348 matches
-
c-o mână care, de-o vede măcelaru, s-a sfârșit cu lipsa de friptane și cârnățoi la grătar. L-a Împins p-un loc viran, din ălea care când nici nu gândești se construiește pă iele un loc dă parcat, și gagiu s-a lipit d-ăle nouă caturi dă la un calcan senza finestra nici geamuri. Între timp, ăi dân urmă ne Împingea, nerăbdători să vază, și cei din rându zero am rămas ca sanviciu cu salam Între ififliii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un Mercury coupé de culoare mov, model 1948 sau 1950. Și cu doar o oră În urmă echipa de investigație a locotenentului Smith a găsit un martor: un vînzător de ziare a văzut un Merc purpuriu, coupé, din ’48-’50, parcat vizavi de Nite Owl noaptea trecută, pe la orele 3. Camera se umplu de zgomote: un huruit puternic. Green făcu semn că vrea liniște. — E din ce În ce mai bine, așa că fiți atenți aici. Nu avem nici un Mercury mov din ’48-’50 pe lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
casele de fermă transformate, urcușurile și coborâșurile timide ale câmpurilor de culoarea cailor murgi, ca doi copii dintr-un ghetou dinăuntrul orașului care nu fuseseră lăsați până atunci la țară. Am ajuns la Eastbourne pe la două. Mașina noastră era singura parcată pe chei și preț de câteva minute am stat în liniște, ascultând lipăitul valurilor pe pietrișul cenușiu al plajei. — E atâta liniște, spuse Fiona; și când am coborât, deschiderea și închiderea portierelor mașinii păreau să se împrăștie și să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la Birmingham cu mașina în noaptea aceea, pentru a fi împreună cu soția lui și fiica lor de opt luni. Dar încă nu te-am prezentat lui Helke, protestă Mark. Trebuie să-i spui câteva cuvinte înainte de a pleca. E mașina parcată aproape? Era. Mark îi luă cheile și le dădu unuia din șoferii lui, căruia i s-a spus că aducă imediat mașina în față. Între timp, Graham a fost obligat să schimbe câteva amabilități cu noua doamnă Winshaw, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de mașină până marți, iar eu urma să mă Întorc până atunci. Avusesem oricum de gând să mă duc acasă În weekend, și acum măcar aveam și eu o veste bună să le dau alor mei. Sigur, nici o problemă. E parcată două străzi mai jos, pe Grand Street. Cheile sunt pe masa din bucătărie. Sună-mă când ajungi, bine? — O să te sun. Sigur nu vrei să vii și tu? O să fie rost de mâncare bună - doar știi că mama comandă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
alai de galerii comerciale prezenta cele mai recente lucrări ale pictorilor și designerilor din stațiune. Un centru de arte și meserii din apropiere expunea o selecție de gablonzuri, articole de ceramică și textile. Artiștii locali - după Mercedesurile și Range Roverurile parcate, am presupus că erau cu toții locuitori ai vilelor din Împrejurimi - ședeau la mesele lor așezate pe capre de lemn precum vînzătorii sîmbăta pe Portobello Road (##notă: Stradă londoneză din Notting Hill, care găzduiește o foarte căutată piață de stradă.##), iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încărcată cu costume egiptene comandate pentru o viitoare reprezentație cu Aida. Înainte să-l poată găsi cineva pe șoferul camionetei, Crawford mulțumi În gura mare și porni cu Saabul drept Înainte, croindu-și drum prin spațiul dintre camionetă și mașina parcată În fața lui. Se auzi scrîșnet de metal sfîșiat cînd se Îndoi o aripă, iar un far se sfărîmă și căzu printre roți. Costumele dansară pe umerașele lor ca un șir de faraoni beți. ZÎmbindu-le turiștilor Înspăimîntați, Crawford băgă În marșarier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Saabul aproape În același loc În care fusese găsit Jaguarul lui Frank cu tot cu sticla incriminatoare, conținînd amestecul de eter și benzină. Mă trăsni ideea că incendiatorul ajunsese În livada de lămîi urcînd scara de piatră, iar la Întoarcere, văzînd Jaguarul parcat lîngă stația de autobuz, profitase de ocazie ca să-l implice pe posesorul acestuia, lăsîndu-i pe bancheta din spate sticla pe care n-o folosise. Încredințînd Citroënul camerelor de securitate ale doamnei În vîrstă, am luat-o la picior În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
