1,340 matches
-
profesorul Zeze Puțintelea (zis Poponețea). Autopsierul de la Morgă, Sebastian Tufiș, visează să facă filme cu "adevărul convex". Vinerica-Venerica Simionescu, fostă Capdeiepure, este Pitia din Cioromârda, în timp ce doctorița Ruxandra pictează și explică doct tablouri abstracte. Din această schemă deopotrivă parabolică și parodică a istoriei contemporane, realitatea cotidiană a României nu poate apărea decât refractată, distorsionată. Narațiunea "browniană", despre care se vorbește înspre finalul romanului, ar fi astfel "cea mai adecvată oglindire a zilei de azi". În cuvintele Filofteiei Năsturel, "tâmpeniile mele, absurditățile
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
că, de vreme ce găsesc romanului destule calități, prejudecata mea e una, intelectual vorbind, malignă. Ea acționează doar din loc în loc, în punctele, ce-i drept, nodale, în care - dau un singur exemplu - portretul soților Ceaușescu e împins dincolo de frontierele etice ale parodicului. Expedițiile cinegetice ale șefului de stat se desfășoară ca unse cu miere, într-o atmosferă deopotrivă netedă și dulceagă. Ședințele de chiromanție gipsy pe care soția sa și le programează periodic dau, la rându-le, seamă de un anume miraculos
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
ca și limbajul prea marcat regional - o carență mai generală a literaturii lui Agîrbiceanu". Despre o nuvelă a lui I.Al.Brătescu-Voinești, Pană Trăsnea Sfîntul: "Pigmentată de reflecții naratoriale cam siropoase asupra iubirii, nuvela este melodramatică, artificială și chiar involuntar parodică". Același ochi exigent se aplică și asupra produselor epocii în curs, înfățișate, e drept, pe sărite, însă nu expeditiv, ci cu o onestă concentrare a atenției. Neintimidat de monumentalitatea aparentă a Istoriei lui Marian Popa, criticul e de părere că
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
simplu: "Da ce s-a întâmplat de îl banară și pe FMTV?" (forum.softpedia.com); "te banară ăshtia din nou? sau uitashi parola?" (forum.computergames.ro). Ultimele exemple pot reprezenta autentice uzuri regionale, dar și (chiar mai probabil), formulări glumețe, parodice, imitînd uzul oltenesc al timpului verbal. Anglicismele recente preluate din limbajul internetului se răspîndesc rapid, jargonul utilizatorilor de calculatoare trecînd ușor în registrul colocvial comun. Verbul a bana nu pare a fi intrat deocamdată în circulația mai largă, de pildă
A bana by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7828_a_9153]
-
poate fi considerată corespondentul experienței inițiatice; de obicei, inițierile francmasonice sînt repetări figurative ale coborîrilor antice în Infern (ciclul moarte-înviere), prezente în misterele egiptene sau greco-romane. c. Felul în care Montresor îl înlănțuiește pe Fortunato pare a fi o inversiune parodică a crucificării, detaliu ce poate duce la concluzia unei revanșe parabolice în numele lui Christos, prin substituția ironică a referentului cu oponentul (i.e.un francmason, Bufonul Fortunato). Dacă urmărim atent cele două seturi distincte de virtualități tematice, putem vedea validitatea conceptului
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
1924 Faulkner publicase The Marble Faun, volum care-l plasa între poeții promițători ai regiunii.) E cât se poate de adevărat că și Soldier's Pay privilegiază referințele la astfel de personaje mitologice. Numai că funcția lor e ironică și parodică, în ton cu poetica modernistă. Departe de a încerca să recreeze un univers bucolic, Faulkner demonstrează că mitul funcționează și în condițiile „nerealității" spirituale în care s-a scufundat omenirea după Primul Război Mondial.
