286 matches
-
mult mai riguros aplicat, iar efectele lui trebuie să fie mult mai vizibile. Aspecte instituțional-istorice. Fără a exagera, regimul politic de dictatură al lui Carol al II-lea a fost începutul declinului fragilei democrații interbelice. Populația românească majoritară pierdea astfel parlamentarismul, libertatea de expresie, de asociere etc. În plus, pentru evrei a început legiferarea instrumentelor de marginalizare sociopolitică din statul român. Aveau să urmeze discriminarea rasială, deposedarea economică, pierderea tuturor drepturilor politice, expulzarea și exterminarea fizică. Politica antisemită a statului român
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
propagarea falsei democrații burgheze”, „ponegrirea orânduirii socialiste și a succeselor acesteia”, “încercarea de a nega sau a reduce rolul dictaturii proletariatului și rolul conducător al partidului marxist-leninist”, aprecierea teoriei marxist-leniniste ca “învechită” și “îngustă” în ceea ce privește explicarea fenomenelor contemporane, „ploconirea în fața parlamentarismului burghez”, „proclamarea tezei că singura metodă de trecere de la capitalism la socialism ar fi metoda pașnică”. Această critică a revizionismului a fost bine primită de delegația română. PMR apreciase la Plenara CC al PMR din 28 iunie - 3 iulie 1957
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
adăuga, Caragiale, autorul de comedii, - „scriitor satiric” par excellence. Dracul, acela ascuns în detaliile textului, nu e așadar chiar atît de negru. Înfrîngîndu-ne rutina lecturii, vom observa ușor că Gelu Negrea are dreptate. Al. Paleologu spunea cîndva că nu doar parlamentarismul de la 1880 este vizat în Scrisoarea pierdută, ci orice parlamentarism, românesc sau european. După părerea lui Negrea, viciile personajelor caragialiene sînt veniale, țin de viața politică democratică (în regimuri totalitare, altele sînt regulile jocului, prin urmare și viciile, și, în pofida
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
acela ascuns în detaliile textului, nu e așadar chiar atît de negru. Înfrîngîndu-ne rutina lecturii, vom observa ușor că Gelu Negrea are dreptate. Al. Paleologu spunea cîndva că nu doar parlamentarismul de la 1880 este vizat în Scrisoarea pierdută, ci orice parlamentarism, românesc sau european. După părerea lui Negrea, viciile personajelor caragialiene sînt veniale, țin de viața politică democratică (în regimuri totalitare, altele sînt regulile jocului, prin urmare și viciile, și, în pofida tezei lui Mircea Iorgulescu din Marea trăncăneală, nimic din ce
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
riguros prevede art. 2 din Constituție. ... Din aceste motive, parlamentarul este permanent supus controlului opiniei publice și întreaga lui activitate trebuie să fie numai în conformitate cu legea. Aceasta dă măsura în care reprezentarea parlamentarilor este sau nu "în serviciul poporului". "Arta parlamentarismului" constă în asigurarea concordanței între voința parlamentară exprimată prin legi și hotărâri și voința majoritară a poporului. Pentru realizarea acestui scop există, ca mijloace, și birourile parlamentare, întruniri, dezbateri publice, informarea publică, consultații, concursul autorităților, consultarea prin referendum local etc.
