6,167 matches
-
oferă și prilejul activării unor disponibilități ironice, procedând fie prin analogie (Gherea "Aducea în această operație bunăcredința maestrului potcovar care-și închipuia că cu aceleași instrumente cu care a potcovit caii împăratului poate lucra și coroana împărătesei"), fie prin cultivarea paradoxului, jocul între afirmație și negație, în formula unor silogisme punctate ca adevăruri critice. E în această formulare o asediere sistematică și sistematizată a obiectului, simultan acoperit și descoperit (v. despre studiul lui G. Călinescu: "aduce o stabilire a temelor poetice
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
vine din partea unui fost prim-ministru al Mării Britanii, o țară unde există școli cu tradiție în pregătirea viitorilor guvernanți. Ne place sau nu, nicio școală nu te poate pregăti cu adevărat pentru slujba de președinte sau de prim-ministru. Paradoxul acestor funcții este ca, pe de o parte, de competență celor care le ocupă depinde soarta a milioane de oameni, iar, pe de altă parte, numai experiență în funcție te poate face cu adevarat competent. Piloții de aeronave și cosmonauții
Buna guvernare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82412_a_83737]
-
m-am temut de ea. Nu era vreun zbir, dar eram mereu luat prin surprindere: nu-ți venea să crezi că în apariția ei fragilă există resurse pentru severitate. Mi-a câștigat definitiv respectul atunci când am inteles sursă acestui aparent paradox: doamna Banu funcționa în termenii unei corectitudini absolute. Nu făcea favoruri, deși avea, ca orice om, elevi preferați. Nu trecea din oficiu ‘olimpicii’ și nu se purta urât cu ‘elevii slabi’. Avea pentru fiecare notă și observația cuvenită. De la corectitudinea
Rămas bun, doamna Banu! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82413_a_83738]
-
m-am temut de ea. Nu era vreun zbir, dar eram mereu luat prin surprindere: nu-ți venea să crezi că în apariția ei fragilă există resurse pentru severitate. Mi-a câștigat definitiv respectul atunci când am inteles sursă acestui aparent paradox: doamna Banu funcționa în termenii unei corectitudini absolute. Nu făcea favoruri, deși avea, ca orice om, elevi preferați. Nu trecea din oficiu ‘olimpicii’ și nu se purta urât cu ‘elevii slabi’. Avea pentru fiecare notă și observația cuvenită. De la corectitudinea
Doamna Banu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82565_a_83890]
-
Nu știu de ce tradiția a legat sacrificiile de .. religie. Ai dreptate, Iisus le-a dat pâine și vin..în nici un caz carne..de miel. Iar porcul de Crăciun...să fim serioși, ăsta de unde mai vine?! Suntem o nație plină de paradoxuri monstruoase, si nu cred că exagerez Mielul de Paste are legătură cu vremea lui Moise în Egipt. Evreii au fost sfătuiți să ungă cu sânge de miel țocurile ușilor și ferestrelor, pentru că îngerul morții să nu le răpească noaptea pe
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
obligatorie, dar nu și suficientă. în aura unei personalități intrau pentru noi pe atunci biografia, familia și relațiile ei, modul de a te purta, strălucirea spontană la nivel social și, evident, atitudinea politică: ea rămînea pînă la urmă criteriul fundamental. Paradoxul oferit la acest capitol de dictatură mi se pare unul dintre cele mai curioase și mai fertile: doar sub dictatură observi aproape instantaneu care sunt opțiunile politice ale unui om. Instantaneu și fără greș. într-un regim criminal, opțiunea politică
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
și trăiseră de mult traiul, legate de o "tradiție a sângelui" și o "tradiție a limbii". Urmărită în descrierea atentă și riguroasă a lui Viorel Marineasa, traiectoria gândirii celor doi oameni de cultură se vădește a se ramifica sub zodia paradoxului, deoarece, promovând autohtonismul, ea face apel la Orient și la bizantinism, iar criticând filosofia și cultura occidentală, admite o asimilare implicită a formelor modernității. Astfel se explică și titlul cărții: supralicitând o tradiție vag numită, Nichifor Crainic și Nae Ionescu
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
scene" desprinse dintr-un vrăjitoresc și amețitor spectacol al etalării de "ironii în ironii, de procedee în procedee și de măști sub alte măști", după cum observa Matei Călinescu. Ceea ce poate surprinde, în condițiile unei atât de elaborate viziuni (construite în jurul paradoxului filosofic clasic al regresului infinit) este opțiunea scriitorului pentru tonul sobru, aproape administrativ, de "notar extenuat al realului", cum s-a spus. Într-adevăr, sunt numeroase situațiile în care vocea poetică relatează ceea ce (i) se întâmplă în acest stil neutru
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
