526 matches
-
cunoșteau secretul pregătirilor, au fost foarte convinși că evreii colaborează cu inamicul. Un locotenent din Compania de poliție militară a Diviziei 14 a descris zvonurile care circulau printre ofițerii Încartiruiți la Iași cu privire la semnalizările evreilor către avioanele sovietice și despre parașutarea „fiului brutarului” evreu, adăugând: „Nici eu și nici camarazii mei, ofițeri de la postul de comandă ai Diviziei a 14-a nu am putut primi vreo confirmare a acestui zvon. De asemenea, la postul de comandă, unde funcționam, nu s’a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ori sovietice și, în așteptarea acestui moment propice - „ziua Z” -, se concentrează pe activitățile de informații sau de propagandă. Concepția comunistă este cu totul alta: cum numai raportul de forțe național e luat în seamă, oamenii nu trebuie să aștepte parașutarea unor arme pentru începerea acțiunii, ci să se ridice împotriva inamicului; nu trebuie să spere o conjunctură favorabilă, ci să o construiască; nu trebuie să judece dintr-un punct de vedere militar pe termen scurt, ci unul politic pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din partea agenților, care de fapt fuseseră arestați. Unii dintre agenții arestați au colaborat la elaborarea și transmiterea mesajelor; în alte cazuri ei au fost înlocuiți cu operatori radio germani. Printre altele, cu ajutorul acestor mesaje s-au făcut aranjamentele necesare pentru parașutarea unor provizii suplimentare și agenți, care erau, de fapt, capturați imediat. Operațiunea, denumită de germani Nordpol (Polul Nord) și Englandspiel (Meciul împotriva Angliei), a continuat până în 1944, când doi dintre agenții capturați au evadat din lagărul în care erau închiși. În
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de teroare și zbucium”. Corespondentul Agenției Tass primise între timp misiunea de a întocmi liste nominale cu victimele care rezultaseră în urma agresiunilor, acordându-se o „deosebită atenție evreilor”. Este cunoscut faptul că Moscova trimitea agenți în România pe două căi: parașutare și treceri clandestine peste granițe. Prin orice modalități, se urmărea ca membrii Partidului Comunist „să fie înarmați”, pentru a putea controla și spațiul românesc. După cum reiese dintr-o notă informativă, Kremlinul cerea Legației de la București toate „punctele de frontieră unde
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
de necesară participanților la acțiuni de acest gen. Au existat însă și cauze care aveau alte motive cum ar fi lansarea în alte regiuni și locuri decât acelea fixate ca obiective, precum și insuficienta camuflare a prezenței lor la locurile de parașutare, fapt care atrăgea atenția locuitorilor și denunțarea lor la posturile de jandarmi sau la unitățile militare din apropiere. Nu în ultimul rând, ineficiența parașutiștilor a fost pusă pe seama „măsurilor de combatere a acțiunilor lor luate de autorități”. Materialul S.S.I. a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
română în revoluția din decembrie 1989..., 1994) se semnalează, cu lux de amănunte, felul în care militarii din Armată erau asaltați cu diverse dezinformări legate de „teroriști” privind existența unor tabere de teroriști străini care se antrenează în România sau parașutarea unor teroriști (străini) cu scopul de a ataca obiective strategice. Potrivit acelor dezinformări, respectivii teroriști ar fi urmărit infectarea apei potabile, minarea unor edificii, declanșarea unor epidemii etc. Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat, dar din cauza dezinformărilor, în
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
s-a ajuns la Circulara din August 1945 Acțiunea de reorganizare a Mișcării nu putea să nu fie sesizată de organele Securității și totodată să nu se știe cine era șeful din țară a acestei noi poziții. Astfel încă de la parașutarea sa în zona Ardealului, la începutul lunii Octombrie 1944, fusese semnalat de serviciile de siguranță și pus în urmărire. Prin hotărârea nr.29 din 31 Decembie 1944, în conformitate cu punctul 7 din ordinul Ministerului afacerilor Interne, subsecretariatul de stat pentru Poliție
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și față de administrația închisorii. Noul venit Nistor Chioreanu este și el o figură proeminentă - doctor în drept cunoscut avocat pledant în Sibiu, este ajutor al lui Nicolae Petrașcu atât în lagărul de la Rostock, cât și în țară, după venirea prin parașutare, când începe reorganizarea; a fost comandant al Ardealului și după arestarea lui Nicolae Petrașcu din 1945 comandant al Mișcării Legionare și autor al manifestului care a pus pe gânduri conducerea comunistă. Se bucură cu toții de această întâlnire și după ce deapănă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de a menține prezența germană în regiune. Conform altor informații, Himmler îl însărcinase pe Otto Skorzeny cu organizarea unui război de gherilă în România, în colaborare cu oamenii lui Andreas Schmidt și cu legionarii lui Horia Sima. Peste câteva luni, parașutarea lui Andreas Schmidt în România avea să se facă cu același scop: un Kleinkrieg sau un război de gherilă contra sovieticilor, care ar fi creat o diversiune extinsă în spatele Armatei Roșii. Aceste inițiative au stârnit discuții în mediile germane, întrucât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
