264 matches
-
și imprimă facultăților creatoare un „accent axiologic” aparte, după cum culturile își acceptă sau nu orizonturile; manifestă totodată o atitudine proprie față de destin și o „năzuință formativă” specifică (Orizont și stil). În Spațiul mioritic, B. aplică felul său de a vedea particularismul cultural realizărilor spirituale românești. E cea mai îndrăzneață tentativă efectuată într-un domeniu care a preocupat la noi, aproape obsesiv, reflecția intelectuală, decenii întregi. Chiar dacă unele considerații sunt contestabile, prin natura lor pur speculativă, nesprijinită pe o anchetă științifică solidă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
și Anne Wyvekens 544 au oferit cheia preferinței franceze pentru "geniul locului". În Franța, teritoriul încarnează națiunea republicană. Doar statul este abilitat să intervină în configurarea sa. El este garantul libertăților individuale și piatra unghiulară a emancipării fiecărui individ de particularismul apăsător al comunității sale de origine (luminile civilizației împotriva obscurantismului culturilor). Pentru a reduce fractura urbană, Republica franceză a vrut să modifice teritoriile căzute pradă descalificării sociale. Această opțiune consta în redesfășurarea serviciilor publice sau în punerea la dispoziție a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
capăt problemelor apărute prin concentrarea populațiilor vulnerabile, defavorizate. Miza este aceea de a asigura coabitarea între indivizii care nu mai sunt în interdependență economică și cărora recunoașterea unei demnități egale obligă! nu li se mai poate pretinde să-și refuleze particularismele culturale în sfera privată. Cum poate fi condus orașul ca aceste pariuri să iasă câștigătoare? A face din oraș primul motor al dezvoltării economice și ultimul obstacol contra dislocării sociale presupune cu necesitate inventarea unui nou teritoriu instituțional care, ajustat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
altor țări producătoare (din ce în ce mai numeroase) nu poate decât să se intensifice. Comunitatea Europeană, preocupată mai întâi de gestiunea unei crize a supraproducției, a trebuit să elaboreze niște reguli comune necesare producției, vinificării și comercializării, fără a reuși întotdeauna să controleze particularismele naționale, nici să impună loialitatea în aplicarea reglementărilor. Rolul ei este departe de a se fi încheiat astăzi, când efortul făcut în vederea calității este cuvântul de ordine comun, însă intensitatea lui rămâne extrem de inegală, iar eficacitatea variabilă. Partea a doua
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
a literaturii și artei (2/1939), elogiind autohtonismul, Cezar Petrescu combate modernismul cosmopolit, pe seama căruia sunt puse erorile și eșecurile culturale din epocă: „Literatura și arta au pregătit un climat. Au pus în circulație principiile specificului nostru național și ale particularismului local, disprețuite până mai ieri de toți doctrinarii reformelor copiate după chipul și asemănarea Occidentului.” Enunțată teoretic, atitudinea tradiționalistă nu va căpăta un caracter dogmatic, ci va rămâne foarte discretă, revista renunțând, în cele din urmă, la orice constrângere ideologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289322_a_290651]
-
există asemănări și diferențe care depășesc, Într-un mod complex, diferențele de nivel cultural (Grottanelli, 1965). Așadar, trebuie să fim precauți În Încercarea de a reexamina această chestiune. Mai curând, ceea ce se poate face pentru a nu cădea Într-un particularism excesiv este referirea, cu flexibilitate, la stadiile evoluției culturale ca la recipiente de culturi de o complexitate socială comparabilă: deci recipiente de manifestări religioase cu diferențe comparabile În legătură cu celelalte aspecte ale culturii. Tocmai În acest sens, În cele ce urmează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu ansamblul instituțiilor socioeconomice și politice. Întrucât aparțin unor populații de cultură Înaltă, respectivele contexte religioase pot fi definite, mai bine decât etnice, naționale, fiind, În măsuri diferite, după caz, Înzestrate cu constante și linii de tendință comune, care, dincolo de particularismele locale, așa cum e cazul numeroaselor poleis grecești, conferă o omogenitate substanțială vieții religioase a fiecărei etnii. Ca patrimoniu cultural al popoarelor care sunt purtătoarele lor, religiile naționale ale vechii lumi mediteraneene se află În raport de recunoaștere reciprocă și de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o situație deja consolidată, efect al unei evoluții milenare. În decorul pestriț al vieții religioase egiptene, caracterizată de o nenumărată mulțime de figuri divine și culte locale, perechea alcătuită de Isis și Osiris dobândise deja o Însemnătate pan-egipteană, dincolo de particularismul tipic al acelui scenariu. Tripla legătură a cultului isiac și osirian, cu ideologia faraonică, cu practicile funerare și cu escatologia și, În același timp, cu creșterea fertilității agricole, motivează rolul central căpătat de acest cult În interiorul religiei egiptene. Dacă la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