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
aceastei paralele nu doar spectaculozitate, ci și substanță. Primul argument provine din situația obiectivă prezentată: asemeni lui Ulise, Donald Mahon se întoarce din război. Sosirea e premersă de un dialog între Ahile și Marte, o confruntare textuală desfășurată în regim parodic, tocmai pentru a pune în contrast - exact ca în Ulysses al lui Joyce - eroismul lumii vechi și formele degradate de manifestare ale acestuia în prezent. "Decăderea tradiției eroice marțiale și inversarea concomitentă a rolurilor tradiționale - sugerată probabil de referința sarcastică
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
mă întorc după-amiază. Trebuie să cos ceva." Cealaltă variantă a Penelopei, Emmy, așa cum aflăm în capitolul III, "se angajase la o croitorie." Firește că aceste paralele conțin o serioasă doză de ironie. Faulkner a încercat să stabilească mai degrabă relații parodice, decât să urmeze servil un model - fie el și unul de-un prestigiu covârșitor. Exemplele sunt mult mai numeroase. Ne-am rezumat doar la câteva pentru a pune în evidență elementul intențional din scrisul lui Faulkner. Nu e vorba de
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
din, bunăoară, Căldură mare. Iată, asociațiile automate, dereglarea sensului, tehnica echivocului, stereotipiile subminate din interior, derizoriul și ironia grandioasă constituie arsenalul "tehnic" al romanului "în patru părți", Pâlnia și Stamate, care începe cu o descriere "realist-clasică" și continuă cu deconstrucții parodice: Un apartament bine aerisit compus din trei încăperi principale, având trasă cu geamlâc și sonerie. În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna înfășurată în cerceafuri ude... O masă fără
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
așa cum ne-a învățat Radu Afrim în spectacolele lui. Radu Afrim are un suflet romantic, e fascinat de vârsta a treia socotind-o o sărbătoare princiară, dar asta nu-nseamnă că nu are și un obiectiv caricatural în care ridicolul, parodicul, fragilul îi dau dimensiune. Spectacolele lui Afrim au o înaltă tensiune pasională, se-nscriu pe șoseaua copilăriei într-o metafizică a iubirii. Eroul principal este românul-francez Emil Cioran, în ultimii ani ai vieții lui, atunci când Eugčne Ionesco, și el pe un
Mărturisirea unui actor by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/7322_a_8647]
-
veți avea ocazia să vedeți cum se accesorizează în mod profesionist Skoda" (informatiiauto.ro). Ca orice metaforă cognitivă, a se accesoriza produce interferențe și suprapuneri: mașina e personificată (se feminizează), în vreme ce persoana se mecanicizează. Utilizarea verbului produce și deraieri glumețe, parodice, în care accesoriile invocate sunt bâte, cuțite sau diverse atribute naturale ("moda se accesorizează cu papuci de plastic, ghiul, lanț, ceafă groasă", suchacool.blogspot.com). Un împrumut care a prins foarte bine, pentru că include un sufix productiv și în română
Limbajul chic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7341_a_8666]
-
eroii" zilelor noastre - complet indiferenți la autenticitate - au ca principală preocupare să fie cât mai bine văzuți și auziți, să-și facă un loc cât mai vizibil, în prim plan. Un atare subiect a atras de la sine o substanțială încărcătură parodică, multe momente ilustrând-o din plin. Dar aceste momente trebuiau să se prindă firesc, ca niște ramuri, de trunchiul arborelui unei structuri generale, ceea ce în bună parte nu s-a întâmplat. Dacă în ultimii ani coregrafa Vava Ștefănescu a umplut
La început de an by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7626_a_8951]
-
arta și succesul creîndu-l pe Henry Bech, scriitor evreu-american de succes, care are câte ceva din Mailer, Bellow, Portnoy, Singer, Roth și Salinger, un alter ego ficțional de care se detașează cu ușoară ironie, de fapt auto-ironie și cu vădite intenții parodice. Lui Bech, de pildă, i se acordă premiul Nobel, pe care Updike, perceput drept scriitor WASP (alb, anglo-saxon, protestant), l-a asteptat zadarnic. Henry Bech este protagonistul a trei cărți care îi poartă numele în titlu: Bech, a Book (1970
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
simetrie cotorul sau lăuntrica-i creastă, rezultă două aripi simetrice egale; egale planimetric, căci, în volumetrie, egalitatea nu se realizează decât când ea este deschisă chiar la mijloc." Etc. Și, fiindcă autorul e, înainte de toate, poet, alternativele exercițiilor, ușor baladești, parodice prin excelență, dau cărții sale farmecul unei literaturi frumos caligrafiate, născută din sine și cultivată în sine: "Albă-ca-Zăpada are/ 7 feluri de pisici, -/ de alt soi e fiecare,/ iar pisoii sunt pitici.// Cea dintâi între princese/ e un siamez (dar
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
ficțiune și realitate văzând, oricât ar părea de insolită apropierea, în Domnul un Don Quijote de respirație scurtă, pentru care realitatea din mintea sa rămâne mai puternică decât aceea propriu-zisă, iar în Fecior o variantă autohtonă și citadină de Sancho Panza parodic, blazat și lipsit de dimensiunea paremiologică a originalului. E, poate, mai puțin spectaculos, dar mi se pare mai aproape de litera și spiritul textului." (pag. 127) Interesant cum Gelu Negrea nu se abate de la nici unul din modelele de atitudine trasate de
Subiectivitate și predicație by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7241_a_8566]
-
apare în cazul unui tip de pleonasm (pe care l-am discutat altă dată), în care termeni culți sunt asociați cu sinonimele lor populare: bref pe scurt, antică și de demult, eroare de greșeală etc. Un alt exemplu de utilizare parodică este oferit de cuvântul lapsus, latinism internațional pe care vorbitorii l-au apropiat, în glumă, de un termen vechi, din fondul de bază, lipsă (din punct de vedere etimologic, un derivat regresiv de la un verb împrumutat din limba greacă). A
