539 matches
-
a VI-a) conduce la numărul de aur. El apare În cadrul construcțiilor poligoanelor regulate cu 5k laturi (). Leonardo da Vinci a redescoperit acest număr studiind proporțiile dintre diferitele părți ale corpului uman. De remarcat că toate șirurile obținute din (-) prin particularizarea constantelor c1 și c2 au proprietatea că reflectă numeric Însușirile materiei vii de a se dezvolta. Proprietatea a fost verificată de botaniști, atunci când au măsurat distanțele dintre nodurile de unde cresc frunzele, de zoologi prin observarea cochiliilor melcilor, a scoicilor etc.
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Costică VOINEA-AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93108]
-
Interesul școlii și actorilor ei pentru strategiile destinate optimizării proceselor ce definesc managementul și selfmanagementul învățării aflate sub incidența evaluărilor, examene, concursuri, selecții, promovări, este în creștere semnificativă. Spectrul orientărilor adresate tehnologiei învățării și actorilor este poliform, nuanțat și diferențiat. Particularizările sunt expresia Țesăturii de practic, experiențe, criterii, motivații și așteptări, de modele pedagogice validate sau încă nevalidate. În scopul satisfacerii unor scopuri și interese informative, listăm câteva orientări metodologice mai mult sau mai puțin cristalizate în know how-ul învățării/studiul
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
elaborarea unor structuri informaționale, a unor modalități de comunicare-însușire, necesare elevului în procesul de învățare școlară a fizicii. Modalitățile de comunicare școlară și de însușire a unor conținuturi informaționale specifice fizicii sunt cele generale, comune tuturor materiilor școlare cu unele particularizări și adaptări, fiind nevoie și de formarea unor elemente strict particulare, specifice numai fizicii. Aceasta înseamnă învățarea limbajului științific al fizicii, învățarea observațională și experimentală, extragerea direct din lumea complexă a fenomenelor fizicii a principalelor elemente de studiu. Legată de
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
direcționare a abordărilor practice. Punerea în practică a unei strategii implică în numeroase cazuri (nu totdeauna!) restructurarea organizației. Restructurarea înseamnă modificarea structurii organizaționale pentru a se potrivi strategiei alese. Totuși, este realist să se accepte faptul că vechea structură influențează particularizarea strategiei formulate printr-un set de restricții generate de starea existentă în acel moment. De fapt, se proiectează o structură nouă care preia anumite elemente ale structurii vechi, elemente de care nu se poate face abstracție. Structura este modificată dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
firesc, sub cea a zonei capitalei. Pentru personalul tehnic, calculul unui nivel mediu nu are relevanță, dată fiind eterogenitatea posturilor și a condițiilor de lucru. Cadrul general de salarizare este fixat de firmă, iar șefului direct i se lasă decizia particularizării salariului pentru un post și o persoană date. Fluctuația resurselor umane apare diferit pentru posturile de execuție bazice și pentru staff. În timp ce specialiștii prezintă o fluctuație nesemnificativă, muncitorii se situează în zona opusă. Explicația acestui fenomen rezidă în dezavantajele muncii
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
grup de țări - România, Moldova și Bulgaria. La nivelul acestor activități, activitatea subsidiarei este corelată într-o manieră directă cu cea a îmbuteliatorului local. Dată fiind dimensiunea organizației, subiectele paragrafului sunt analizate mai în detaliu la nivelul Coca-Cola HBC, cu particularizările de interes pentru România. Tratarea lor practică în cadrul firmei se face prin prisma preceptelor moderne de management de sorginte occidentală și americană, ca și a experienței proprii a firmei-mamă TCCC. Acest lucru înseamnă că structura are aceleași caracteristici cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
lucrurile în acest roman este o adevărată viață de tânăr. Când zicem adevărată viață, ne gândim la faptul că nimic nu este inventat înainte de a fi.” Pe orizontala parodiabilului sunt juxtapuse o serie de texte ținând de coduri a căror particularizare permite reglarea discursului pe frecvențe joase, minimalizatoare față de ideea „înaltă” de literatură: jurnalul de tinerețe al naratorului, o scrisoare a părinților naratorului adresată acestuia, confesiunile soției naratorului. Însuși actul scrierii romanului este persiflat prin procedeul punerii în abis; în acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
în cazul limbilor flexionare, actualizatorii se cer identificați și evaluați atunci cînd se realizează a n a l i z a d i s c u r s u l u i, stabilind rolul fiecăruia și, uneori, colaborarea lor în particularizarea conținutului semnificativ prin aplicarea la situațiile despre care se comunică și la modul în care se comunică. V. actualizare, deictic, enunț. BALLY 1932; DUBOIS 1973; VARO - LINARES 1997. RN ACȚIUNE. În mod obișnuit, prin acțiune se înțelege "faptul de acționa
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