DECIZIE nr. 279 din 22 martie 2006 cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 22 formularea "în timpul mandatului", art. 23 alin. (3) propoziţia finală, art. 28, art. 35 alin. (1) lit. i) şi j), art. 38-40, art. 41 alin. (3) şi (6), art. 49 alin. (1)-(5) şi art. 50 alin. (2) din Legea privind statutul deputaţilor şi al senatorilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/176406_a_177735]
-
pe evitarea conflictelor instituționale și pe asigurarea unei majorități parlamentare pentru susținerea Guvernului, deci, pe evitarea instabilității guvernamentale. Această "raționalizare" implică reglementarea de o manieră complexă și sofisticată a raporturilor dintre Guvern și Parlament și limitează jocul principalelor elemente ale parlamentarismului în scopul de a evita deriva sistemului și instabilitatea guvernamentală (a se vedea, în acest sens, L. Favoreu, P. Gaia, R. Ghevontian, J.-L. Mestre, O. Pfersmann, A. Roux și G. Scoffoni - Droit constitutionnel, Ed. Dalloz, Paris, 2005, p. 346
DECIZIE nr. 784 din 26 septembrie 2012 asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 3, art. 18 şi art. 19 din Legea privind cooperarea între Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/245560_a_246889]
-
de deosebită gravitate îl constituie promulgarea Legii pensiilor trecută prin fraudă în Plenul Camerei Deputaților. Faptul că semnătura președintelui se află pe un act recunoscut ca fiind rezultatul unui furt grosolan de voturi care va intră în istoria neagră a parlamentarismului românesc, reprezintă o încălcare gravă a atribuției constituționale referitoare la promulgarea legilor ( art. 77 din Constituție )." Se mai arată că în același sens sunt și "încercările de intimidare a presei, prin includerea acesteia printre vulnerabilitățile ce afectează securitatea națională". Astfel
AVIZ CONSULTATIV nr. 1 din 6 iulie 2012 privind propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/243052_a_244381]
-
plenului. Totuși, se observă că, din statele anterior menționate, în Portugalia, din mai 2012, există o implicare ex ante a plenului. În schimb, în Danemarca și Germania dezbaterile în plen și în comisii sunt frecvente, acest model fiind cel al "parlamentarismului total". Această tendință prezentată mai sus se opune modelului tradițional de neintervenție parlamentară în pregătirea reuniunilor Consiliului European (Malta, Grecia, România și Marea Britanie). 4.3.6. Dintre țările cu o rată mare de dezbateri în plen înainte de sesiunile Consiliului European
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
care dezbaterile ex ante sunt limitate și, de obicei, au loc după ce s-au încheiat lucrările reuniunii Consiliului European; ... f) modelul "policy maker", cel în care activitatea parlamentară are ca scop influențarea Guvernului înainte de sesiunea Consiliului European (Germania); ... g) modelul "parlamentarismului total", care oferă o combinație între examenul tehnic și dezbaterea publică atât înainte, cât și după sesiunile Consiliului European (Danemarca). ... Totodată, studiul menționat identifică și patru modele intermediare: a) modelul Austriei și Suediei, care este o combinație între cel al
DECIZIE nr. 449 din 6 noiembrie 2013 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3 şi 18 din Legea privind cooperarea dintre Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/257067_a_258396]
-
etc.). De Gaulle face prima sa conferință la Sorbona în primăvara anului 1934, sub egida cercului Fustel-de-coulage “Acțiunii Franceze”. De inspirații monarhiste, de Gaulle, ofițer supus rezervei dă dovadă în scrierile și în operele sale de un mic respect față de parlamentarism și îi preferă în schimb un regim mult mai puternic și mai rigid. Pînă la sfîrșitul vieții el va evidenția admirația sa față de personalitatea și operele istoricului regalist Jacques Bainville. Ideile sale se vor ciocni totuși, pe de o parte
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
cu circa un milion de participanți de către organizatorii acesteia, respectiv 300.000 de către poliție. Alegerile din iunie 1968 au fost un mare succes pentru gaulliști care au obținut 358 din cele 487 de mandate de parlamentar (un record în istoria parlamentarismului francez). Georges Pompidou a fost înlocuit de Maurice Couve de Murville în cursul lunii iulie. Campania electorală a ținut ocupate forțele de poliție, în timp ce reluarea lucrului s-a efectuat treptat. Reluarea controlului de către organele de stat s-a făcut în