țărilor mai puțin prospere din Comunitatea Europeană, În vreme ce Kosovo, Macedonia și Serbia rurală aduceau mai mult cu Asia sau America Latină. Slovenii și croații deveneau tot mai agitați În patria lor iugoslavă comună nu fiindcă Înviaseră sentimente religioase, preferințe lingvistice sau particularisme etnice mai vechi, ci pentru că Începeau să creadă că ar duce-o mai bine dacă și-ar putea vedea de treabă fără să aibă grija iugoslavilor neajutorați din sud. Autoritatea personală a lui Tito și Înăbușirea energică a criticilor substanțiale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postnaționaliste, preocupările sectare ale IRA Provizorii păreau, ca și obsesiile imperialiste și unioniste ale Ordinului de Orania la Londra, relicve bizare dintr-o altă epocă. Dacă ne gândim la istoria anterioară a marilor state din vestul Europei, noua politică a particularismelor subnaționale poate părea o simplă revenire la matcă după secolul precedent, o paranteză centralizatoare. Remarcabila excepție contemporană de la regulă nu face decât să o confirme: În cel mai mare stat european situat la vest de Uniunea Sovietică nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
artei. Deseori ceea ce ține de marginalia, zonele de interferență, de articulație, unde trăsăturile consacrate devin difuze, iar frontierele estetice poroase oferă modalitățile în care un model este preluat, deconstruit, asimilat în arta plastică românească cu propriile sale ingerințe estetice conferind particularismul, specificul simbolismului românesc din care nu lipsesc reperele decadente. Ca și simbolismul european, simbolismul românesc este unul sincretic, eclectic, suferind influențe din partea curentelor europene similare, în special pe linia școlii franceze, germane și a prerafaelitismului și a ceea ce a însemnat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Han este acuzat de a fi stilizat portretul acestuia întruchipat de masca luată de Filip Marin, a cărei interpretare reușită se regăsește reprodusă pe coperta cărții lui George Călinescu, ediția Princeps. Oscar Han se îndepărtează de expresia simbolistă, eliminând orice particularism deformant, orice ambiguitate, orice detaliu biografist, sfârșind prin a cantona reprezentarea într-un spațiu ideal, atemporal, neoplatonic, un spațiu hiper-eonic. O astfel de reprezentare se deschide kitschului și întrebuințărilor lui ideologice, culminând cu eminescianizarea de un prost gust monumental a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
foarte diferite. Antropologii nu pot asimila ușor modelele economiștilor; pe lângă aceasta, ei nu sunt de acord cu presupozițiile universaliste ale economiștilor despre natura umană ca fiind orietată spre maximizare, profit și individualism. Economiștii, pe de altă parte, găsesc relativ inutil particularismul studiilor de caz și exagerat principiul relativismului cultural potrivit căruia economia poate diferi enorm în culturi diferite. Aceast dialog urmează o serie de conferințe ținute de alți antropologi, de asemenea foarte cunoscuți în interiorul disciplinei, în fața unor audiențe ale angajaților Băncii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
supremă de scop lăuntric al românismului: "Ortodoxia este adevărata entelehie [a] vieții" naționale românești, "legea [spirituală] care o duce spre idealul cuprins virtual în ea" (Stăniloae, 1939, p. 66). Pentru a dezamorsa contradicția în care se închid universalismul creștin și particularismul național, Stăniloae recurge la o neașteptată manevră argumentativă, îndumnezeind națiunea. Respingând apodictic doctrina catolică a naționalității ca o însușire suprapusă (deci superficială) umanității, Stăniloae consideră calitatea națională a fi esențială și intrinsecă omului: "calitatea națională a eului omenesc nu este
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]