999 matches
-
vreți să mai apucați vreodată să beți, ați face mai bine să lansați toate cele patru ambarcațiuni ca să tragă vasul cît mai departe de balenele astea, căci marea e prea liniștită ca să le mîne singură. între timp Stubb sărise peste parapet, în ambarcațiunea lui, de unde îi strigă omului din Guernesey că, avînd o parîmă de remorcare, îl va ajuta să îndepărteze de vas balena mai ușoară. Și astfel, în timp ce ambarcațiunile franceze trăgeau dintr-o parte vasul, Stubb trăgea din cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
veșmînt păstrat din vremuri imemoriale, care va fi unica lui protecție în timp ce va oficia slujba specială ce-i revine. Aceasta constă în tocarea bucăților de grăsime pentru cazane - tocare ce are loc pe un ciudat cal de lemn, instalat lîngă parapet, deasupra unei căzi enorme, în care bucățelele tocate cad cu repeziciunea foilor de pe pupitrul unui orator inspirat, înveșmîntat în anteriul său negru, cocoțat în amvon și aplecat peste filele Bibliei sale, solemnul „tocător“ ar fi un bun candidat la postul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o zi, scîndurile șiroiesc de sînge și de ulei; sacrosancta punte de comandă e pîngărită de hartanele tăiate din căpățîna balenei; mari poloboace ruginite zac de jur-împrejur, întocmai ca-n curtea unei fabrici de bere; fumul cazanelor a înnegrit toate parapetele vasului; marinarii umblă de colo pînă colo, năclăiți de ulei; corabia însăși pare un mare leviatan, iar peste tot domnește o larmă asurzitoare. Dar, peste o zi-două, te uiți în jur și-ți ciulești urechile, pe aceeași corabie: dacă n-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de la deșeurile arse ale balenei se prepară ușor o leșie puternică; și ori de cîte ori se constată că de bordul vasului s-a lipit vreo materie vîscoasă de pe spinarea balenei, leșia aceea o înlătură grabnic. Marinarii trec în lungul parapetelor și, cu ajutorul unor cîrpe muiate în apă, le redau curățenia inițială. Funinginea e înlăturată cu periile de pe partea de jos a greementului. Toate uneltele folosite în diferitele operațiuni sînt, de asemenea, curățate cu grijă și puse la locurile lor. Capacul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
plămadă tocmai bună pentru durere. Așa să fie, deci!“ „Nici un deget de zînă n-a putut atinge acest ban de aur, dar ieri ghiarele diavolului și-au lăsat desigur urmele pe el, își spunea Starbuck în sinea lui, rezemîndu-se de parapet. Bătrînul părea să descifreze cuvintele înfricoșătoare scrise de Baltazar. Nu m-am uitat niciodată cu atenție la moneda asta. Ahab coboară acum, ia să citesc. O vale neagră între trei piscuri semețe, înfipte parcă în cer - ai zice că-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lucru ușor să se cațere dintr-o ambarcațiune la bordul unui vas, în largul mării îdecît pentru niște oameni ca vînătorii de balene, care sînt deprinși să facă treaba asta aproape în fiecare oră), căci talazurile ridică ambarcațiunea pînă sub parapetul vasului, pentru a o lăsa numaidecît să se prăbușească pînă la jumătatea carlingii. Cum pe corabia străină nu exista, firește, ingeniosul dispozitiv inventat de Ahab, acesta se afla acum în situația penibilă a unui om al uscatului și cerceta din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în palma unei ancore sau în furca unui măr), dădu semnalul cuvenit și, agățîndu-se bine, începu să tragă el însuși de capătul liber al parîmei, pentru a ajuta la ridicarea propriei sale greutăți. In curînd fu adus cu grijă peste parapetul înalt și așezat încetișor pe capul cabestanului. Cu brațu-i de fildeș întins în semn de bun venit, căpitanul străin înaintă spre Ahab, iar acesta, întinzîndu-și piciorul de fildeș și-l încrucișă cu brațul celuilalt îparcă s-ar fi încrucișat colții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Sîngele omului ăstuia clocotește - aduceți-mi un termometru! Pulsul lui face să tremure puntea! Dă-mi voie, domnule! Și, spunînd acestea, își scoase din buzunar un bisturiu și se apropie de brațul lui Ahab. Ă-în lături! răcni Ahab, îmbrîncindu-l spre parapet. Pregătiți ambarcațiunea!... în ce direcție înota? Ă Dumnezeule! exclamă căpitanul englez, căruia îi fusese pusă întrebarea. Ce-i cu dumneata?... Cred că se îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
