641 matches
-
parcă erau de la forțele speciale. Erau scoși afară pe tărgi câțiva observatori, care păreau deja grav afectați. Le curgea saliva și aveau ochii dați peste cap. Unul din ei nu mai avea nici un fel de reacție. Altul parcă avea trupul paralizat, nu putea să meargă drept și gemea de durere. Circulația de pe stradă a fost oprită, mașinile de poliție și de pompieri veneau una după alta. M-am hotărât să merg cu JR până la Yūrakuchō, apoi să iau autobuzul de la Shibuya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Și aceștia, acum sunt mesagerii civilizației noastre daco-romane, în Europa... Când mergeam la serviciu, cam de două ori pe săptămână, trenul era cutreierat de la un capăt la altul de un grup de țigănci cu figuri amărâte. Care spunea că are paralizată o mână, care un picior, una zicea că-i oarbă și o ducea alta sănătoasă de mână și tot așa. Cu ele era și un bărbat, un țigănoi cu o figură crâncenă, care cred că te-ar fi băgat în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de dincolo de Rin. Acelei armate i s-a alăturat și un contingent numeros de huni. Tatăl meu s-a luptat acolo, dar a fost înfrânt și se retrage spre Aventicum. Sapaudia e invadată. Pentru o clipă, Sebastianus se simți ca paralizat: din câteva cuvinte, Chilperic schițase cadrul unui dezastru. — Dar... Spuneai că Reinwalt e un mare războinic și că își dovedise din plin fidelitatea! Chilperic, descumpănit, desfăcu brațele și ridică din umeri: — Ce vrei să-ți spun? Dacă nu teama, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vânătoare, alături de calul și buldogul său, îngenuncheat și cu mâinile împreunate în dreptul ochilor, în fața unui cerb falnic, ca un Crist răstignit pe cruce între coarne. Bătrânul stătea uimit în fața celor două ipostaze ale grafului, într-una prosternat și în cealaltă paralizat, întrebându se care din ele era cea adevărată. Se decise să-l asculte și să-l creadă pe cel din jilț. Jordan moștenise averea și titlul nobiliar, dar nu se sinchisise să-și perpetueze stirpea sau avutul. își risipise averea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
otravă a contractat, nu-l mai interesa. Trăia, iar viața Îl va ajuta să elimine toate necazurile, călcând În picioare moartea...! Astfel Înarmat cu acest adevăr filozofic, Încercă să coboare din pat. Picioarele Însă, refuzară! Costată cu stupoare: era complet paralizat...!! Nu descurajă. Făcu o retrospectivă a celor Întâmplate și,din moment ce creerul mare nu a omis nimic din teribila lui intoxicare, nu era afectat. Acest punct de plecare Îi ridică din nou moralul, Începând sa facă mișcări ondulatorii cu corpul, apoi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întoarse relativ repede cu un dosar În mână: i-l arătă. „Aici se află reclamația depusă În toamna trecută, Însă rezultatul analizei nu se află alături. Poate din greșeală s’a rătăcit...!” Tony Pavone revăzu reclamația redactată cu mâna aproape paralizată, Însă doar atât. „Ce vreți să spuneți, a dispărut...?” „Nu am făcut această afirmație Însă, cu mutatul acesta... În această situație,nimic mai simplu. Redactați o hârtie către morgă să mi se dea o copie conform cu originalul trimes poliției. Atât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
recente și n-au apucat să fie rigide și sunt Încă flexibile atunci, așezați În linie numai trei cadavre,În așa fel să nu pierdeți timpul adunându-i de pe jos În timpul transportului. Ați Înțeles...?” Câteva fracțiuni de secundă, am rămas paralizat. Grămada de scheleturi omenești, aruncate la Întâmplare și pentru a economisi spațiul, cadavrele formase o movilă În formă de piramidă Într-un așa fel Încât cu greu Îi puteai așeza pe targă. Nu știam ce se cred, am Înebunit ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu era totul, când Sammler stătea cu chirie În mormânt. Nu era momentul să se gândească, poate, dar ce altceva era de făcut? Nu existau evenimente. Evenimentele se opriseră. Nu existau știri. Bătrânul Cieslakiewicz cu mustață atârnândă, cu mâini umflate, paralizate, ochii lui albaștri urâți - mântuitorul lui Sammler - nu avea