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
care a dispus și a organizat asasinatele) și au fost asasinați ulterior, în 1938, odată cu Codreanu. În noaptea de 26-27 noiembrie 1940 un detașament al „poliției legionare” a declanșat Masacrul de la Jilava, în care 64 de generali, politicieni, fruntași ai parlamentarismului și ai politicii române sunt asasinați în timp ce se aflau în stare de arest preventiv la închisoarea Jilava. A doua zi, Traian Boeru cu o echipă de legionari i-au ridicat de la domiciliile lor pe economistul Virgil Madgearu (vezi Asasinarea lui
Mișcarea Legionară () [Corola-website/Science/299614_a_300943]
-
Sistemul parlamentar este o formă de manifestare deosebită a sistemului reprezentativ și a parlamentarismului, caracterizată de următoarele trăsături: În ceea ce privește criteriul principal, și anume răspunderea Parlamentului, el poate să dea guvernului, primului ministru sau miniștrilor un vot de neîncredere, sub forma unei moțiuni de cenzură sau a respingerii unei legi susținute de guvern. Dacă în
Sistem parlamentar () [Corola-website/Science/303173_a_304502]
-
mai importante revoluții a secolului al XIX-lea”. Este apoi subliniat faptul că sub aspect ideatic revoluția pașoptistă a avut trăsături comune pe plan european, urmărind: “eliberarea țăranilor, afirmarea dezideratelor naționale și libertatea pe plan politic, prin promovarea constituționalismului și parlamentarismului”. În ce privește istoriografia românească privitoare la Revoluția de la 1848, autorul evidențiază că deși acesteia i s-au consacrat “un număr impresionant de studii, articole, monografii și colecții de documente... Ceea ce ne lipsește este însă o monografie a revoluției române de la 1848
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
Römischer Katholizismus und politische Form" ("Catolicismul roman și formă politică") în 1923, care au fost aprobate de autoritățile ecleziastice. În 1924 a apărut prima lucrare explicit politică a lui Carl Schmitt "Die geistesgeschichtliche Lage des heutigen Parlamentarismus" ("Starea spirituală a parlamentarismului contemporan") urmată, în 1928, de "Verfassungslehre" ("Drept constituțional") în care analizează critic prevederile constituției Republicii de la Weimar. Anul publicării celei de a doua lucrări a coincis cu transferul său la Școala Superioară de Comerț din Berlin. Deși această școală avea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
inviolabilitatea constituției, arătând că era necesară corectarea deficiențelor constituției existente. Pe de altă parte, constatând situația politică tulbure din Germania și imposibilitatea parlamentului german de a guverna în mod coerent, el a militat pentru conceptul unui stat puternic și împotriva parlamentarismului și a pluralismului politic. Acest stat trebuia să se bazeze pe o economie liberă și să limiteze intervențiile statului la minimum, retrăgându-se din domeniile care nu trebuiau să constituie preocupări ale statului. Aceste principii au fost expuse într-o
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
este vorba despre o "decizie care rezultă dintr-un vid normativ" ("Entscheidung aus dem normativen Nichts") După Schmitt, deciziile politice ale unei constituții moderne (în condițiile Germaniei) sunt cele care se referă la republică, la democrație, la federalism și la parlamentarism. Deciziile referitoare la drepturile fundamentale reprezintă partea juridică. Partea politică definește modul de funcționare a statului, pe când partea juridică stabilește limitele în care această funcționare poate avea loc. După definiția lui Schmitt, o constituție are totdeauna o parte politică, dar
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
imposibilitatea de acțiune politică. Astfel, o democrație nu există doar pentru că un parlament a fost ales prin metode democratice sau pentru că au loc deliberări deschise; este necesară existența unei dorințe de a găsi soluții pentru a guverna în mod eficient. Parlamentarismul în care parlamentul este incapabil să ia o acțiune este definit de Schmitt ca "fațadă falsă a democrației". Prin acest argument, Schmitt pune accentul pe partea de fond și nu pe cea formală a democrației. Consecința logică este că a
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