englez, căruia îi fusese pusă întrebarea. Ce-i cu dumneata?... Cred că se îndrepta spre est. Ascultă, adăugă el adresîndu-se lui Fedallah, în șoaptă - căpitanul dumitale e nebun? Dar Fedallah își duse un deget la buze și se furișă peste parapet ca să apuce vîsla-cîrmă a ambarcațiunii, în vreme ce Ahab, trăgînd spre el palancul, porunci marinarilor de pe vas să-l coboare în ambarcațiune. Peste cîteva clipe, stătea la pupa acesteia, iar oamenii din Manilla vîsleau din răsputeri. în zadar îl mai strigă căpitanul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceea, într-una din pauzele de întuneric dintre fulgere, Starbuck auzi lîngă el un glas, urmat numaidecît de o salvă de tunete, drept deasupra capului său. Ă Cine-i acolo? Ă Moș Tunet! răspunse Ahab, dibuindu-și drumul pe lîngă parapet, spre gaura de pivot, înainte ca fulgerul să i-o lumineze brusc, cu flăcările sale în zig-zag. Așa cum pe uscat paratrăznetul pus în vîrful unei turle are menirea de a descărca în pămînt primejdiosul fluid, unele corăbii au în vîrful
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vreme de furtună. Ce-i gălăgia asta, colo sus? Ar putea să mi se pară ceva sublim, dacă n-aș ști că e vorba de colici, o boală zgomotoasă. Ia un hap, Doamne, ia un hap! Capitolul CXX MIEZUL NOPȚII. PARAPETUL DE LA TEUGA Stubb și Flask, călări pe parapet, leagă ancorele atîrnate acolo. Ă Nu, Stubb, poți ciocăni cît vrei nodul ăla dar n-o să mă faci niciodată să pricep ce mi-ai zis adineaori. Cît a trecut de cînd spuneai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sus? Ar putea să mi se pară ceva sublim, dacă n-aș ști că e vorba de colici, o boală zgomotoasă. Ia un hap, Doamne, ia un hap! Capitolul CXX MIEZUL NOPȚII. PARAPETUL DE LA TEUGA Stubb și Flask, călări pe parapet, leagă ancorele atîrnate acolo. Ă Nu, Stubb, poți ciocăni cît vrei nodul ăla dar n-o să mă faci niciodată să pricep ce mi-ai zis adineaori. Cît a trecut de cînd spuneai taman pe dos? Nu ziceai că pe orice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
regularitate, din oră în oră, pe obișnuita tăbliță, drumul parcurs, precum și presupusa viteză medie; de cele mai multe ori o fac însă de formă. Așa stăteau lucrurile și pe vasul Pequod. Mosorul de lemn și panoul lui colțuros atîrnau, nefolositoare, chiar sub parapetul de la pupa; ploile și spulberul de spumă le udaseră, soarele și vânturile le zbiciseră - toate stihiile își dăduseră mîna pentru a face să putrezească obiectul acela care atîrna acolo degeaba. Zărind din întîmplare mosorul, la numai cîteva ore după scena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe același drum! Și ferindu-și privirea, îi întoarse grăbit spatele căpitanului străin și coborî în cabină. Gardiner, rămase o clipă uluit de această respingere categorică a rugăminților sale atît de fierbinți, dar dezmeticindu-se brusc, porni în tăcere spre parapet și, mai degrabă prăbușindu-se decît coborînd în ambarcațiunea lui, se întoarse la corabie. în curînd cele doua nave și-au despărțit făgașele și, cît timp Rahila a rămas în cîmpul nostru vizual, am zărit-o abătîndu-se mereu spre cîte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu o macara simplă, pentru a lega parîma de vîrful arborelui mare; omul îi aruncă ambele capete ale parîmei, iar Ahab legă de coș un capăt al ei și pregăti o cavilă pentru a-i fixa celălalt capăt, legîndu-l de parapet. Apoi, stînd lîngă cavilă cu acel capăt al parîmei în mînă, își roti privirea asupra echipajului, zăbovind mai ales asupra lui Daggoo, Queequeg și Tashtego, dar ferindu-se de Fedallah, și, ațintindu-și-o în cele din urmă asupra primului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-o în cele din urmă asupra primului secund, îi spuse cu hotărîre: Ă Ține parîma, domnule Starbuck, o încredințez mîinilor dumitale. Apoi se așeza în coș și porunci oamenilor să-l ridice în arboradă, Starbuck urmînd să lege părîma de parapet și să rămînă lîngă ea. Și astfel, cu un braț petrecut pe după arboretul rîndunicii, Ahab începu să scruteze de jur-împrejur marea, care, de la înălțimea aceea, se desfășura ca un cerc imens, pe o întindere de multe mile. Cînd lucrează cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vînătoare; prin epava asta puteai vedea acum la fel ca prin scheletul descărnat și pe jumătate dezghighicat al unui cal. Ă Ai zărit-o pe Balena Albă? Ă Privește! răspunse căpitanul corabiei străine, un bărbat cu obrajii scofliciți, proțăpit lîngă parapetul de la pupa. Și, cu pîlnia portavocei, arătă spre ambarcațiunea sfărîmată. Ă Ai ucis-o? Ă încă n-a fost făurit harponul care-ar putea s-o ucidă! răspunse căpitanul corabiei străine aruncînd o privire melancolică spre un sac rotund de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cei cinci voinici, care mai erau încă în viață ieri, înainte de căderea serii. Doar pe ăsta îl înmormîntez, ceilalți au fost îngropați de vii - luneci peste mormîntul lor. Apoi, întorcîndu-se către oamenii din echipajul lui: Sînteți gata? Așezați scîndura pe parapet și ridicați cadavrul. Așa. O, Doamne! Și, înaintînd spre sac, cu mîinile ridicate, adăugă: Ă Fie ca în viața de apoi... Ă înainte! Cîrma în vînt! tună Ahab către oamenii lui. Dar oricît de repede ar fi pornit Pequod, aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