Lapsuslipsus by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7271_a_8596]
-
Rareș Moldovan Titlul romanului Curcubeul gravitației se referă la arcul de fum pe care îl lasă în urmă rachetele și totodată - în viziune parodică, neagră - la semnul pe care i-l trimite Dumnezeu lui Noe cînd îi promite că nu va mai distruge niciodată omenirea. Tyrone Slothrop, protagonistul, este militar în Londra anului 1944, în timpul războiului, și are o problemă bizară: de cîte ori
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
hieratice, celeste ale poveștii, ne aflăm într-un univers șocant, provocator, urât până la dezgust, în care oricât am încerca să simțim muzica sublimă a lui Wagner, nu o putem racorda cu nimic la imaginea vizuală. Neuenfels cade în grotesc și parodic în unele scene: în scena nupțială din actul al III-lea, șobolanii îi conduc pe miri dansând pe muzica marșului nupțial, ceea ce provoacă în sală râsetele publicului. Tabloul nunții propriu-zise din actul al II-lea este un spectacol kitsch de
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
din arsenalul romanului pre-realist. Nu e limpede dacă, dincolo de suprafața lipsită de ambiguitate, așteaptă să fie descifrată o parabolă. Nici natura mizei nu se vede în oglinda opacă a textului. Problema posibilității de a repeta pur și simplu, fără intenție parodică, un anume tip de artă aparținând altei epoci și-au pus-o, între alții, Borges și Kundera. Acestuia din urmă i se pare că un concert de pian contemporan, asemănător ca modalitate componistică unuia de Mozart, ar suna comic. Borges
Nu tot ce se repetă semnifică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6268_a_7593]
-
mai ales în presa locală, în articole convenționale de elogiere a celor dispăruți sau a autorităților: „fiu destoinic al plaiurilor mătăsărene” (gorjeanul.ro), „un primar destoinic” (monitoruldevalcea.ro); „Laudă unui primar destoinic” (crainou.ro). Alte utilizări par mai curând ironice, parodice: „Cum să fii un tătic la fel de destoinic precum Brad Pitt” (mediafax.ro); „dorel cel destoinic” (zarzarica.blogspot.com); „Intrarea pe strada Cerbului a fost blocată de un «șofer destoinic»” (prinbrasov. com). Foarte interesantă e, în cazul lui destoinic, diferența de
Destoinic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4879_a_6204]
-
cazuri, soluția de rezervă impune apelul la poeme adiacente. Sensurile se precizează din apropieri și sunt, pe cale de consecință, aproximative. Cu atât mai mult cu cât, luată cu totul, cartea probează stăpânirea foarte multor registre. Metafizicul, existențialul, profanul, confesivul, encomiasticul, parodicul se manifestă separat sau interferând. Până la finalul demonstrației a mai rămas un pas. Dar un pas inevitabil. Cum tratăm, așadar, în lumina celor notate până acum, numeroasele semne de livresc implicit? Fiindcă livrescul fățiș nu comportă mari dificultăți). Gabriel Chifu
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
programul de sală și de sumarele ei intervenții din spectacol, Adriana Gheorghe și-a pus de fapt în pagină destăinuirile prin intermediul dansului Alexandrei Pirici. Mișcarea acestei artiste, s-a dovedit deosebit de elocventă în evocarea unor trăiri, cu o accentuată expresivitate parodic sentimentală, pe o muzică adecvată acestei intenții, din Mondo Cane - Il Cielo In Una Stanza. În locul unor discursuri sau al jocului cu tot felul de obiecte, de astă dată Alexandra Pirici a comunicat tot ceea ce vroia să comunice prin jocul
Deschiderea stagiunii în companiile de dans by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5154_a_6479]
-
hrănită din experiențe ale lecturii, din cărți, din aromele bibliotecii. Echilibrul între clasicitatea formală și experimentul ficțional constituie una dintre particularitățile definitorii ale prozei lui Mircea Horia Simionescu. Dicționarul onomastic (1969), primul volum al tetralogiei, reprezintă o reconsiderare ironică și parodică a nivelului onomastic al ficțiunii, reprezentat de universul numelor. Putem considera această carte ca o meditație subtextuală asupra condiției umanului și asupra condiției estetice a ființei. Este, cum observă N. Manolescu, „cel mai original metaroman (...), un roman al numelor proprii
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
împletesc cu ecourile referențialității și cu imperativul autoreferențialului. Uneori, realitatea și ficțiunea se întrepătrund indisociabil; Călinescu, de pildă, ar fi autorul unei Istorii a lucrurilor și a opiniilor. Între Biblioteca reală și cea imaginară se produc numeroase translații sau glisări parodice și ludice, astfel încât Bacovia, de exemplu, autorul volumului Plumb ne-ar oferi, în această carte, „informații interesante despre intoxicația cu plumb la muncitori”. Dimensiunea intertextualității e dominantă aici, pentru că se constituie, în spațiul cărții, o rețea de trimiteri și de
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
literare numită „bazaconia”, specie ce s-ar caracteriza prin „febra de a comunica și de a fermeca, de a plăsmui”. Acestea sunt, de fapt, și caracteristicile cărții lui Mircea Horia Simionescu, dublate de fantezia ironică și de spiritul ludic și parodic. Un citat extrem de relevant pentru concepția autorului cu privire la spațiul ficționalității și al cărții e următorul: „depozitarea în cărți a adevărurilor de tot felul n-are alt scop decât de-a ne stimula să inventăm bazaconii, sminteli și minciuni, fiind de la
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]