1,962 matches
-
pe geam. Au alunecat cu un elan remarcabil spre pământ, au executat câte-un salto mortale, două, apoi câteva răsuciri complicate Înainte să se Împrăștie detașate Într-o mare de nonsens luminos. Jos În stradă o mașină de poliție era parcată cu o roată pe trotuar și o băltoacă de raze lucind pe capotă. Până la urmă bătăile au Încetat. În schimb, În yală a fost introdusă o cheie. Abia am apucat să fac legătura Între mașina-de-pe-stradă și bătăile-de-la-ușă, când pe ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din partea vestică a orașului. Mă simțeam ciudat să mă aflu iar În cartierul acesta. Pentru o clipă, m-am Întrebat dacă ar trebui să trec pe la Dora, dar apoi mi-am amintit de mașina pe care a văzut-o Anton, parcată lângă clădire. Erau Diels și Pieplack, mai mult ca sigur. Din câte știu, stau Încă la pândă. Un semnal sonor pluti prin aer, apoi Stadtbahn-ul Își continuă drumul spre vest, spre lacuri și spațiile verzi de la periferia orașului. Oamenii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un Moslem. Jos În scuar, o figură solitară - mai degrabă un contur, decât substanță, mai mult umbră decât formă - se așeză confortabil pe bancă. — O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ce n-aș da să pot răsturna aceste părți astfel Încât să am o altă imagine decât cea pe care am construit-o până acum! O fi fost a treia persoană de la maidan? O fi fost Dabermann? Pe capota mașinii poliției parcate În fața clădirii mele Încă străluceau câteva raze de soare. Scrumul de la țigara mea se rotea nepăsător În aerul de seară. Apoi, În sfârșit, m-am tras capul Înapoi, mi-am scos stiloul și m-am Întors la această relatare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ca drumul să fie mai ușor, am legat pernele pe șa, de Îndată ce am ieșit din vizorul protectorilor mei. Cu toate acestea, a fost o ușurare să mă dau jos de pe vehicolul instabil. În fața blocului În care locuise Dora nu era parcată nici o mașină de poliție, nici o țigară nu strălucea În Întunericul de sub șinele Stadtbahn-ului. Chiar și așa, ca să fiu sigur, am lăsat luminile stinse. Luând scările două câte două, mă Întrebam oare ce avea să se Întâmple cu apartamentul prietenei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
serios? — Serios! Încă o dată! Dar, pentru Dumnezeu, mai rar! Așa că recit iarăși totul de la capăt și în tot acest timp pantalonii mei continuă să zacă pe jos, și se face tot mai întuneric pe cărarea ascunsă privirilor pe care am parcat, sub frunzișul impresionant. De fapt, frunzele cad chiar în mașină. Maimuța aduce cu un copil care încearcă să-și însușească tabla înmulțirii, dar în nici un caz un copil prost - nu, ci o fetiță isteață foc! Câtuși de puțin tembelă! Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trei degete, unindu-și degetul mare și degetul mic, și zice: Pe cuvântul meu de vrăjitoare. Jur. Capitolul 18 În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, mă aflu lângă Biggs Junction, în Oregon. Dom’ sergent și cu mine suntem parcați pe marginea Autostrăzii 84; am azvârlit o haină veche de blană pe acostamentul șoselei, lângă mașină. Haina de blană, mânjită cu ketchup și bâzâită de muște, e momeala noastră. Săptămâna asta în tabloide a apărut un alt miracol. Oamenii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în cioc tacâmuri - polonice și linguri. Femeia se uită la noi prin ușa ruginită din plasă metalică și ne întreabă: Da, vă rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona și Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente? Helen Hoover Boyle își împreunează degetele în dreptul pieptului; ghemul de pietre rozalii și perle îi acoperă cu totul bluza de mătase. — Doamna Pelson? Venim din partea companiei Transformări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
