarea se făcea cu armament și materiale lansate de germani sau din depozitele făcute de armatele germane în retragere. Centrul politic al acțiunii progermane era capitala României. Principalul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
încă de la 1 aprilie 1944 [?], urmând timp de trei luni „un curs de informații, contrainformații (spionaj informativ), radioemisiune și recepție, terorism și lansare cu parașuta”. După 23 august 1944 s-au format echipe de 5-10-15 persoane, care urmau a fi parașutate în spatele frontului inamic din Ungaria, România și Iugoslavia. La 16 septembrie 1944 a avut loc o întâlnire la Viena cu Horia Sima, care le-a comunicat că membrii „echipei spărgătorilor de fronturi”, recrutați numai dintre legionari, vor pleca primii spre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
suspecte. Pentru prinderea parașutiștilor erau proiectate chiar razii cu participarea unor efective ale jandarmeriei și ale armatei române și sovietice. O asemenea operațiune era în pregătire la începutul lunii aprilie 1945 și viza scotocirea întregului masiv al Munților Apuseni. Legionarii parașutați în Ardeal și Banat erau extrem de interesanți pentru Armata Roșie. într-un Studiu asupra activității legionare în Germania, întocmit de Secția a II-a, Biroul Contrainformații al Marelui Stat-Major al Armatei Române, după încheierea războiului, se preciza că „toți [legionarii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
70 de oameni, recrutați dintre membrii partidului „Crucile cu Săgeți”, și erau dotate cu materialul necesar efectuării actelor de diversiune. Serviciile informative sovietice reușiseră să captureze 18 astfel de grupuri până la jumătatea lunii ianuarie 1945. Maghiari din Ardeal sau Ungaria, parașutați de germani, au fost capturați și de autoritățile române, cum s-a întâmplat la 20 aprilie 1945. Ei dețineau importante cantități de explozibili, muniții etc.. în contextul frământărilor politice din România, de la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie 1945
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și grav din punct de vedere al urmărilor sale” - unde a fost aruncat în aer sediul comandamentului sovietic, cinci (în altă sursă șapte) ostași ai Armatei Roșii fiind uciși, alți nouă militari și „colaboratori” fiind răniți. Un grup de legionari parașutați de germani pentru acțiuni în spatele frontului sovietic fusese descoperit în aceeași perioadă în județul Brașov. Mașina comandamentului sovietic fusese atacată cu focuri de arme automate în zona Bucureștilor, în noaptea de 27/28 februarie, câțiva militari sovietici fiind răniți în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
chiar cu soldații izolați ai Armatei Roșii. Pentru atingerea scopurilor s-ar fi format 15 echipe de legionari, conduse de trimiși ai lui Horia Sima și dirijate personal de acesta. Legionarii ar fi alcătuit echipe cuprinzând opt persoane, asemenea celor parașutate în ultima parte a războiului, care, împreună cu germanii fugiți în zonele montane, formau centrele de rezistență. Potrivit datelor serviciilor de ordine și informații, asemenea centre fuseseră identificate în Valea Prahovei, Munții Bucegi, regiunea Brașov-Ciucaș-Făgăraș, regiunea Sibiu, Munții Apuseni, regiunea secuiască
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ajungându-se la un număr total de 1.548 de persoane numai între 3 și 12 august 1949, după cum știm astăzi din documentele Securității. Unele nume sunt redate greșit. Spre exemplu, operatorul radio al echipei Serviciului de Operații Speciale (britanic), parașutată în 1943 în România, nu era Silviu Meșianu (nota 5, p. 48), ci Silviu Mețianu. Se regăsesc și date probabil transcrise eronat. Joseph Schubert a fost consacrat episcop romano-catolic de București, dar nu la 30 iunie 1930 (p. 80), ci
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
165. Horia Sima op.cit., p. 106. Vezi și Faust Brădescu, op.cit., p. 165. Horia Sima op.cit., p. 111. Ibidem, p. 120; vezi și Faust Brădescu, op.cit., p. 167. Pentru amănunte privind instrucția, condițiile și atmosfera la Breitenfurth, vezi Filon Verca, Parașutați `n România v`ndută. Mișcarea de rezistență. 1944-1948, Editura Gordian, Timișoara, 1993, passim; Idem, Dreptul la adevăr. Contribuția Mișcării Legionare la lupta de rezistență `mpotriva comunismului, vol. I, Editura Ionescu, Caransebeș, 1999, pp. 69-71. Filon Verca a fost comandantul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de rezistență. 1944-1948, Editura Gordian, Timișoara, 1993, passim; Idem, Dreptul la adevăr. Contribuția Mișcării Legionare la lupta de rezistență `mpotriva comunismului, vol. I, Editura Ionescu, Caransebeș, 1999, pp. 69-71. Filon Verca a fost comandantul unei echipe care trebuia să fie parașutată pe valea Timișului, dar, din rațiuni necunoscute, lansarea a avut loc la 200 de km spre est. El oferă numeroase amănunte despre activitatea sa și a ceea ce a rămas din echipa lui după parașutare. Informații lacunare despre școala de instrucție
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
echipă, care `n mod normal era telegrafistul, ajutat de un al doilea telegrafist, un șef de sabotaj, ajutat de 3-4 oameni”. `n cele din urmă, echipa pe care a condus-o Verca a fost formată din 6 legionari (Filon Verca, Parașutați `n România, ed. cit., p. 21; Idem, Dreptul la adevăr, ed. cit., pp. 69-70). Grupul lui Petru Gheorgheoni era compus din 7 persoane (Petru Gheorgheoni, op.cit., p. 14). ASRI, fond „D”, dos. 144, f. 228; ibidem, dos. 7494, f. 178
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]