că existența relației de desemnare nu implică numaidecît existența unui lucru (a unui referent), ca în cazul construcțiilor imaginației (inorog, de exemplu) rezultă clar că, de fapt, semnul are ca desemnare un concept cu orientarea spre un obiect, desemnatul fiind particularizarea conceptului respectiv, iar nu obiectul însuși. Prin a n a l i z a d i s c u r s u l u i se constată că denominația și desemnarea coexistă în enunțuri, căci antecedentul la care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
BOOKER 1994. OI DOMINANTĂ DISCURSIVĂ. Prin dominantă se înțelege în general trăsătura care dă configurația sau specificul unei realități, unui proces sau unei activități, pe care le individualizează cantitativ (prin frecvență sau prin proporție) ori calitativ (prin prezență exclusivă). Prin particularizare, dominanta discursivă este caracteristica (dată de o sumă de însușiri) prin care un discurs se poate repartiza la un tip sau la un gen în cadrul unei taxinomii. În această perspectivă, rezultă că, atunci cînd discursul nu prezintă puritate din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a limbii, dar ilustrează întotdeauna manifestarea dominantă a unei funcții. Pe de altă parte, atestarea exercitării uneia dintre funcții poate presupune redimensionări din perspectiva altora, astfel încît, de exemplu, exercitarea funcției poetice produce deseori schimbări ale referenților, prin urmare o particularizare prin inovație în manifestarea funcției referențiale, căci discursul construiește o altă lume decît cea comună, obișnuită, iar comunicarea despre această lume (funcția comunicativă) este și ea diferită, prin altfel de mijloace ale limbii, sub aspectul formei, al conținutului și, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
redarea cunoașterilor, întrucît acestea sînt deseori realizări ale proceselor inductive, discursul este corelat, în mod firesc, prin structură și prin conținut, atît în structura de adîncime (a gîndirii), cît și în structura de suprafață (a expresiei), cu etapele și cu particularizările raționării inductive. Dar, întrucît această raționare nu urmează scheme fixe, iar redarea discursivă nu înregistrează decît rareori toate etapele ei, discursul prezintă varietăți numeroase, cu selecții, cu omisiuni și cu detalieri din perspectiva fundamentului logic, care nu rămîne niciodată obscur
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ambele niveluri ale limbii. Desigur, limba populară are reguli de organizare a enunțului și a discursului, acestea fiind mereu adaptate necesităților și situațiilor care apar în comunicare. Există, de aceea, o imensă varietate a structurărilor discursive, de obicei fără o particularizare din punct de vedere social sau profesional. Acest fenomen produce de multe ori dificultăți în analizarea discursului, uneori chiar începînd cu delimitarea enunțurilor componente și cu stabilirea funcțiilor și rangului lor. V. limbă literară, normă, vorbire. IVĂNESCU 1972; COȘERIU 1994
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de discurs prin raportarea la realitatea pentru care a fost construit, în a n a l i z a d i s c u r s u l u i fiind evidențiată în mod deosebit atunci cînd se produce o particularizare a folosirii lui din punct de vedere structural sau cognitiv. Din perspectivă semantică, în discurs, conținutul cuvîntului se relevă ca sens și se concretizează, sensul devenind astfel aspectul lingvistic al unui proces cognitiv - informațional: orientarea semnului lingvistic spre unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este cea care se relevă în discurs, rolul acesteia fiind de a realiza orientarea spre anumite stări de lucruri, adică spre obiecte-referenți identificabile și, prin aceasta, particularizate. Totuși, discursul vizează, chiar în aceste cazuri, în mod implicit și genericul, deoarece particularizarea se produce prin raportarea la el. În mod explicit, referința generică se întîlnește în cazul raționamentelor și demonstrațiilor care conduc la generalizări sau care pornesc de la generalizări, situații în care ea justifică obținerea unei concluzii. Manifestarea referinței specifice este însă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constitui așteptările care orientează (parțial) progresele de programare în percepție, în acțiune sau în înțelegerea textelor sau imaginilor. Ele presupun inferențele necesare pentru a da valoare elementelor implicite (neformulate și non-vizibile) în care se înscriu elementele concrete pentru a facilita particularizarea. L. Hjelmslev a introdus expresia schemă lingvistică drept sinonim al lui limbă în concepția lui F. de Saussure, care s-ar opune uzului lingvistic, un substitut pentru vorbire. Această dihotomie, aplicată limbilor naturale, poate fi extinsă și altor domenii semiotice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
STILURI ALE LIMBII. Ideea care însoțește în mod curent forma lingvistă stil este aceea de "mod propriu și distinct de exprimare (în vorbire sau în scris)", idee care conduce în primul rînd spre domeniul literaturii, caracterizat în mod deosebit prin particularizarea (voită a) exprimării. Dar, dacă stilul este un mod de folosire a limbii pentru a realiza un anumit tip de comunicare, în concordanță cu modul de a se exprima al indivizilor, există și trăsături generalizante, întîlnite la toți vorbitorii care
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