grăbesc. M-a atacat un deltaplan. — Un deltaplan...? S-a uitat la cer, apoi, cînd am luat-o spre intrarea principală, a pornit după mine. Am tras de zăvorul porților și am ieșit În stradă, sprijinindu-mă de o mașină parcată acolo. Am Încercat să deslușesc contururile de pe coasta dealului. Citroënul era parcat la aproape un kilometru distanță, pe pantele aflate la est de proprietatea Hollinger. Am așteptat o vreme să apară vreun taxi cu vizitatori ai cimitirului, apoi am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În stare să plănuiască uciderea familiei Hollinger. Dacă era ceva În el, ingenuitate era, o nevoie aproape ardentă de-a fi pe plac. — E vremea să plecăm, Charles. Ai nevoie să te duc cu mașina? mă Întrebă, apoi observă Citroënul parcat vizavi. Nu... mă așteptai aici. De unde știai că vin? — Am presupus doar. Sanger s-a mutat ieri după-masă. Întîi niște graffiti, pe urmă... — O torță? Mă subestimezi, Charles. Sper că sînt o forță a binelui În Estrella de Mar. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
artere rezidențiale, cu vile frumoase proptite În spatele porților de fier forjat și terase extinse pînă la piscinele ca niște rinichi albaștri de apă neîncepută. Blocuri rezidențiale cu trei etaje de-abia se Întrezăreau În capătul aleilor particulare Înțesate de mașini parcate ciorchine, rumegătoare de metal moțăind În soare. Și peste tot se profilau pe cer antenele de satelit ca niște boluri de cerșetori. Cred că sînt sute de antene. Cel puțin la televiziune n-au renunțat. — Ascultă soarele cu alea, Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la Zarzuella, așteaptă procesul de mîine. (Se chinui să zîmbească sub strălucirea neonului defect.) Îmi pare rău, Charles, dar trebuia să te aducem aici. — De ce? Ce-nseamnă toate astea? Am privit În jur, Încercînd să deslușesc ceva prin parbrizele automobilelor parcate, crezînd În continuare că Frank ședea pe bancheta din spate a vreunei mașini de poliție fără Însemne. — E absurd - putem sta de vorbă la petrecerea de diseară. Nu... nu cumva să te duci la petrecere! spuse Paula, apucîndu-mă de Încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Paula. O să vorbesc cu el. CÎnd o să vadă că știu totul despre afacerea Hollinger, o să anuleze petrecerea. — Ba n-o s-o anuleze! Extenuată, Paula se Întoarse să caute ajutor la Andersson, dar suedezul se Îndepărtase de noi și studia mașinile parcate. Nu mai depinde de Crawford, continuă ea. Betty Shand și ceilalți au luat deja hotărîrea. El o să plece mai departe către alte pueble și alte orașe, o să le aducă la viață și pe urmă o să ceară un sacrificiu, și Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și se deschise cu un bălăbănit scârțâitor. Se îm brăcă mohorât și ieși afară. Hălădui pe străzi cu o figură întunecată, lovind din când în când cu bombeul pantofului în pietri celele din caldarâm și uneori în roțile de mașini parcate ici și colo pe trotuare. în timp ce izbea cu furie roata unei Dacii 1100 grena, se împiedică, gata să cadă ca un handicapat caraghios ce era, și se sprijini de portiera mașinii, care se deschise cu nepă sare în fața lui, etalând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spatele drept și arborând aceeași figură gravă, deschide ușa în fața celor doi tineri. Hai Marius, spune veselă Smaranda întinzându-i cheile mașinii, cred că ți-ai dat seama că tu vei conduce expediția. O elegantă limuzină Mercedes Benz așteaptă răbdătoare, parcată chiar lângă intrare. Politicos, Marius deschide portiera în fața fetei. Așteaptă să urce, apoi ocolește prin față, către scaunul șoferului. Răsucește cheia în contact, turează un pic motorul, apoi pornește. Unde dorește mademoiselle să meargă? întreabă cu glas glumeț Marius. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îi așteptau să se întoarcă pentru a fi preluați cât mai repede. Sub soarele călduț, mirosul prafului umed de la ploaia scurtă care tocmai sfârșise se înfășoară cu cel al cauciucurilor înfierbântate și al iodului turnat peste rănile purulente. În mașina parcată ceva mai departe, Smaranda privește înmărmurită, fără să poată scoate nici un cuvânt. Este războiul, abject și grotesc așa cum numai fețele livide, umbrite de durere și deznădejde ale răniților îl pot arăta. Și pentru o clipă are sentimentul de spaimă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dreptate. Într-un fel chinuit, aproape pervers, tot ce îi spunea instinctul că trebuie să se întâmple cu bărbatul de lângă ea se transforma treptat în fragmente de realitate: infracțiunile se acumulau în creierul meu, ca amenzile pe parbrizul unei mașini parcate anapoda. Călcam strâmb la fiecare secundă, cu fiecare respirație, bucuros că nu sunt descoperit. Mă simțeam ca un hoț urmărit