știri sau nu voia a le da. Cieslakiewicz Își riscase viața pentru el. Baza acestui fapt era o mare ciudățenie. Nu se plăceau unul pe altul. Ce era de plăcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Polonius, „Vorbe, vorbe, vorbe“. Vorbele sunt pentru cei vârstnici sau pentru tinerii care au inima bătrână. Desigur vorbim despre condiția unui prinț al cărui tată a fost ucis. Dar când oamenii dintr-un dispreț față de neputință și față de vorbăria paralizată se avântă la fapte nobile, oare știu ce fac? Când Încep să ceară sânge și să pledeze pentru teroare sau să proclame o stare generală de spargere de ouă pentru a face o uriașă omletă istorică, oare știu ce cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pod între ei aud cum se lovește mărul roșu de mărul verde mărul galben de umărul ros sunetul acesta îmi amintește de liniștea morților de pielea ta albă și buzele reci când îmi vorbeai despre nebunia de a fi mut paralizat sau pur și simplu plecat e clipocitul ochilor tăi atunci când pleoapele se înmulțesc ca iepurii și îmi astupă camera cu tot cu măsuță de scris și calmante și din nou mi-e teamă că merele o să putrezească în saci de rafie înnodați
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu mîna pe ușa cealaltă. Am pornit motorul și nici nu apucă bine să intre În mașină, c-am și apăsat pe accelerator, dar din nefericire, motorul fiind rece, n-a luat-o din loc și eu am rămas ca paralizat. Fratele continuă nepăsător: — Greșești! Lucrul cel mai important Îl constituie mijloacele, și nu scopul... De ce-i șantajez? Am și eu nevoie de bani... Dacă stai și te gîndești, numai pentru ancheta ta cheltuiesc treizeci de mii de yeni pe săptămînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
toți merg și merg fără pic de odihnă. Ce s-ar Întîmpla dacă și-ar pierde ținta și ar fi puși În situația de a-i privi pe ceilalți cum merg? Numai cînd mă gîndesc la așa ceva Îmi simt picioarele paralizate... doar gîndul mă face să mă cutremur și să mă simt trist... Zău că-mi dau seama ce norocoși sînt cei care pot umbla, oricît de nesemnificativ le-ar fi țelul pe care-l urmăresc... Deodată, fără nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avea loc. Știi ce va fi la sfârșitul acelei perioade? Haosul! Mai mult chiar: Nimicul. Toate magazinele sparte, jefuite, băncile la fel, de asemeni casele, omoruri, rezultatul a fel de fel de răfuieli, întreaga funcționalitate a societății, adică a statului paralizată, la cheremul unei minorități acționând în dominația instinctelor primare. Asta numai într-o lună de libertate anarhică, dar și în mai puțin de o lună. Cum s-ar mai relua procesul firesc și încât timp? Și cu câte uriașe eforturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și cel mai capabil dintre colaboratorii lui Deng Xiaoping va lansa noua orientare: concentrarea eforturilor asupra dezvoltării economico-sociale, promovarea reformei și deschiderea spre exterior. Să nu uităm că, în acel sfârșit de an, forțele prosovietice din P.C.C. erau eliminate sau paralizate, că sistemul sovietic era totalmente discreditat, că ieșirea Chinei din alianța sovieto-chineză în care figura ca partenerul junior devenise un fapt împlinit, că normalizarea relațiilor cu S.U.A. și celelalte puteri occidentale era o realitate certă, că R.P.C. era recunoscută în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
trădeze sexul. Mă plimbam așadar înăuntru, când am dat peste Warda și Mariam. Ochii ei s-au încrucișat cu ai mei și am înțeles pe dată că mă recunoscuse. Ne văzuse adesea împreună și nu se putea înșela. Eram ca paralizat, așteptându-mă să aud un urlet, să fiu ocărât, snopit în bătaie. Dar sora ta n-a țipat. Și-a reluat ștergarul, și-a înfășurat la repezeală trupul, în vreme ce buzele ei schițau un zâmbet complice, apoi a tras-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lega picioarele. Călăul s-a apropiat, ținând o sabie grea cu amândouă mâinile și, dintr-o singură lovitură, a despicat omul în două pe la mijloc. Mi-am întors privirea, simțind în pântece o contracție atât de violentă, încât trupul meu, paralizat