tradus se poate evalua pe de o parte din perspectiva limbii în care este realizat și, pe de altă parte, din perspectiva originalului. Din perspectiva limbii, discursul tradus trebuie, în principiu, să respecte integral norma care funcționează în interiorul ei, cu particularizările cerute de limbile funcționale și de registrele stilistice. În cazul traducerii textelor aparținînd unor limbi funcționale, precum cele administrative și juridice, transferul interlingvistic presupune corelarea cu realitățile culturale, de organizare socială și de mentalitate reprezentate de limba-țintă, care se impun
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a specificității conținuturilor academice; 3) coerența internă a materialelor și corelativitatea / complementaritatea lor funcțională la nivelul întregului portofoliu; 4) actualitatea și racordarea materialelor la noutățile reformei curriculare; 5) calitatea prezentării portofoliului; 6) calitatea răspunsurilor la întrebările formulate de comisie; 7) particularizarea materialelor didactice la specificul disciplinei de învățămînt; 8) criterii specifice legate de predarea - învățarea evaluarea disciplinelor socio-umane. Evaluarea finală, prin portofoliul didactic, se realizează de către o comisie formată din metodician și un cadru didactic de la Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
naturaliste să ne ofere ca rezultat caracteristic opoziția a două puteri ca formă de intermediere a fabulei între subiectiv și obiectiv, între una orientată către individ și una orientată către lumea exterioară. Competența În afară de opoziții există și alte principii pentru particularizarea suplimentară a actanților. Dacă procesul fabulei poate fi privit ca execuție a unui program, atunci fiecare execuție implică posibilitatea ca un subiect să treacă la execuție. Această posibilitate ca subiectul să acționeze, competența, poate fi de tipuri diferite, ceea ce ne
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
bazează, în dezacordul lor, pe premisa că întîietatea cronologică determină și o întîietate calitativă. Cu toate acestea, poetica Bibliei nu încurajează în nici un fel o asemenea interpretare. Acolo succesiunea evenimentelor reflectă procesul creației ca pe unul de continuă diviziune și particularizare, după aceleași principii ca și celulele corpului uman. Așadar, prima creație a "omului" este mai degrabă crearea unei ființe nedivizate, ulterior despărțită în femeie care, de fapt, este menționată prima acolo! și bărbat. Numai referindu-ne exclusiv la conexiunile cronologice
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
coordonatele esențiale ale problemei, volumul de față se individualizează prin accentul pus pe relația - clarificata de termenul histōr - referitoare, în mod special, la raportul între/dintre emițătorul și receptorul materialului arhivat, operație întreprinsă cu instrumente istorice ilustrative utilizate în/pentru particularizarea corelației cu nuanțe recesive între/dintre loc - procedura de analiză - construirea și interpretarea unui corpus de texte, intuind prin mișcarea feministă din anii interbelici un spațiu privilegiat/ un indiciar. De asemenea, se precizează - din perspectiva modalității istorice sugerate de Michel
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
imagine determinată asupra științei putându-se constitui și în absența acelor concepte generale, totalizante, specifice modernității, în absența unor criterii și norme universale, pe baza descrierii comportării cognitive a oamenilor de știință în situații particulare, determinate"483. Cu alte cuvinte, particularizarea cunoașterii, în încercarea sa de a răspunde la problemele concrete pe care le implică transformările sociale survenite în perioada postmodernă, presupune și o particularizare a orientării epistemologice, aceasta din urmă vizând, în principal, eficiența cunoașterii în plan socio-istoric. Tocmai de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
baza descrierii comportării cognitive a oamenilor de știință în situații particulare, determinate"483. Cu alte cuvinte, particularizarea cunoașterii, în încercarea sa de a răspunde la problemele concrete pe care le implică transformările sociale survenite în perioada postmodernă, presupune și o particularizare a orientării epistemologice, aceasta din urmă vizând, în principal, eficiența cunoașterii în plan socio-istoric. Tocmai de aceea, teoria socială însăși este nevoită să-și reconsidere poziția, alături de alte domenii ale cunoașterii, astfel încât să poată furniza ceea ce Fredric Jameson numește "hărți
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vedere aici o serie de dezvoltări interne, dezvoltări intra-globalizante, care sugerează concentrarea tensională a anumitor diade (sau opoziții binare) în cadrul globalizării. De aceea, putem vorbi despre aspecte diferite ale procesului globalizării, precum unitate și diversitate, integrare și fragmentare, universalizare și particularizare, convergență și divergență și așa mai departe. Toate aceste diade opozabile rezultă în fapt din ceea ce aș putea numi "tensiunea inițială": aceea dintre eterogenitate, pe de o parte, și omogenitate, pe de altă parte. Dar cum a fost posibilă această
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]