clintește din sine pe străzile umede cum ochii pierduți în așteptare un piept pietruit o mînă mecanică încă încearcă să te apere apoi o rază începe să-ți taie pielea ușor lama ei pătrunde-n țesătura ființei moale cum stofa. Paradox Eu scriu cu mîna ta tu scrii cu mîna mea textul acesta comun ce definitiv ne desparte. Gnoseologie A nu mai înainta ci a te opri în necunoaștere a sta acolo a privi uimit în jur ușor dezabuzat dar încă
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
nici desfășurarea labirintică de spații. Un epicureu nu găsește aici decît prilejul uimirii: viața însăși e un spectacol și Caragiale e atras ca de o flacără de taina ei, de abisul ,construcțiilor" care sfarmă orice așteptare și logica bunului simț. Paradoxul și surpriza, duse pînă la absurd, cu consecința de-realizării concretului, sînt construite de Caragiale în virtutea repetării unei ecuații descifrate de el în lumea reală. Fascinat de lume, vrea, la rîndu-i, să poată uimi. Și o face ca și cum faptele de
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
amestecătură! - fericită pentru artist, nenorocită pentru om!". De nu va fi fiind acesta mai degrabă un autoportret, nu-i nici o îndoială că, în cazul particular care-l tulbură, Caragiale identifică ceva din legea de nepătruns a vieții. O sumă de paradoxuri - chiar și cu interstițiile retorice de care nu se poarte elibera - și consecința unei ,voințe oarbe de a fi": În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligență - cel mai mîhnit suflet, în trupul cel mai trudit! Și dacă am
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
Gabriel Dimisianu Bunul-simț ca paradox Nu este ușor să trăiești în lumea noastră literară, respirând, alături de componenții ei, fumurile vanităților creatoare și noxele veleitarilor. Nu e deloc simplu să găsești o formulă de conviețuire socială cu atâtea genii neînțelese câte numără literatura autohtonă, cu atâtea
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
să și-o domine și să nu se lase abătut de la ceea ce își propusese să facă. De fapt, el mă avea în minte cu multe zile înainte de a se fi ivit prilejul unei aniversări și gândul îl frământase pornind de la paradoxul relației noastre: îl admiram, îl prețuiam și îl numeam în același timp, din considerente nu numai subiective ci în bună parte obiective: iubitul meu dușman. Asta se întâmpla pentru că nu putea fi în nici un chip condiționat în raport cu ceea ce socoteam eu
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
fost descrisă drept esențialmente Ťcitaționistăť." 1) Sînt trăsături care se regăsesc plenar în fizionomia Partidului Liber-Schimbist. Ideea de a ,reînvia" un partid din secolul al XIX-lea, care nu existase decît în ficțiune, ilustra concomitent anacronismul și parodia, aluzia și paradoxul, ironia și spiritul ludic. Unii comentatori au mirosit ceva cumva, bunăoară ,anacronismul" (Alexandru George) sau ,citatomania" (Cezar Tabarcea), dar slăbiciunea dioptriilor critice le-a interzis percepția unitară. Rămîne meritul lui Mircea Nedelciu, exponent de frunte al postmodernismului literar românesc, de
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
dorită cu modelul poetic cel mai apropiat Ťstructurii lui artisticeť în formare. într-o memorabilă visată după-amiază, Nichita îl cunoaște pe Ion Barbu. Acasă la Sandu Tzigara-Samurcaș, Ion Barbu dă un "spectacol de geniu" în fața celor cîțiva tineri uluiți de paradoxurile năucitoare emise infailibil de fantasticul personaj, care, după ce le declară senin că "bătrînul Caragiale era întrucîtva meschin, și asta l-a împiedicat să devină un mare scriitor", pentru el prim și ultim Caragiale este Mateiu, le recită superb din Nenea
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
Dar orice lucru rău aduce cu el și câteva lucruri bune. Dacă putem să le numim bune. Întorcându-ne chiar și parțial la epoca de piatră, am deveni cu toții mai sănătoși, mai puternici și poate... mai fericiți. Chiar dacă pare un paradox, ceea ce nu ne poate distruge ne face mai puternici. Chiar nu v-ați imaginat vreodată cum ar fi să nu mai circule nicio mașină prin orașul dumenavoastră? Foarte simplu. Am beneficia cu toții de mai multă liniște, aer curat, mai mult
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
a fost în măsură, prin atitudinea civică și prin anvergura sa culturală, să-și dobîndească un loc de neclintit în atît de versatila și de capricioasa noastră contemporaneitate. Personalitatea lui de o mare complexitate, așezată aparent pe un cîmp de paradoxuri, a reușit să armonizeze elementele cele mai greu conciliabile și să topească tot ceea ce, în alte cazuri, ar fi sfîșiat de la bun început orice tentație a întregului, într-un adevărat sistem viu, de o mare profunzime și de o uimitoare