precum „și alți fruntași legionari, care se bucurau de o faimă recunoscută în întreaga țară”. în total, opt legionari au fost incluși în această echipă „deschizătoare de drum”. Grupul nu a avut nici o instrucție specială, ci doar cunoștințe sumare de parașutare. Lansarea a avut loc în noaptea de 6/7 noiembrie 1944. Din cauza artileriei antiaeriene sovietice, parașutarea s-a produs dincolo de granițele României. în cele din urmă au ajuns la destinație, legionarii au început reorganizarea Mișcării Legionare, iar Andreas Schmidt a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
total, opt legionari au fost incluși în această echipă „deschizătoare de drum”. Grupul nu a avut nici o instrucție specială, ci doar cunoștințe sumare de parașutare. Lansarea a avut loc în noaptea de 6/7 noiembrie 1944. Din cauza artileriei antiaeriene sovietice, parașutarea s-a produs dincolo de granițele României. în cele din urmă au ajuns la destinație, legionarii au început reorganizarea Mișcării Legionare, iar Andreas Schmidt a plecat spre București. Cel din urmă și-a creat propria rețea de informații, folosindu-l în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
folosindu-l în special pe Rudolf Brandsch, care lucrase în secția presă din GEG. Schmidt se ascundea în diferite locuințe conspirative din București, fiind ținut la curent cu pregătirile acțiunii antisovietice de legionarii Constantin Stoicănescu, Nicolae Petrașcu și Mateiaș. După parașutarea grupului de conducători legionari, poliția deținea informația că în România se afla „unul din principalii colaboratori ai lui Horia Sima”, care „caută să stabilească legătura între grupurile germane și legionare din Ardeal”, identificat apoi în persoana lui Nicolae Petrașcu. Zvonuri
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de conducători legionari, poliția deținea informația că în România se afla „unul din principalii colaboratori ai lui Horia Sima”, care „caută să stabilească legătura între grupurile germane și legionare din Ardeal”, identificat apoi în persoana lui Nicolae Petrașcu. Zvonuri despre parașutarea de către germani a unor legionari refugiați în Reich au circulat în mediile legionare din România încă de la începutul lunii septembrie 1944, scopurile vehiculate fiind stabilirea contactului cu membrii devotați ai Mișcării și acțiunile contra trupelor sovietice, inclusiv cu scop provocator
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
000 de ruble, monede din aur), hrană pentru cinci zile. Din anchetele efectuate de Poliția de Siguranță reieșea că fiecare echipă era formată din opt membri: un șef, doi radiotelegrafiști și cinci luptători, special instruiți pentru lupta de gherilă. După parașutare, membrii echipei se regrupau pentru a merge la locul de destinație și a ascunde materialele. în intervalul de trei zile după lansare, telegrafistul echipei trebuia să anunțe la Viena sosirea la locul fixat, timp de trei săptămâni, zilnic, între orele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o parte, se lamentau că România era sovietizată, pretindeau că veniseră să lupte alături de germani contra rușilor, dar evitau sabotajele, pretextând posibilele represalii care s-ar fi abătut asupra populației. Un martor german implicat în evenimente dezvăluia că acțiunea de parașutare a germanilor și legionarilor în România „nu avea scopuri [imediate, n.n.] de sabotaj sau militare, ci doar informative și de natură politică” (sublinierile ne aparțin). Trecerea la acte de sabotaj, distrugeri, atentate contra diferitelor persoane ș.a.m.d. urma să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conspirative. Se acorda importanță cunoașterii și utilizării armamentului și explozibililor. în privința legăturilor cu Germania, acestea se făceau prin intermediul aparatelor de radioemisie, transmisiunile fiind cifrate și convenționale. Pentru contacte între grupurile din țară erau folosiți curierii. în lunile care au urmat parașutării echipelor de legionari, deci în ianuarie-martie 1945, serviciile de ordine și informații ale statului român au vehiculat în dese rânduri date despre ordinele primite de legionari pentru a începe un război de gherilă. Până în martie au prevalat informațiile vagi sau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
