350 matches
-
am urcat panta abruptă. Am ajuns la o trecere de cale ferată fără barieră. Strada de dincolo de șine era singurul loc unde se putea parca În zona aceasta. Un șir de mașini păreau aliniate pînă la următoarea stradă. Majoritatea celor parcate erau camionete, lucru explicabil deoarece Întreaga zonă era Înțesată cu fabrici. CÎnd trecea cîte un tren, se ridica un praf metalic. Aici pînă și drumul părea de un roșu ruginiu. Îmi parcasem mașina la capătul străzii. M-am Întors puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
noduros care ocupa cam o treime din lățimea drumului și În spatele lui se afla, am impresia, intrarea unui templu. În spațiul cel mic, rămas liber, erau parcate cîteva mașini. Oare care nuanță de bleu mă interesa? Dintre cele șase mașini parcate, patru aveau culoarea bleu și asta nu-mi spunea nimic. Ferestrele Primăriei, cu excepția cîtorva de la etajul al doilea, erau Încă luminate, ceea ce Însemna că lumea rămăsese să lucreze peste program. Am Întors Încet mașina și am luat-o Înapoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așa că-i putem servi și pe clienții ocazionali. E o muncă ușoară pentru un pensionar. Am reumatism și picioarele-mi sînt țepene, așa că nu mă pot plînge. Îmi scot măcar banii de țigări cu asta. — Dar sînt foarte multe mașini parcate. În mare sînt aceleași pe care le-am văzut și ieri. SÎnt toate locuri Închiriate lunar? — Toate locurile de pe cele două rînduri de acolo. — Ciudat! Nu mi se pare să existe nici o Întreprindere În apropiere, și totuși sînt atîția care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În piept, era ca un con răsturnat... simțeam sucul gastric picurînd. Cineva mă lovi peste față cu pumnul sau cu piciorul, dar n-am simțit o durere prea vie. Mi-am pierdut cunoștința și am fost scos afară. LÎngă mașină, parcată undeva În față, am mai primit niște șuturi În ceafă și În coapse. O durere vie explodă precum focurile de artificii și-mi străpunse inima. Poate chiar datorită ei mi-am recăpătat cunoștința. Cineva deschise ușa mașinii și alți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
spitalele de urgență etc.). Revenim la exemplul nostru și presupunem că transmisiunea în direct va avea loc prin intermediul unui DSNG. Acesta ajunge la locație, se instalează (în cazul fericit în care are unde să parcheze). Pe vremea când făceam teren, parcatul fly-ului reprezenta o dificultate majoră și îi eram profund recunoscătoare providenței atunci când aveam un producător de locație bun care venea și găsea un loc de parcare pentru DSNG). Operatorul, împreună cu tehnicianul de pe fly, trage cablurile până la locația exactă a directului
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
o continuă imponderabilitate? Străzile arată îngrozitor, un amestec de nisip, nămol, zăpadă topită, ulei de motor care-ți pictează bocancii și hainele. Oricum, ești obligat să mergi pe șoseaua plină de mașini, pentru că trotuarele sunt și ele pline de mașini parcate total anapoda. La SNSPA, școala unde cu onor am fost angajat cadru didactic asociat, timp de un semestru, secretara s-a enervat îngrozitor când i-am spus că nu pot aștepta la infinit o banală fișă fiscală, care să ateste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
lingurița spuma, așeză din noi vasul pe flacără. Curând suprafața lichidului se umplu de spume, dese, mișcătoare, se cățărau pe pereții ibricului. Răsuci butonul aragazului. În timp ce aștepta să se depună zațul, privi jos pe fereastră. Mașina lui albă era acolo, parcată ostentativ în vechiul loc de odinioară. Și doar îl rugase de atâtea ori să-și lase în altă parte mașina. Era inutil să mai insiste, el n-o va înțelege, n-o va înțelege... Reveni în cameră. Îi așeză cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în lume. — Locuiești aici? am întrebat-o pe fată. — Doamne ferește! Aș muri de singurătate dacă mi-aș petrece nopțile aici. Cel care are grijă de pășune mă duce seara în oraș și vin iar dimineața. Mi-a arătat o camionetă parcată undeva mai încolo, în fața biroului său. — O să înceapă în curând vacanța cea lungă, nu? întrebă Reiko. — Da, o să închidem prăvălia, spuse fata. Reiko i-a oferit o țigară și au fumat amândouă. — O să-ți simt lipsa, spuse Reiko. — Mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sociale dispăreau doar pentru că se lepădau de haine? De ce-ar fi fost goliciunea o condiție umană mai autentică decât alta? Dora traversă strada. Șchiopătând cu douăzeci de metri mai În spate, priveam haina ei sclipind printre copaci și mașinile parcate. Dar cum Își ținea capul, ridicat, sau plecat? Ridicat. Plecat. Nu, ridicat. (Juca cumva șotron?) Deodată mi-am dat seama că bocancii mei chițăie ca niște animale prinse În capcană. Sprijinind piciorul damblagit de celălalt genunchi, am inspectat talpa: cusăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