oglinda retrovizoare și-și aranjează niște șuvițe roz. Se uită la ceas, apucând cadranul între arătător și degetul mare, și zice: Poate că n-ar trebui să-ți spun, dar asta a fost prima mea slujbă adevărată. Dar acum am parcat lângă o rulotă mâncată de rugină care zace în mijlocul unei parcele de iarbă uscată, presărată cu jucării de plastic. Helen își închide trusa cu un zgomot sec. Se uită la mine, care stau pe scaunul de alături, și zice: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
suficient, zic. Poate o găsește vreun copil. Simplul fapt că e ruptă îi va da cuiva ideea să pună bucățile la loc. Poate chiar vreunui detectiv care investighează moartea copilului, cine știe. Și Helen zice: — Baia aia era de coșmar. Parcăm mașina după colț. Pe bancheta din spate, Mona mâzgălește ceva. Stridie vorbește la telefon. Apoi Helen așteaptă, în timp ce mă furișez, aplecat, înapoi spre casă. Mă strecor în spatele casei, înfundându-mi pantofii în peluza udă, până ajung sub fereastra camerei copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
știe. A văzut poza de nuntă în ziarul de azi. Știe cine sunt acum. Acum vreo două săptămâni am trecut cu mașina pe lângă casa lor. Îi zic că i-am văzut pe el și pe mama lucrând în curte. Eram parcat mai încolo, pe stradă, sub un cireș înflorit... mașina mea, mașina lui Helen, acoperită de petale roz. Arătau bine, zic, și el, și mami. Îi spun că și mie mi-a fost dor de el. Și eu îl iubesc. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mei și zice: Când te-ai gândit ultima oară să pui pe foc ceaslovul? Arată cu degetul în jos și zice: Asta e dragoste? Așa ți se pare? Nu-i decât o stratagemă ca să te domine. O mașină apare și parchează; e Stridie. Își dă părul din ochi și rămâne la volan, uitându-se la noi. Părul blond și ciufulit a explodat în toate părțile. Două cicatrice adânci îi brăzdează chipul cu două linii paralele. Vopsea sângerie, de război. Îi sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane din apropierea liniilor de cale ferată și veneau după bere Lamot. Aceștia erau cei pe care Cealaltă Carol îi dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dar mai sigură, cu lumea în care trăia, o legătură mai strânsă decât până atunci. Ca și cum, în limitele sexualității sale noi și imposibil de sondat, putea discerne adevăruri mai profunde, mai concrete decât cunoscuse vreodată. Numai că, urcând în mașina parcată pe aleea de beton acoperită cu mușchi din spatele străzii pline de magazine, Bull cedă nervos. Era îmbrăcat de serviciu, cu o jachetă sport, o cămașă curată, pantaloni călcați la dungă și pantofi eleganți. Singura concesie făcută vaginului fusese toaleta minuțioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
orașului era transportată în și prin miliarde de vagine. Orașul semăna cu o imensă bucată de șvaițer, iar pătrunderea în el era o experiență gurmandă și erotică totodată. Tremura din tot corpul și abia reuși să strunească volanul cât să parcheze la Lincolns Inn. Se împletici printre birourile de la Get Out!. Sediul redacției, care se întindea pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și ieși cu spatele din grădină. Se simțea rușinat și înjosit. Îndreptându-și umerii pe strada întunecoasă, privi în sus, către Archway. Era acolo, arcuit în noapte. Saltul unic ce ar fi putut să-i aducă probabil ușurarea. Podul Sinucigașilor. Parcase pe o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aia, la șpagatul ei și la urlet. f’. fondul însorit din H 4 nu mi-a priit, nu-mi făceau bine nici altitudinea (era totuși un etaj în plus) și nici noul peisaj din fața geamurilor (care conținea o Pobeda bej, parcată de-a latul). Chiar dacă noua cameră mare era la fel ca vechea cameră mare, nu mi-a mai ars de jocuri de-a indienii, de rapeluri sau de altceva. Când mă încuiau în casă (după cum v-am mai spus), mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pământul ca o bătătură și ridica nori de praf, pleca prin băltoace și arunca stropi ca o șalupă, pleca prin zăpadă și lăsa în urma ei șanțuri, dar se întorcea uruind în același loc, ca s-o văd eu pe fereastră parcată de-a latul. Mai era și treaba cu Fane din a șasea, care de obicei îmi trăgea palme peste ceafă și zicea că am capul ca o lubeniță, care după fiecare etapă ori meci din cupă mă alerga, mă prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