după ce au ajuns în România. Cel mai important s-a dovedit Florea Georgescu. Lansat în noaptea de 10 noiembrie 1944, el s-a predat Serviciului Special de Informații la 16 noiembrie același an, destăinuind pregătirea legionarilor pentru misiuni speciale și parașutarea lor în România. Unii parașutiști recrutați dintre militarii români foști prizonieri, o dată ajunși pe solul românesc, au renunțat la misiunea lor, fie ascunzându-se, fie predându-se autorităților. Acțiunea antisovietică era structurată pe centre de rezistență, constituite în regiunile de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
revenit celei din Prahova, care avusese o activitate deosebită în toate perioadele. Se mai remarcase și implicarea unui număr restrâns de oameni din organizațiile legionare București și Constanța. Nistor Chioreanu, adjunctul lui Nicolae Petrașcu, amintea că la scurt timp după parașutarea sa (7/8 noiembrie 1944) a primit informația că la 1 ianuarie 1945 comuniștii pregăteau luarea puterii și înlocuirea prefecților. în acel context l-a chemat generalul (Gheorghe) Stavrescu, comandantul militar al Sibiului, pentru a purta discuții pe tema amintită
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
statului sau pentru trupele sovietice în drum spre front. Exista o urmărire informativă, însă problema fusese lăsată pe un plan secund. Tot în aceeași notă din 19 mai 1945 se făcea o legătură directă între „Mișcarea de Rezistență Națională” și parașutările efectuate de germani după 23 august 1944. Astfel, în octombrie 1944 structurile abilitate ale unor comandamente de armată din Transilvania au prins mai mulți români, lansați cu parașutele din avioanele germane pe teritoriul județelor Cojocna [sic!], Hunedoara, Timiș, Sibiu, Făgăraș
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
constituirea cuiburilor de femei. Deși „cunoștea toate planurile și rețeaua de agenți a centrului legionar din Germania”, Siguranța nu luase măsuri energice sau, după cum se nota într-un act al NKVD, „nu asigură utilizarea acestor informații”. După cum aminteam mai sus, parașutări din avioane germane erau semnalate de serviciile secrete sovietice și în luna martie 1945, scopul celor lansați fiind organizarea unor diversiuni la căile ferate din România pe care se făcea aprovizionarea frontului. Pentru preîntâmpinarea unor asemenea acțiuni, Beria propunea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Andreas Schmidt din 22 martie 1945”, GARF, fond 9401 (Mapa Stalin), op. 2, dos. 94, ff. 205-206. Vezi și Cartea Albă a Securității, vol. I, p. 427 (document de la ASRI, fond „D”, dos. 909, ff. 56-71). Horia Sima amintea că parașutarea acestei echipe ar fi avut loc la `nceputul lunii octombrie 1944. Probabil că memoria i-a jucat o festă liderului legionar, propun`nd `nceputul lunii octombrie 1944 ca dată a lansării primului grup de legionari, deci cu o lună `nainte
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lună `nainte de data dezvăluită de documentele emise de serviciile secrete românești (Horia Sima, Guvernul Național Român de la Viena, ed. cit., pp. 37-38). `n raportul `naintat de NKVD lui Beria (dar și lui Stalin și Molotov), la 24 martie 1945, parașutarea echipei lui Petrașcu era fixată `n decembrie 1944, `n zona Alba Iulia; vezi Misiunile lui A.I. V`șinski `n România, ed. cit., p. 161 (document de la GARF, fond 9401, op. 2, dos. 94, ff. 154-158). ASRI, fond „D”, dos. 909
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unei echipe care trebuia să fie parașutată pe valea Timișului, dar, din rațiuni necunoscute, lansarea a avut loc la 200 de km spre est. El oferă numeroase amănunte despre activitatea sa și a ceea ce a rămas din echipa lui după parașutare. Informații lacunare despre școala de instrucție de la Breitenfurth se găsesc și la Petru Gheorgheoni, Năzuinți și deznădejdi. Tragedia tineretului `n epopeea neamului, Editura „G`ndirea Românească”, București, s.a., pp. 11-12; ASRI, fond „D”, dos. 144, ff. 35, 224. Horia Sima
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
253-254). Opt legionari au fost parașutați `n noiembrie 1944 pe Muntele Negoiu, cu diferite misiuni, unii urmărind distrugerea liniilor de comunicații (ASRI, fond „D”, dos. 141, f. 239). Dintr-un avion trimotor Ju. 52, dar cu `nsemne românești, se semnalase parașutarea mai multor legionari `n regiunea Deva-Orăștie, la sf`rșitul lunii noiembrie 1944. Se pare că avionul fusese interceptat de antiaeriana sovietică, ceea ce `i determinase pe 12 dintre pasageri să sară cu parașutele, unii fiind arestați de forțele sovietice. Scopul parașutiștilor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ruble și patru napoleoni din aur. `n plus, la dispoziția `ntregii echipe mai existau patru pistoale automate de tip rusesc, muniții, material exploziv și un aparat de radio-emisie (DJAN Cluj, fond „Inspectoratul de Jandarmi Cluj”, dos. 24/1944-1945, f. 748). Parașutarea lui Pavel Grimalschi era cunoscută și de NKVD, chiar dacă `ntr-un raport `naintat lui Beria de către subordonații săi, la 5 martie 1945, se considera că liderul legionar fusese trimis, alături de Romulus Opriș, din Germania la București `n fruntea unui grup de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]