doua perioadă de rusificare dintre 1908 și 1917, a neutralizat funcțiile și puterile noului parlament. Împăratul vedea Parlamentul ca având doar rol consultativ. El singur hotăra compoziția Senatului finlandez, care nu se corela cu adunarea Parlamentului, desființând orice idee de parlamentarism adevărat. Țarul a dizolvat Parlamentul și a ordonat noi alegeri aproape anual între 1908-1916. Capacitatea Parlamentului de a rezolva problemele sociale și economice majore era limitată de confrontările între reprezentanții populației needucate și cei ai fostelor stări, obișnuite cu atitudinile
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Y.Pehkonen and Heikki Renvall. În politica internă, principalul obiectiv al Senatului Alb era revenirea la putere în Finlanda. Conservatorii pregăteau un sistem politic monarhist, cu un rol redus pentru Parlament. O facțiune conservatoare fusese întotdeauna împotriva democrației; altele aprobaseră parlamentarismul de la reforma revoluționară din 1906, dar după criza din 1917 și izbucnirea războiului în 1918, ajunseseră la concluzia că emanciparea oamenilor de rând nu va funcționa. Social-liberalii și nesocialiștii reformiști și moderați se opuneau însă oricărei restricții asupra parlamentarismului. La
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
aprobaseră parlamentarismul de la reforma revoluționară din 1906, dar după criza din 1917 și izbucnirea războiului în 1918, ajunseseră la concluzia că emanciparea oamenilor de rând nu va funcționa. Social-liberalii și nesocialiștii reformiști și moderați se opuneau însă oricărei restricții asupra parlamentarismului. La început, ei s-au opus ajutorului militar german, dar războiul prelungit le-a schimbat atitudinea. În politica externă, Senatul de la Vaasa înclina către Imperiul German pentru ajutor politic și militar, pentru a învinge Gărzile Roșii finlandeze, a pune capăt
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Războiul din 1918 a dus și la dezintegrarea facțiunilor socialiste și nesocialiste. Bascularea puterii politice către dreapta a produs o dispută între conservatori și liberali pe tema sistemului de guvernare pe care să-l adopte Finlanda: primii cereau monarhie și parlamentarism restrâns, ceilalți cereau o republică democratică și reforme sociale. Ambele părți își justificau ideile pe baze politice și legale. Monarhiștii susțineau că legea din 1772 care instituia monarhia (din perioada suedeză) era încă în vigoare, și că declarația de independență
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a acordat drepturi cum ar fi libertatea de exprimare și a statului de drept. Modificări importante includ: • 1814-11-04: Constituția a fost modificata pentru a se forma o uniune personală cu regele Suediei. • 1851: Interzicerea constituțională a admiterii evreilor- ridicată. • 1884: Parlamentarismul a evoluat încă din 1884 și presupune că guvernul nu trebuie să aibă parlamentul împotriva sa (o lipsa de neîncredere, dar nu au nevoie de sprijinul său expres), și că numirea de către rege este o formalitate atunci când există o majoritate
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
stat), Marele Maestru al Ordinului Regal Norvegian Sf. Olav și Comandant Suprem simbolic al forțelor armate norvegiene. Consiliul de Stat este în mod formal convocat de către monarh. Consiliul de Stat constă din primul-ministru și consiliul lui, oficial numit de către rege. Parlamentarismul a evoluat încă din 1884 și presupune că guvernul nu trebuie să aibă parlamentul împotriva sa, și că numirea de către rege este o formalitate. Consiliul trebuie să aibă încredere în corpul legislativ norvegian, cunoscut sub numele de Storting. În practică
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
datorează atitudinilor rasiste, ținând seama că în America Latină europenii s-au amestecat din punct de vedere rasial cu populațiile băștinașe. Țările vestice au în comun un standard de viață ridicat, prin comparație cu restul lumii. Viață politică este caracterizată prin parlamentarism, democrație și respectarea drepturilor omului. În plus, nivelurile culturale similare pot caracteriza societățile occidentale. Din punct de vedere diplomatic și militar, societățile occidentale au fost într-un fel sau altul aliate între ele de la sfârșitul celui de-al doilea război
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]