3,306 matches
-
stagiuni memorabile desfășurate în perioada directoratului domniei sale, la acele spectacole de neuitat care au fost Cavalerul Rozelor de Richard Strauss, Pelleas și Melisande de Debussy, Nunta lui Figaro de Mozart, și... multe, multe altele. Mă gândesc la acel special turneu parizian petrecut în urmă cu patru decenii; momentul de suprem interes l-a reprezentat atunci prezentarea în versiune coregrafică a partiturii Ciocanul fără stăpân de Pierre Boulez; am în vedere, de asemenea, preluarea de la Constantin Silvestri a primei producții bucureștene cu
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
contextul vieții muzicale românești și internaționale. Ultima sa apariție la Ateneul Român a avut loc la sfârșitul lunii ianuarie a acestui an în compania Orchestrei Filarmonice bucureștene; în luna decembrie a anului trecut a condus cu mare succes ultimul turneu parizian al Orchestrei Naționale Radio; în toamna trecută a participat la realizarea concertului festiv prilejuit de celebrarea Centenarului Filarmonicii "Oltenia" din Craiova. Sergiu Comissiona și-a început activitatea profesională la frageda vârstă de nici zece ani; și-a făcut debutul dirijoral
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
garanție de valoare și profesionalism. l Matei Călinescu nu se mulțumește doar cu retipăriri. Aflăm din interviu că a terminat o nouă carte de vreo 400 de pagini încredințată tot editurii sărbătorite. O versiune prescurtată va apărea și la editura pariziană Oxus, în colecția "Les Roumains de Paris" coordonată de Basarab Nicolescu. Căci românul ce constituie subiectul volumului este Eugen Ionescu. Ca și în alte cărți ale lui Matei Călinescu, un impuls autobiografic există și aici: "într-un anume fel, m-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
și „Migrațiile”, roman de inspirație istorică, din care prima carte a fost publicată în 1991 la „Editura de Vest” din Timișoara, în traducerea lui Dușan Baiski și a Octaviei Nedelcu. Tradus în limba franceză, „Migrațiile” a fost declarat de critica pariziană drept „cel mai bun roman străin al anului 1987”, iar la Belgrad a fost numit „romanul deceniului” din literatura iugoslavă. Și tot „Migrațiile” a fost ecranizat, filmul purtând același nume. Cărțile lui Miloš Crnjanski au fost traduse în patrusprezece limbi
Agenda2003-15-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280906_a_282235]
-
unele în altele, pentru că „moartea e legată de viață” și „aspectele urâte fac și ele parte din viață”. Tot în Bolivia, în localitatea Iquique se vorbește limba aymara (știați?). Cu toate cafenelele ce-și expun pe trotuar măsuțele, în stil parizian, balcoanele neglijate o fac pe autoare să spună: „orașul e parcă îmbrăcat cu un costum șifonat”. Sugestivă imagine! Livia Nemțeanu a trecut prin locuri străbătute odinioară de călători celebri: La Perousse, Thor Heyerdal, compatrioții noștri Mihai Tican Romano sau Iuliu
TIERRA DEL FUEGO FIN DEL MUNDO. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
și-a purtat la vedere, în mod ostentativ, prozodia proprie, o prozodie întru totul clasică. La Pillat, formula prozodică e decisivă și configurează însuși sensul mesajului poetic. Iar asta încă de la debut. Tînărul aspirant la gloria literară, elev de liceu parizian, apoi student la Sorbona, a căutat de la început, instinctiv, ritmul cel mai apăsat și mai spectaculos. Frecventarea lui Macedonski și a școli sale îi sugerase importanța ritmului în poezia simbolistă; poetul preferat al adolecenței și al tinereții sale, Francis Jammes
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
Manfred“), care a exercitat o puternică influență asupra romantismului european. Joi, 23 ianuarie Stendhal Acum 220 de ani s-a născut scriitorul Stendhal (pseudonimul lui Henri Beyle), unul dintre creatorii romanului realist francez. A scris proză caracteriologică ce evocă aristocrația pariziană sub Restaurație („Armance“), fenomenul arivismului („Roșu și negru“), corupția din mediul financiar și militar („Lucien Leuwen“) sau moravurile politice și ecleziastice („Mănăstirea din Parma“), dar și nuvele romantice, eseuri, însemnări de călătorie și pagini autobiografice. „Miliardul de la Agenda“ După cum cititorii
Agenda2003-3-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280593_a_281922]
-
a mijloacelor teatrale, el lasă întreaga povară a expresivității pe umerii a doi actori minunat aleși: Claudia Ieremia și Romeo Ioan. „Matei Vișniec mi-a declarat că e cel mai frumos spectacol pe care l-a văzut la Lucernaire. Turneul parizian este doar primul dintr-un lung șir de deplasări, sper. Vom merge cu „Bogdan și Verena“ la Viena, apoi la cât mai multe dintre comunitățile românești din jurul țării“, ne-a declarat regizorul Ioan Ieremia. SIMONA POPOVICI Timișoara luminos-europeană l Pe
Agenda2003-5-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280640_a_281969]