1978, iar când a venit în prima vizită (împreună cu fostul soț și cu iubita lui nemțoaică), a produs o mică furtună. Pe aleea Băiuț, printre Dacii 1100 și 1300, Skodițe, Trabanturi, Fiaturi 650 și 800, Moskviciuri, Wartburguri și Pobede, a parcat un BMW uriaș, cărămiziu, cu număr de Frankfurt. Timp de câteva zile am fost celebru, doar exista o legătură directă între mine și limuzina aia care avea ceva din sfintele moaște, prea se perindau toți s-o vadă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Naghi, More și Florea de-a sparge ușa n-au dus la nici un rezultat (așa yale nu mai pomenise nimeni!), iar Constantineasca, de la parter, inundată și ea, a dibuit în cartea de telefon numerele unor rude. Pe aleea Băiuț au parcat în după-amiaza aia șapte mașini, între care un Mercedes bej, din care n-au coborât macaronari sosiți în ajutor, ci vreo douăzeci de femei cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și zece bărbați care păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în aplicare cu venin și dezgust față de sine, crâncene coliziuni multiple executate seara cu mașini furate pe autostrăzile pline de funcționari obosiți. Mă gândesc la accidentele absurde ale gospodinelor neurastenice care se întorc de la clinica de boli venerice, lovind mașini parcate pe șoselele de la periferie. Mă gândesc la ciocnirile schizofrenicilor surescitați intrând frontal în furgonetele de la curățătorii staționate pe străzi cu sens unic; la maniaco-depresivi zdrobiți când făceau inutile întoarceri de o sută optzeci de grade pe drumurile de acces spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu un braț petrecut pe după umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-am plimbat de-a lungul bulevardului, când și când sprijinindu-mă de-o bară de protecție lustruită ca să-mi trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
camion urcă pasajul superior. O berlină neagră apăru pe marginea drumului de racord, dar am accelerat pe lângă ea. În câteva secunde am ajuns la punctul de impact. Am încetinit și-am oprit mașina pe acostamentul de ciment. - Avem voie să parcăm aici? - Nu. - Bine... poliția o să facă o excepție în cazul tău. I-am desfăcut nasturii de la pelerina de ploaie și i-am pus o mână pe coapsă. Mă lăsă s-o sărut pe gât, ținându-mă de umăr într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mărunți. Îngropat sub acel nou strat geologic așternut de epoca accidentelor de automobil s-ar afla propria-mi moarte măruntă, la fel de anonimă ca o cicatrice vitrificată pe-un copac fosilizat. Nouăzeci de metri în spatele noastre, o mașină americană prăfuită era parcată pe marginea drumului. Șoferul mă privea prin parbrizul stropit de noroi, cu umerii-i lați lipiți de stâlpul portierei. Când am traversat drumul, luă un aparat foto cu lentile focalizatoare și se uită la mine prin obiectiv. Renata întoarse ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o armată de liber-profesioniste care închiriau camere cu ziua în complexele de apartamente de pe marginea autostrăzii. Am ajuns la parcarea supraetajată din spatele clădirii de trafic comercial. Am străbătut etajele înclinate de ciment ale acestei clădiri povârnite și ambigui și-am parcat pe acoperișul în pantă, între mașini, într-un spațiu gol. După ce-și vârî bancnotele în poșeta argintie, femeia își coborî fața preocupată peste poala mea, desfăcându-mi expert fermoarul cu o mână. Începu să-mi frământe sistematic penisul deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]