parcă, a fost cât pe ce să cadă grămadă. O mână miloasă s-a ridicat ca să mă sprijine și o voce de bătrân s-a făcut auzită: — Nu trebuie să privești moartea de sus când ești călare. În loc să sar jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lor, în care se citeau teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general întotdeauna victorios. Acolo însă, în pădurea aceea, erau singuri și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Acum știu că unul dintre ei e mort de zeci de ani. Dacă îi acorzi un dram de atenție, descoperi că tot spectacolul amintește de filmul spânzurat după developare, îmbăiat în aceleași substanțe nesănătoase, are acel lustru de pompe funebre - paralizat, cataleptic, lucios, ca un cadavru. Acum pe ecran se derulează imaginea unui cimitir de mașini, grămezi de fiare vechi strivite în țiuitul urechilor mele, o nouă necropolă a vechilor zeități americane. Am telefonat, dar n-am primit nici un răspuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toamnă Toamna-n grădină și-acordă vioara, Strada-i pustie... Orașul e plin de hambare, - De pînea cea nouă duduie moara. O frunză s-a lăsat pe-o mînă-ntinsă care cere... Orașul gol... Cetate depărtată ; Frunzișul smuls... De firele electrice, paralizată, Ca un simbol, O pasăre cade-n oraș, ca o tristețe mai mult Se înserează... și e tăcere... Și gândul s-afundă, pierdut vâslaș, Pe-al vremurilor mers - Și jalea de-a nu mai putea face un vers... Sunt cel
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Jones fugea de colo colo pe micul platou și mormăia ceva pentru sine. Din când în când se oprea, închidea ochi și strângea din pleoape până când stropi de umezeală începeau să-i curgă pe la colțuri, iar el rămânea cu gândurile paralizate. Apoi deschidea ochii, clătina din cap și continua să scotocească iar poarta continua să-i alunece printre degete. Liv spuse: — își închipuie că eu nu am căutat niciodată Poarta? își imaginează că am trăit aici degeaba? Am tot atâtea motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trecu șuierînd pe lîngă capul lui Julián. Al doilea i-ar fi străbătut gîtlejul, dacă Miquel Moliner nu s-ar fi repezit la fiul portarului și nu i-ar fi smuls pușca, luîndu-l la pumni. Julián Carax contemplase scena uluit, paralizat. Cu toții crezură că Împușcăturile Îi erau adresate lui Jorge Aldaya, ca răzbunare pentru umilința suferită În seara dinainte. Abia mai tîrziu, cînd Garda Civilă Îl luase pe băiat, iar perechea de portari fusese alungată din locuință aproape În șuturi, Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o cruce. Praful, o mantie de cenușă, le ascundea. Încet, parcă În transă, fără să mă gîndesc ce fac, am Înlăturat cenușa ce acoperea capacul raclei. Abia se putea citi În negura roșiatică a lumînărilor. Penélope Aldaya 1902-1919 Am rămas paralizat. Ceva sau cineva se apropia din beznă. Am simțit cum aerul rece Îmi aluneca pe piele și abia atunci am dat Înapoi cîțiva pași. Ieși afară, murmură glasul din Întuneric. L-am recunoscut pe dată. Laín Coubert. Vocea diavolului. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-i dea de Înțeles că se Întorsese, Însă Antoni Fortuny Își ridicase privirea spre străinul care stătea de partea cealaltă a vitrinei. Ochii lor s-au Întîlnit, iar Julián, deși ar fi vrut să o ia la goană, a rămas paralizat. A văzut cum lacrimile se adunau În ochii pălărierului, care s-a tîrÎt spre ușă și a ieșit În stradă, fără grai. Fără a rosti nici un cuvînt, și-a condus fiul Înăuntru, În prăvălie, a coborît obloanele și, de Îndată ce lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să fac un efort ca să nu alerg pe stradă, ca să pășesc cu acea parcimonie anonimă și cenușie a celor ce nu au secrete. CÎnd am vîrÎt cheia În ușa apartamentului, mi-am dat seama că broasca fusese forțată. Am rămas paralizată. MÎnerul Începea să se rotească din interior. M-am Întrebat dacă o să mor așa, Într-o scară de bloc Întunecată, neștiind ce se Întîmplase cu Miquel. Ușa s-a deschis și m-am pomenit față În față cu privirea Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]