-
ani i-am petrecut la Școala franceză, unde profesorii erau foarte exigenți, iar instituția era mult mai bună decât cele similare din Franța“, spune Anne. Întoarcerea în țara natală a fost traumatizantă. Cu greu a fost acceptată de o școală pariziană, pentru că „peste tot eram văzută ca o maimuță venită din Madagascar, dar n-au avut încotro, au trebuit să mă accepte, întrucât eram franțuzoaică“. De mică i-au plăcut teatrul, muzica și dansul, iar părinții au încurajat-o să se
Agenda2003-5-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280652_a_281981]
-
Petr Král se autodefinește ca „metafizician pieton”, după o adolescență și o tinerețe suprarealistă la Praga (in grupul din jurul lui Vratislav Effenberger) și postsuprarealistă la Paris (prieten cu Alain Jouffroy, Nicole Espagnol, Alain Joubert și alții, după autodizolvarea grupului suprarealist parizian în 1969). Merită, credem, să menționămi`n această succintă prezentare și cele două premiil literare obținute in Franța, care poartă numele a doi poeți de origine română (Premiul „Claude Sernet” in 1986, pentru volumul de poezie Pour une Europe bleue
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
parte din grupul suprarealist, reunit în jurul lui Vratislav Effenberger, grup care fusese tolerat într-o oarecare măsură de autoritățile comuniste, chiar înainte de perioada cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga“. Pe de altă parte, îi cunoșteai pe cîțiva dintre suprarealiștii parizieni, pe care i-ai întîlnit cu prilejul unei prime călătorii la Paris, în 1967. Cum ai fost primit de grupul suprarealist parizian cînd întoarcerea ta la Praga devenea din ce în ce mai improbabilă? Petr Král: Întoarcerea mea la Praga, în 1968, nu a
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
perioada cunoscută sub numele de „Primăvara de la Praga“. Pe de altă parte, îi cunoșteai pe cîțiva dintre suprarealiștii parizieni, pe care i-ai întîlnit cu prilejul unei prime călătorii la Paris, în 1967. Cum ai fost primit de grupul suprarealist parizian cînd întoarcerea ta la Praga devenea din ce în ce mai improbabilă? Petr Král: Întoarcerea mea la Praga, în 1968, nu a „devenit” improbabilă, decisesem din momentul plecării că nu mă voi întoarce, iar această decizie a fost actul cel mai fericit din viața
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
Praga devenea din ce în ce mai improbabilă? Petr Král: Întoarcerea mea la Praga, în 1968, nu a „devenit” improbabilă, decisesem din momentul plecării că nu mă voi întoarce, iar această decizie a fost actul cel mai fericit din viața mea. Cît despre suprarealiștii parizieni, ei au fost mai primitori ca oricînd și, prin ospitalitatea lor, m-au ajutat mult să rămîn la decizia pe care o luasem. Între 1968 și 1981, anul în care ai publicat Drumuri ale Paradisului / Routes du Paradis la Editura
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
citez din prefața la Antologia suprarealismului în Cehoslovacia, unde scriai că suprarealiștii de la Praga au dat întîietate „trăirii (...) nu numai în fața automatismului, dar și, mai ales, a cultului unei «alte» lumi, pur ipotetice, care e marca distinctivă a gîndirii suprarealiștilor parizieni“. Pentru mine, ceea ce a fost cu adevărat important în momentul acela era să reconsider totul din perspectiva celor scrise în Sfîrșitul imaginarului sau Dincolo de avangarde - deci într-adevăr din perspectiva unei rupturi de suprarealism. Nu pot să fac aici decît
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
un critic exact” al lumii românești; Elena Vianu este un model discret despre cum poți sintetiza limpede idei filosofice în plin deceniu stalinist; Jeni Acterian și frații săi sunt modele de suferință; de la apropiații lui Cioran învață câte ceva despre prieteniile pariziene (cazurile aromânului Constantin Tacou, care, spre sfârșitul vieții, înaintează, și el, „în amintirile românești tot mai copleșitoare” și traducătorului Alain Paruit), Matei Călinescu îi e „prețios și drag” prin lipsa oricărei umori, apreciază la Patapievici felul în care scoate din
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
omul comun, media aritmetică a calităților și defectelor «fragedei ființe a firii». E o însușire moștenită de la creatorul său a cărui capacitate de adaptabilitate uluiește: Hugo Pratt se simte la fel de bine și în jungla amazoniană , și în sofisticatele medii intelectuale pariziene. Proiecție bovarică a propriului eu, Corto Maltese se dovedește a fi oglinda flatantă în care scriitorul a ales să ni se înfățișeze.” Citindu-l pe Mihăieș, ne dăm seama că talentul face totdeauna diferența, nu doar în proză sau în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