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]
-
toate trei, miturile, literatura și matematica, ne propun universuri de ficțiune. Apoi, toate trei mizează pe funcția de simbolizare (chiar dacă această funcție se realizează prin mijloace diferite). În toate trei, logica vieții cotidiene este înlocuită cu una neconvențională, bazată pe paradox. În toate trei, desfășurarea evenimentelor este confruntată cu o așteptare frustrată, care vine în conflict cu intuiția. În toate trei, are loc un fel de îoptimizare semiotică': maximum de gând în minimum de cuprindere. Apare tendința spre o semnificație cât
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
nebună a lui Alfred Jarry, Tristan Tzara, Boris Vian sau Eugen Ionescu - simte că acest absurd e diferit de structura minții sale obsedată de modele, de pattern-uri. Astfel că ajunge în apropierea unui alt absurd, anume cel derivat din paradoxurile matematicii și ale limbajului. Admirația sa pentru tradiția engleză a nonsensului va da naștere unor capodopere (Nonsense Madrigals) inspirate de stilul absurd-fantastic al lui Lewis Carroll. Sub forma unor poezioare, jocuri de cuvinte, Ligeti realizează adevărate opere în miniatură, precum
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
cînd societatea nu mai are deloc nevoie de filosofi. Și asta nu pentru că filosofii sînt desprinși de realitate, nu pentru că bat cîmpii cu o fandoseală doctă, și nici măcar pentru faptul că, în rarele clipe cînd izbutesc să nu fie plictisitori, paradoxurile pe care le plăsmuiesc sînt de-a dreptul ininteligibile; nu, ci pentru simplul motiv că vor să atribuie realității o structură ce nu aparține decît minții umane. Filosofii personifică realitatea, transformînd-o în niște esențe abstracte ce țin locul zeilor din
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
judecată de acum, întrucât până la apoi e cale lungă și nesigură. Fără a cădea în hedonisme disperate, personajele par a trăi într-un prezent continuu, de unde aruncă ocheade pasagere mai-mult-ca-perfectului visat. România lor este cea a diferenței, a contrariilor, a paradoxurilor zilnice, a haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
2005, 426 p.), semnat de Mihnea Rudoiu (n. 1978, Târgoviște, absolvent al Academiei Tehnice Militare și al Facultății de Științe Politice a Universității București), își începe pledoaria prin a face elogiul unicității, al propriei subiectivități; așa se și explică înfumurarea, paradoxul și poliloghia ca blazon, desfătare și dicțiune. Deocamdată. în postura de student la Matematică prin 1996, somnolează în "cea mai deșănțată ataraxie", cultivându-și când e treaz vocația de saltimbanc grațios și sentimental (,intens viu"). Cititorul trebuie să fie precaut
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
în România comunistă. Politici publice și viața privată Silvia BOCANCEA 89 Vintilă Mihăilescu, Povestea maidanezului Leuțu. Despre noua ordine domestică și criza omului Emanuel COPILAȘ 93 Teodora Prelipcean, Utopia. Imaginarul social între proiecție și realitate Cristian BOCANCEA 97 Ateismul și paradoxul tiraniei. Paul Johnson, Stalin Nicolae DRĂGUȘIN 101 Note despre autori 107 Instrucțiuni pentru autori 111 Instructions to authors 114 EDITORIAL Naționalismul. Fondul ideologic al reacțiilor europenilor la provocările actuale [Naționalism. The ideological background of the European reactions to current challenges
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
morți. La fel că simbolurile sunt și miturile de legitimare. În opinia lui G. M. Tamás39, "definirea apartenenței comune la o națiune presupune trei factori incontestabili supraindividuali, dar nu universali: limba, sângele și teritoriul". Dar, o astfel de definire generează paradoxuri. În primul rând, dacă oamenii sunt beneficiarii primilor doi, al treilea le este impus sub forma granițelor statale, fapt pentru care ei trebuie să accepte aceste dimensiuni ca fiind ale lor, să și le asume, si sa consimtă că ele
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
privi justificarea unei societăți liberale doar ca o chestiune de comparație istorică cu alte tentative de organizare socială - acelea ale trecutului și acelea înfățișate de către autorii de utopii"28. Pe de o parte, pentru a nu fi prins într-un paradox al autoreferențialității, Rorty ne avertizează că nici macar el nu vorbește de pe o poziție neutră și că chiar "când spun că neutralitatea nu e un deziderat, eu nu spun această dintr-o perspectivă filosofica neutră"29. Pe de altă parte, susține
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]