trecut, aruncate prin otava necosită... Starbuck! Dar Starbuck plecase, deznădăjduit și alb ca un cadavru. Ahab străbătu puntea spre celălalt bord, ca să privească și acolo; tresări, însă, cînd văzu doi ochi reflectîndu-se în apă. Fedallah stătea nemișcat, aplecat peste același parapet. Capitolul CXXXII VÎNĂTOAREA - PRIMA ZI în timpul cartului de la miezul nopții aceleia, bătrînul ieși din spiraiul pe care se rezema și merse la gaura lui de pivot, așa cum obișnuia să facă din cînd în cînd; deodată însă își înălță fața cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-n vînt! Și toate pînzele sus, din nou! Restul ambarcațiunilor de rezervă să fie coborîte din grue și pregătite! Domnule Starbuck, du-te și fă apelul oamenilor din ambarcațiuni! Ă Dă-mi voie mai întîi să te ajut pînă la parapet, domnule căpitan. Ă Uf, cum mă mai sîcîie hîrbul ăsta! Afurisită soartă! Un căpitan cu sufletul de neînfrînt, să aibe un secund atît de nevolnic! Ă Domnule... Ă Nu despre dumneata vorbeam, ci despre trupul meu. Dă-mi ceva de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu vîntul în travers, se întoarse în direcția contrară, astfel încît acum înainta cu greu, înfruntînd briza și răscolind spuma propriului său silaj. „Acum aleargă contra vîntului, drept spre fălcile căscate ale monstrului, murmură Starbuck în sinea lui, înfășurînd peste parapet brațul vergii mari, tras mai înainte. Dumnezeu să ne aibe în pază, simt că mi s-au și muiat oasele, jilăvindu-mi carnea. Ascultîndu-l pe Ahab, mă răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu“. Ă Pregătește-te să mă ridici! îi strigă Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
știe că uneori poftele lor sînt ațîțate de această culoare), fie din alte pricini, fapt este că ei se țineau scai de ambarcațiunea lui Ahab, fără să se atingă de celelalte. Ă Inimă de oțel călit! murmură Starbuck, privind peste parapet spre ambarcațiunea ce se depărta. Mai poți oare să te bați vitejește la vederea unei astfel de priveliști? Cînd coca ți-e împresurată de rechini turbați, care te urmăresc cu boturile căscate - și asta, chiar în cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nebun! Cu ajutorul vîslelor și al pînzei întinse în bătaia vîntului proaspăt stîrnit, ambarcațiunea singuratică înainta repede sub vînt. în cele din urmă, Ahab trecu pe lîngă corabie, atît de aproape, încît putu să deosebească limpede fața lui Starbuck aplecată peste parapet și-i făcu semn să întoarcă vasul și să-l urmeze, nu prea repede și de la o distanță potrivită. Ridicîndu-și privirea, îi zări pe Tashtego, pe Queequeg și pe Daggoo, care se cățărau nerăbdători pe catarge, în vreme ce vîslașii se hîțînau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
307 CXII Forja............................................................................311 CXIII Aurarul.............................................................................316 CXIV Pequod se întîlnește cu Burlacul ..................................319 CXV Balena muribundă.............................................................322 CXVI Cartul balenei............................................................................324 CXVII Sextantul............................................................................326 CXVIII Lumînările.................................................................................330 CXIX Puntea, spre sfîrșitul primului cart de noapte.............................................339 CXX Miezul nopții. Parapetul de la teuga....................................................340 CXXI Miezul nopții în Greement. - Tunete și fulgere..................................342 CXXII Flinta........................................................................................343 CXXIII Acul......................................................................347 CXXIV Lochul și saula.......................................................................351 CXXV Colacul de salvare.................................................356 CXXVI Puntea....................................................................................... 361 CXXVII Pequod o întîlnește pe Rahila...................................................... 364 CXXVIII Cabina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
destăinuiri. Dar Pusio e prea surescitat ca să bage de seamă. — Am luat un bolovan imens și l-am aruncat în sus... Rufus întoarce capul spre el. Tânărul nu are nevoie de altă încurajare: — L-am azvârlit cu atâta putere, încât parapetul s-a prăbușit și a târât printre dărâmături santinela care se sprijinea de el. Se privesc pentru o secundă față-n față. — Ceilalți, când au văzut ce se petrece, au rămas mai întâi muți de spaimă, după care au luat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]