facem coadă la toalete și ne ținem de burtă (nu de râs, ci de crampe). Antagonism între mâncărurile arăbești și stomacurile europenești. Noroc că vasul era dotat cu niște picături făcătoare de minuni. Paris, în metrou. În autobuzele și metrourile pariziene e liniște și disciplină. Spre deosebire de mijloacele de transport din Italia și Spania, unde ginta latină e vocală și zgomotoasă, la Paris e liniște deplină. Suntem așezați pe o băncuță în metro. În fața noastră sunt două scaune, spate în spate, pe
Alte întâmplări haioase de peste mări și țări by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/2721_a_4046]
-
cu viteza fulgerului. Habent sua fata... Manuscrisul marchizului de Sade, conținând sulfuroasa poveste a celor 120 de zile ale Sodomei, a rămas la Bastilia, când autorul a fost transferat în grabă la Charanton, cu zece zile înainte de căderea vestitei închisori pariziene. Autorul l-a socotit pierdut până la moartea sa în 1814. Nu se știe cum, manuscrisul a fost totuși salvat. A reapărut la sfârșitul secolului XIX. În 1929, a fost cumpărat, nu se știe de la cine, de Charles și Marie-Laure de
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
subiect care l-a obsedat mereu, existentă istorică a legendarilor vikingi. Salutat nu numai in festivaluri dar și în săli, succesul comercial al noului film îi dă posibilitatea să se întoarcă la proiectul său drag, BRONSON care a ținut afișul parizian toată primăvara trecută și a strâns o cunună de aprecieri superlative precum “Adevărată reînventare a genului” cum notă Positif iar altcineva, în revistă “Excessif”, scria: “Dacă toate filmele ar degajă atâta energie, piața cocainei s-ar prăbuși...” Energia este trăsătură
CANNES 2011 - Nicholas Winding Refn, aventura unei vieţi. () [Corola-journal/Journalistic/26375_a_27700]
-
ei teme și clasificându-le în instrumentele artei sale și scopurile ultime ale contemplației. Prefața compară textul cu De civitate Dei, cu Divina comedie sau cu Summa theologica, subliniind natura izolată, singulară și originală a producerii ei, departe de mediul parizian al finalului secolului al XIII-lea și debutului secolului al XIV-lea, unde ea ar fi ajuns, probabil, să fie realizată într-o manieră mult mai impregnată de modele teologice ale vremii. Aspectul este, însă, doar parțial adevărat: deși structura
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
din 1844, la piesa lui Gerhart Hauptmann, }esătorii, și apoi la propriile-i discursuri politice, care trimit la alți scriitori militanți, ai altor vremuri: „Când le-am declamat poezia lui Heine, Tesătorii silezieni, pe care poetul o scrisese în exilul parizian, inspirat de răscoala din 1844 a țesătorilor din Petersau și Langenbielau, comitetele de întreprindere s-au înspăimântat, de parcă ar fi simțit în ceafă suflarea de gheață a celor trei versuri ale sale: «Îți țesem, Germanie, giulgiul de moarte, - Blestem întreit
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
Filmele au fost proiectate la Cinema Victoria, iubitorii de documentare putând viziona filme cu tematici variate: de la dragoste și idealul de iubire, (Phon Pehn Lullaby- de Pawel Kloc, film câștigător al Marelui Premiu astra Film) la lumea eclectică a metroului parizian (Metro) sau viața claustrofobă a gangsterilor din Africa de Sud (Gangster Project). „Zeci de mii de spectatori cinefili sau nu, iubitori ai filmului de non-ficțiune ori aflați la prima întâlnire cu filmul documentar au vizionat la Astra Film povești inedite, surprinse în
Au început înscrierile pentru Astra Film Festival 2013 [Corola-blog/BlogPost/98328_a_99620]
-
producția ”Mon Amor” a Teatrului Național de Opereta ”Ion Dacian”, eveniment programat pentru seara zilei de 23 februarie, incepand cu ora 19:00. „Paris mon amour” este un spectacol colaj ce are la bază unele dintre cele mai cunoscute chansonete pariziene, printre care piesele „Je ne regrette rien” și „La vie en roșe” ale lui Edith Piaf, „Ne me quitte pas” a lui Jaques Brel sau „Salut” a lui Joe Dassin. ”Producția Teatrului Național de Opereta creează o lume halucinogena, într-
"Paris, Mon Amour" la Sibiu [Corola-blog/BlogPost/98329_a_99621]
-
Gastro și restaurante Dacă vreodată ați simțit în Cluj lipsa unui adevărat restaurant parizian, unde să gustați finețuri frantuzești, mâncăruri eclectice, vinuri rafinate, ei bine, avem o veste bună pentru voi. Începând cu acest an nu mai trebuie să vă planificați vacanța de vară în Franța, puteți la fel de bine să vă programați o vizită
Chez Michou [Corola-blog/BlogPost/98377_a_99669]
-
restaurant. Astfel, din punct de vedere al structurii, Chez Michou este un spațiu versatil, adaptabil preferințelor clienților, care au ocazia de a savura o cină romantică sau un prânz frugal în partea de restaurant a localului, într-o adevărată ambianță pariziană, dar, la fel de bine se pot bucura de compania prietenilor, la o discuție înfl ăcărată purtată fie la bar, fie în zona bistro. De la mobilierul realizat în mare parte din lemn (pe noi ne-au cucerit elegantele măsuțe cu fețe de
Chez Michou [Corola-blog/BlogPost/98377_a_99669]