de-o șleahtă de detectivi. Recidivistul „Sandu“. O singură persoană îmi spusese așa. „Vezi să fii gata până la și jumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și eu o cafeluță, slabă, fără cofeină, de amator. Cafea bună, în orașul ăsta fără terase și cafenele, se făcea doar la „Caffé Latte“, pe Schitu Măgureanu. Nu găseai niciodată loc, trebuia să te strecori printre Audi și BMW-uri parcate la bordură, de la A6 și 525 în sus. Spațiul arăta auster, perete lângă perete, lumea nu venea pentru aspect. Înăuntru, înghesuite la mesele rotunde cu tăblia din plastic albastru, adunai costumele bărbătești și picioarele pe tocuri ce le-nsoțeau, parcă legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de cinema. Simțeai că trăiești cu-adevărat, că Mall-ul are grijă de toate și, mai ales, de tine. Puteai să-ți petreci viața aici, până la adânci bătrâneți, te întrebai dacă nu montaseră și-un cimitir. Oamenii încăpeau ca mașinile, parcați unii deasupra celorlalți, pe trei etaje. Pe bărbați îi recunoșteai ușor, după șpițari sau ciocate; dacă priveai pe sub mese, întorceau toți pantofii capul după tine. Brățările și lanțurile de aur atârnau oriunde se elibera un loc: pe mâini, la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aplecat mai mult pe fereastră, aș fi putut zări firicelul cald de sânge prelingându-se pe pulpe), și-n sala de cinematograf de la „Scala“ (puteai sări peste cordonul de la etaj, pentru a ajunge în balconul închis publicului), și în mașina parcată noaptea lângă ștrandul Poligrafiei, zis „3 Tufane“ (de la telefoanele din zonă, devastate periodic de vizitatori), și-n camera colegei din vila 12 (mama ei, stewardesă la „Tarom“, era mai mereu plecată de-acasă). Nici părinții nu fuseseră cuminți. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de decădere fizică, în care până și anotimpul este bolnav, iar vocea narativă este cinică și ironică. Apoi, în partea a doua, vocea devine personaj, care urcă "tigva unui deal" mai rău famat, unde, ca un voyeur, urmărește "mașinile dragostei" parcate acolo, zăcând, ca și ocupanții și ocupantele lor, aproape de marginea orășelului. Își revine, se auto-complimentează cu un reproș ("nu-s întreg la minte"), și își îndreaptă din nou pașii spre casă. De pe treptele casei zărește o femelă sconcs urmată de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
chioare, Piața era oricum mai bine luminată decât oricare altă zonă a Bucureștiului. Dar norocul lor și al nostru a fost că infanteristul și-a pus transportorul blindat sub stâlp, că el așa stă, la lumină. Erau vreo 3-4 transportoare parcate aiurea, păreau, ca să zic așa, adunate în jurul comandantului. Unul era așezat pe lateral și i-am văzut numărul: 1D. Știam că era de la Regimentul 1 Mecanizat din Divizia 1 Mecanizată. M-am oprit lângă Vasile Giura și i-am zis
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
o continuă imponderabilitate? Străzile arată îngrozitor, un amestec de nisip, nămol, zăpadă topită, ulei de motor care-ți pictează bocancii și hainele. Oricum, ești obligat să mergi pe șoseaua plină de mașini, pentru că trotuarele sunt și ele pline de mașini parcate total anapoda. La SNSPA, școala unde cu onor am fost angajat cadru didactic asociat, timp de un semestru, secretara s-a enervat îngrozitor când i-am spus că nu pot aștepta la infinit o banală fișă fiscală, care să ateste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
desființat, aferim M.M.! n.n., pe aici stă să fie băută o slăbiciune, dar cine știe cine o înghite! Romanul ipotetic, luminile repede-repede. Bacăul, ore în sala de așteptare, spatele gării pustiu ca și la Roman, stradă lungă cu asfalt și cu mașini parcate, ora 0,15, joc pe miza acestei ore, voi mînca, voi bea ori mă voi oferi miză, cu toate că grețos mă ofer, fără demnitate oferta mea, suspect de erotică, demnitate, cînd soră-mea-i flămîndă, bolnavă și pe moarte Labiș, nume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aceea, când niște oameni din structura politică au zis să facem o plimbare, o amușinare a locului, și am luat-o pe jos. La prima intersecție, la câteva sute de metri, erau fetele pe stânga și pe dreapta, cu mașini parcate, cu peștii lor. Atunci am văzut prima dată cum e constituită o rețea de prostituție la vedere. Am scăpat de prima ofertă, la a doua intersecție altă ofertă - blonde, brunete, asiatice, negrese. Ce era în noi atunci, la vârsta noastră
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]