hai, gata, gata, gata! Lipsea să-i ia și de urechi. Tot după ureche cunoaște problemele orașului: ceva, cumva... I-a spus ei Ion Lucian că, dacă îi arde teatrul, n-o să poate veni pompierii, strada e blocată de mașini parcate aiurea, undeva pe lângă Senat. Dna Tatoiu spune lozinci generoase: funcționarul să se aplece către cetățean, nu cetățeanul peste ghișeu, mai bine strategii decât cârpeli etc. Promite puțin: un pic mai multă curățenie, străzi puțin mai bune, ceva mai multe investiții
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
c-o mână care, de-o vede măcelaru, s-a sfârșit cu lipsa de friptane și cârnățoi la grătar. L-a Împins p-un loc viran, din ălea care când nici nu gândești se construiește pă iele un loc dă parcat, și gagiu s-a lipit d-ăle nouă caturi dă la un calcan senza finestra nici geamuri. Între timp, ăi dân urmă ne Împingea, nerăbdători să vază, și cei din rându zero am rămas ca sanviciu cu salam Între ififliii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
grăsime săreau În ciubărul de lemn În care Înota un singur șarpe, zvîrcolindu-se cînd se repezea spre uleiul ce sfîrÎia. VÎnzătorul se năpusti spre Jim cu linguroiul fierbinte, Încercînd să-i dea În cap, dar Jim se strecură printre ricșele parcate. Alergă de-a lungul liniilor de tramvai pline de sînge spre intrarea depoului. Îți făcu loc printre pasagerii care așteptau și se Înghesui pe o bancă de ciment alături de un grup de țărănci care duceau păsări În coșuri de nuiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim goni pe trotuarele suburbane, printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond de la capătul german al Columbia Road. Trecu pe lîngă Opelurile și Mercedesurile parcate - În mod ciudat, mașini posomorîte care Îi dădeau o imagine poate prea clară a felului cum arăta Europa - și se opri În fașa ușii principale. Un sul japonez era prins de tăbliile ușii de stejar. Ușa se deschise și apărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fața doctorului Ransome și Îl mîngîie pe cap. Își imagină că era una dintre umbre, un covor negru Întins peste pămîntul obosit. La circa un kilometru și jumătate spre sud, printre movilele mortuare, putea vedea stabilizatoarele unui șir de avioane parcate, ca un mănunchi de oase pe fundalul serii. Jim studie avionul, recunoscînd fuselajul bombat și motoarele În stea. Erau Brewster Buffalo, un tip de avion american care nu putuse face față celor japoneze. Oare aici, printre movilele funerare, așteptau avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cataramele și insignele lor lustruite străluceau ca bijuteriile europenilor care vizitaseră Înainte de război cîmpurile de luptă de la Hungjao. Jim păși În iarbă, lăsînd În urmă norii de praf și rîndurile de soldați chinezi. Voia să vadă pentru ultima dată avioanele parcate și să stea sub Întinderea Întunecată a aripilor lor. Știa că soldații chinezi erau munciți de moarte, că acești bărbați făceau din propriile lor oase un fel de covor pe care să aterizeze bombardierele japonezilor. Apoi se vor duce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe japonezi plimbîndu-se În jurul avioanelor, se gîndea la cei trei tineri piloți și la echipa lor de la sol, care veniseră, prin lumina Înserării, să inspecteze pista. Dacă n-ar fi fost băiatul acela englez care să se plimbe spre avioanele parcate, japonezii nici n-ar fi remarcat vreodată echipa de lucru. Aviatorii Îl fascinau pe Jim cu mult mai mult decît armura kendo a soldatului Kimura. În fiecare zi, cînd stătea În balconul sălii de Întrunire sau Îl ajuta pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
apă doctorului Ransome, care le lua plictisit, dar trupele de securitate nu păreau mai interesate de prizonierii de la Lunghua, care ocupau terenul de fotbal, decît fuseseră În timpul marșului din ziua anterioară. Cu picioarele tremurînde, Jim se ridică și cercetă mașinile parcate, În căutarea Packard-ului părinților săi. Dar unde erau șoferii? Ar fi trebuit să aștepte lîngă mașini, așa cum făceau Întotdeauna În fața country club-ului. Apoi un mic nor de ploaie Întunecă soarele și o lumină cenușie se lăsă peste stadion. Uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el, cei circa treizeci de deținuți de pe terenul de fotbal se ridicau ca de la un picnic nereușit. Femeile ședeau pe iarbă, aranjîndu-și liniștite părul, printre trupurile foștilor lor prieteni, În timp ce cîțiva soți se uitau prin ferestrele prăfuite la bordurile mașinilor parcate. Peste o sută de deținuți erau morți, răspîndiți pe terenul de fotbal, de parcă ar fi căzut din cer În cursul nopții. Întorcîndu-se cu spatele la ei, Jim urcă printre bălțile de apă pînă la ultima treaptă a tribunelor. Acum, după ce Îl părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
niște pumni În carcasa de lemn. Jim putea vedea clar cutele proaspete din uniformele ofițerilor superiori chinezi și ghetele elegante americane, de luptă. Chiar și plutoanele de soldați de pe puntea de sub pod erau minunat echipate cu arme și aparate radio. Parcată cam În mijlocul joncii, era o limuzină neagră Chrysler, flamura unui general al Guomindangului fluturînd pe catargul cromat. Parapetul blindat al unui tun automat era montat la prova joncii. Fără avertizare, tunarii deschiseră focul asupra orașului. Proiectilele zburau deasupra capetelor orășenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să nu-l pierdeți. O ținea Pinochio pe Prințesă de mână în timp ce ea, după ce îi luaseră ăia toți banii pe o porție de hamsii, ea a 2-a zi își va da seama, tot dădea cu poșeta dreapta-stânga în mașinile parcate și alarmele porneau, boule, zicea ea cuiva și Pinochio: eu nu mă băgam, dacă o bătea cineva, avea de ce, de ce? De unde știai tu că ăla era un idiot? era un idiot, și i-a dat drumul de la mână, în semicerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu vehemența și seriozitatea cu care se angaja în protestele ei sociale. Cât de îndurerată va fi când Ignatius îi va descrie plăcerile lui încărcate de tandrețe. — Oare să îndrăznesc? se întreba Ignatius, lovindu-și absent căruciorul de o mașină parcată. Mânerul îi intră în stomac și râgâi. Nu-i va spune femeii cum a ajuns să afle despre ea. Va începe prin a discuta despre Boetius. Va fi impresionată. Ignatius găsi adresa și spuse: „O, Doamne! Biata femeie a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În ea. — Mă-ntreb... Dar șirul gândurilor lui Logan fu curmat de revenirea la viață a stației. Mai găsiseră un cadavru. Se Întunecase până să ajungă Logan la mica fermă din Împrejurimile Cults-ului. Poarta era deschisă, o mașină de patrulă parcată alături, cu doi agenți cu mutre nefericite care se vedeau prin parbrizul aburit. Blocau accesul la drumul spre fermă. Logan se opri lângă ei și lăsă În jos geamul. La fel făcu și agentul de la volan. — Bună ziua, domnule. — Care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ustura vezica din cauza vremii. Logan Încercă să nu ofteze. Dacă Nicholson n-avea să apară curând, avea să fie altă crimă În ziarele de a doua zi. „UN TICĂLOS DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toaleta va fi unul minim, iar zăvorul va fi repus la ușă. Cadavrul va fi scos În secret, și doi agenți de poliție lăsați acolo să suprevegheze zona. Asta se va face de la adăpostul cald și sigur al unei mașini parcate undeva unde să nu Încurce, din care să se vadă bine toaleta doamnelor. Zăpada care cădea neîncetat acoperise mocirla de urme de pași din jurul toaletelor, albind și rotunjind totul, nelăsând nici o urmă că fusese cineva pe acolo. Cei trei puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lăsă greu pe gărdulețul care despărțea magazinele de parcare. Era posibil ca Doug Disperatul s-o fi luat la fugă, dar nu prea mai era În floarea vârstei. Nu putea să fi ajuns departe. În stânga, doar drumul pustiu și mașini parcate, apărând și dispărând din vedere prin zăpadă. În dreapta, o adunătură de blocuri cenușii din cărămidă și beton, de Închiriat. Și mai multe mașini parcate. Cineva dispărând Într-una dintre clădirile lipste de viață și Întunecate. Logan se dezlipi de pe gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]